Enigma Otiliei comentariu
Introducere (autor, anul apariției, curentul literar/specia literara)
Comentariu / eseu de minim 400 de cuvinte despre romanul "Enigma Otiliei" de George Călinescu pentru examenul de bac la limba și literatura română.
Enigma Otiliei este un roman realist de tip balzacian, scris de George Călinescu și publicat în anul 1938. În acest roman putem observa atât elemente care aparțin clasicismului dar și elemente ce aparțin realismului.
Opera „Enigma Otiliei”, este de asemenea și un roman social citadin care aparține literaturii interbelice.
Încadrarea într-o perioadă, curent cultural/literar sau orientare tematică
O primă trăsătură care permite încadrarea romanului „Enigma Otiliei” în realism este dată de tipologia personajelor:
- Costache Giurgiuveanu este tipul personajului avar dar, în cazul acestui roman, umanizat prin dragostea față de personajul principal, Otilia Mărculescu.
- În casa lui moș Costache, sosește și Felix Sima, tipul adolescentului ambițios aflat încă în formare. El sosește la București pentru a se înscrie la Facultatea de medicină încercând să stea în gazdă la unchiul și tutorele său, Costache Giurgiuveanu.
- Otilia Mărculescu, personaj principal al operei, este tipul cochetei și este fiica celei de-a doua soții a lui moș Costache, rămasă sub tutela bătrânului după ce mama sa a decedat.
- Leonida Pascalopol este tipul aristocratului rafinat, prieten cu Costache. Pascalopol o iubește pe Otilia precum un tată, dar și precum un soț.
- Aglae Tulea este sora lui Costache, tipul babei absolute.
- Aceasta este căsătorită cu Simion, un nebun care în final este dus la spitalul de psihiatrie.
- Aglae și Simion au trei copii:
- Titi, tipul retardatului cu obsesii erotice,
- Aurica, **fata bătrână **care găsește în orice bărbat un potențial soț,
- Olimpia, tipul mamei denaturate, căsătorită, în acest caz, cu Stănică Rațiu, tipul demagogoului, un avocat eșuat, vânător de avere și parvenit.
O altă trăsătură care permite încadrarea acestei opere în realism este dată de tehnica detaliului semnificativ.
Personajele din operă sunt prezentate prin portrete fizice care sugerează statutul moral, toate acestea fiind influențate de mediul în care personajele își fac veacul.
În cazul lui Felix Sima, lipsa totală de experiență de viață este reliefată prin ținuta sobră, tunica strânsă pe talie, gulerul înalt care-i conferă un aer rigid și fața copilăroasă, aproape feminină.
Strada Antim este, după spusele naratorului, „o caricatură în moloz a unei străzi italice”, scoțând în evidență incultura și avariția personajelor prin combinația de ornamente din materiale de o calitate reprobabilă cu care sunt decorate locuințele și stilurile arhitectonice
Tema
Tema romanului „Enigma Otiliei” este reprezentată viața citadină a burgheziei din București de la începutul secolului XX, în care este prezentată decadența relațiilor de familie din cauza banilor. (tema moștenirii)
Teme secundare, avem:
- tema iubirii neîmplinite,
- tema formării unei personalități (Felix),
- tema familiei.
Scene semnificative
Scena morții lui mos Costache
O primă secvență reprezentativă este cea în care, dupa un al doilea accident vascular, moș Costache își dă ultima suflare din cauza agitației tuturor persoanelor din jurul său care au ca scop principal obținerea averii sale dar și din cauza evenimentului care i-a pus capac, anume: furtul unei sume de bani de către Stănică: „Stănică, netulburat, pipăi mai de aproape salteaua, apoi vârî brusc mâna sub ea și trase pachetul cu bani. Bătrânul holbă ochii, scăpă gura mare spre a spune ceva, se dădu jos printr-o sforțare supraomenească, pe marginea patului și urlă gutural, plângător: — Banii, ba-banii, pu-pungașule! Apoi deodată se prăbuși la pământ. Stănică vârî bine pachetul sub cămașă, spre pântece, privi pe fereastră și ieși prin salon și prin ușa gotică.” După ce moare, moș Costache este îngropat rapid de către familia sa iar totul este făcut în mod discret pentru a nu trezi suspiciunile vecinilor.
Scena de la moșie
O altă scenă semnificativă pentru romanul „Enigma Otiliei” este dată de momentul în care este prezentată călătoria Otiliei și a lui Felix la moșia lui Pascalopol. Această scenă reliefează modul în care Felix percepe atitudinea ciudata a Otiliei, dându-și seama că este vorba de un mix de gingășie, răsfăț. atitudine copilărească dar și de maturitate în aprecierile pe care le face la adresa lui Pascalopol.
După ce cei trei se întorc de la moșie, Stănică începe să răspândească zvonul că Pascalopol se va logodi cu Otilia, dar că în secret aceasta ar avea legături posibil amoroase cu Felix.
În concomitență, un alt fir narativ se derulează: Stănică își mențină arzătoarea dorință de îmbogățire și încearcă să-l facă pe Felix complice pentru a afla dacă Costache Giurgiuveanu a lăsat vreun testament. Stănică, dorind să devină moștenitor, aduce acasă un medic corupt care îi sugerează lui Costache că este bolnav.
Elemente de structura, compoziție sau limbaj
Titlul
Un element de structură și compoziție important este titlul operei. Titlul acestei opere fusese inițial „Părinții Otiliei”, titlu care reprezenta ideea balzaciană a paternității, pentru că fiecare dintre personajele din operă determină destinul orfanei Otilia la fel ca niște părinți.
Totuși, din anumite motive editoriale, autorul este nevoit să schimbe titlul din „Părinții Otiliei” în „Enigma Otiliei”, mutând accentul de pe motivul realist al paternității la misterul eroinei.
Titlul final al operei, reflectă caracterul personajului feminin principal, Otilia. Caracterul acesteia pare a fi mereu imprevizibil și greu spre imposibil de încadrat într-un tipar. Această enigmă a Otiliei își are originea în mintea lui Felix care nu poate înțelege acel tip de comportament. Totodată, acest comportament rămâne un mister și pentru Pascalopol, care nu poate a își da seama exact de ce tip de persoană este în realitate Otilia, spunându-i lui Felix la finalul romanului: „A fost o fată delicioasă, dar ciudată. Pentru mine e o enigmă”.
Conflictul
Un alt element de structură și compoziție este dat de conflictele din operă.
În „Enigma Otiliei”, conflictul are dublă natură:
- exterior
- și interior.
Conflictul de ordin exterior este generat de lupta pentru averea lui Costache Giurgiuveanu și duce la destrămarea familiei.
Rivalitatea dintre tânărul Felix Sima și maturul Pascalopol pentru iubirea Otiliei conduce la un conflict erotic.
Puternicul conflict interior al Otiliei nu este foarte bine conturat, dar este generat de lipsa afecțiunii din partea mamei și de mediul predominant masculin în care trăiește, cât și de faptul că se află la granița dintre adolescență și tinerețe, maturitate.
Concluzie
În concluzie, romanul „Enigma Otiliei” de George Călinescu surprinde societatea burgheză din București de la începutul secolului al XX-lea și personaje complexe, așa cum este Otilia, care a reușit să confere un nou statut feminității în romanul interbelic.
Relația dintre ea și Felix evolueaza de la o simplă prietenie, la o adevărată poveste de dragoste și, într-un final, la destrămarea acesteia.