Caracterizare Zoe Trahanache

Caracterizarea personajului "Zoe Trahanache" din piesa de teatru „O scrisoare pierdută”.

info

Aceast articol prezintă particularități de construcție ale personajului Zoe Trahanache și include:

• Date introductive despre personajul Zoe Trahanache,
• Statutul fizic, social, psihologic și moral al Zoei Trahanache,
• Modalități de caracterizare,
• Evidențierea unei trăsături a personajului Zoe Trahanache prin două scene comentate,
• Elemente de compoziție personaj,
• Concluzie

Introducere

Zoe Trahanache un personaj principal și plat din opera „O scrisoare pierdută”, singura instanță feminină într-o societate condusă de bărbați, ilustrează tipul cochetei adulterine.

Zoe are un portret literar bine definit, complex, având atât calități, cât și defecte.

Ea se află în centrul acțiunii, fiind o „axis mundi” în viața bărbaților.

Statutul Zoei Trahanache

Statut social

Din punct de vedere al statutului social, Zoe Trahanache este soția lui Zaharia Trahanache, bărbat „influent politic”, ce conduce numeroase „comitete și comiții”, ea fiind numită „soția celui de sus”.

De asemenea, este amanta lui Ștefan Tipătescu, prefectul județului.

Cu toate că nu face parte propriu-zis din viața politică, Zoe îi poate manevra pe toți după propria-i voință, ca pe niște marionete, folosindu-se de poziția sa de primă doamnă în orașul de provincie.

Statut psihologic

Din punct de vedere al statutului psihologic, este o luptătoare aprigă și hotărâtă, deși în unele momente pare sensibilă și neajutorată în discuțiile cu Tipătescu.

Zoe dă dovadă de energie și perseverență și reușește în cele din urmă să obțină promisiunea candidaturii lui Cațavencu.

În finalul piesei, după ce recuperează scrisoarea și devine stăpână pe situatie, vrea să-i dovedească lui Cațavencu că este o femeie iertătoare și tolerantă, de aceea îi cere să conducă festivitatea alegerilor.

Statut moral

Din punct de vedere al statutului moral, Zoe Trahanache poate fi încadrată în sfera imoralității prin adulterul pe care îl comite, înșelându-l pe soțul său cu prietenul și colegul acestuia de partid de foarte mulți ani.

Astfel, formează un triunghi conjugal, care le consolidează viața politică.

Zoe se teme de scandalul provenit de publicarea scrisorii în ziarul „Răcnetul Carpaților”, ea se frământă pentru păstrarea aparențelor de moralitate ca să nu se compromită public.

Modalități de caracterizare

Ca în orice operă dramatică, personajele sunt construite prin modalități de caracterizare directă și indirectă.

Caracterizare directă

Caracterizarea directa a Zoei Trahanache este facută prin autocaracterizare dar și de alte personaje din operă precum Cațavencu și cetățeanul turmentat.

Prin autocaracterizare ea se vede a fi o femeie buna:

„Eu sunt o femeie bună”.

Cațavencu o caracterizează direct spunând în felul următor despre aceasta:

„Madam Trahanache, ești un înger”.

Cetățeanul turmentat spune despre Zoe:

„In cinstea coanii Joițichii! Că e dama buna!”

Caracterizare indirectă

Caracterizare indirectă a Zoei Trahanache este făcută prin limbaj, comportament și caracterizare prin nume.

În cazul limbajului, Zoe nu face greșeli de exprimare, așadar reiese din text că este deșteaptă și are carte.

În cazul comportamentului, comportamentul îi este ironizat prin faptul că ea comite adulter.

In cazul caracterizării prin nume, acesta sugerează discrepanța comică dintre prenumele Zoe, care indică faptul că este o doamnă distinsă și diminutivul familiar Joițica, pronunțat de soțul său.

Evidențiere trăsătură prin două scene comentate

Trăsătura dominantă a Zoei Trahanache este luciditatea pentru că vrea să păstreze aparențele.

Prima scenă

O scenă semnificativă este cea din actul al 2-lea în care Zoe încearcă să-l convingă pe Ștefan Tipătescu să susțină candidatura lui Cațavencu în schimbul scrisorii.

Se remarcă perseverența femeii în a-l convinge pe amant:

• aceasta recurge la șantaj emoțional,
• se văicărește,
• leșină,
• amenință cu sinuciderea,
• și îi explică printre lacrimi ce ar însemna pentru ea un șantaj politic.

A doua scenă

A altă scenă semnificativă este dată de momentul în care Zoe Trahanache și Ștefan Tipătescu îl primesc pe Agamemnon Dandanache, candidatul trimis de la Centru.

Peltic și sâsâit, acesta crede că Tipătescu este soțul Zoei, iar femeia își dă seama rapid că Dandanache nu obținuse funcția politică pe merit.

Prefectul, cu orgoliul rănit, încearcă să-l apere în fața amantei sale:

„E simplu, dar e onest.”

Intuiția Zoei este puternică și ambii parteneri sunt bulversați de mărturisirea lui Dandanache în legătură cu modul în care parvenise și anume tot printr-o scrisoare de amor folosită ca armă de șantaj.

De altfel, tot în această scenă, Zoe își recapătă scrisoarea, căci Nae Cațavencu o pierde în timpul agitației din ziua alegerilor.

Tot acum cei doi se împacă, iar Cațavencu chiar își cere scuze pentru comportamentul său, iar confluctul se soluționează.

Elemente de compoziție personaj

Titlul

Titlul piesei prezintă într-un mod rezumativ, acțiunea operei.

Titlul este unul analitic, iar substantivul „scrisoare” este articulat nehotărât cu articolul „o”.

Acesta arată universalitatea evenimentelor, deoarece articolul sugerează faptul că scrisoarea Zoei este una dintre alte multe scrisori folosite ca mijloc de șantaj în lupta politică a vremii, cum ar fi scrisoarea lui Agamemnon Dandanache, pe care el o folosise pentru a obține o funcție în capitala județului de munte.

De asemenea, scrisoarea este instrumentul prin care se produce adulterul comis de Zoe, o altă practică comună în operă.

Conflictul

Conflictul este specific speciei literare, întrucât este superficial, exterior, construit prin tehnica „bulgărelui de zăpadă”.

Acesta ia naștere între două grupări politice:

• cea liberală, din care fac parte Zaharia Trahanache, Ștefan Tipătescu, Farfuridi și Brânzovenescu
• cea individuală, liderul fiind Nae Cațavencu.

Conflictul este determinat, mai ales, de pierderea scrisorii de amor dintre Ștefan Tipătescu și Zoe Trahanache.

Cațavencu găsește scrisoarea și dorește să o folosească în scopuri personale, pentru a câștiga funcția de deputat.

Acest conflict se soluționează în final, când Dandanache va fi câștigătorul alegerilor, iar Nae Cațavencu victimă a șantajului.

Mai mult, Zoe Trahanache are o dramă de ordin social, pentru ea fiind important conflictul dintre aparență și esență.

Concluzie

În concluzie, Zoe Trahanache este personajul principal feminin din piesa de teatru „O scrisoare pierdută”, reprezintă un personaj semnificativ făcând parte din limba și literatura română și încadrându-se în tipologia femeii cochete și descurcăreață.

Aprofundează

Citește și: O scrisoare pierdută comentariu