Skip to main content

Caracterizare Ștefan Tipătescu

Caracterizarea personajului Ștefan Tipătescu din pisa de teatru „O scrisoare pierdută”.

Introducere​

Ștefan Tipătescu este un personaj principal, individual, masculin și plat din opera „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale.

Ștefan Tipătescu este tipul Don Juanului și al amorezeului, este prefectul județului, un om de acțiune cu o personalitate puternică și un temperament de tip coleric care se va confrunta în multe ocazii cu Nae Cațavencu, adversarul său politic.

Statutul personajului Ștefan Tipătescu​

Statut fizic​

Din punct de vedere al statutului fizic, Ștefan Tipătescu este descris succint în debutul piesei prin a sa vestimentație: „e în haine de odaie”.

Statut social​

Statutul social al lui Ștefan Tipătescu este de prefect al județului, este superior celorlalți prin pregătirea și averea pe care le deține.

Nu este căsătorit, însă are o relație cu Zoe Trahanache, soția lui Zaharia Trahanache, care îi este prieten foate bun.

Statut psihologic​

Din punct de vederea al statutului psihologic, Tipătescu este dispus să facă orice pentru femeia pe care o iubește, este sentimental, inteligent, educat, dar și manipulabil și impulsiv.

Statut moral​

Ca statut moral, deoarece o iubește pe soția celui mai bun prieten, poate fi considerat un personaj imoral.

De dragul unei femei căsătorite, pe care este nevoit s-o împartă cu altcineva, își sacrifică o carieră promițătoare la București.

Evidențiere trăsături personaj prin două episoade/citate/secvențe comentate​

Trăsătura predominantă: impulsivitatea​

Trăsătura dominantă, în cazul lui Tipătescu, este impulsivitatea. Acesta dă dovadă de impulsivitate în multiple ocazii.

Scena 1 care evidențiază impulsivitatea lui Tipătescu​

O primă scenă semnificativă care scoate în evidență impulsivitatea lui Tipătescu este cea din actul 1, momentul în care Zaharia Trahanache îi face o vizită pentru a îi spune că scrisoarea sa de amor către Zoe se află la Cațavencu.

Tipătescu nu știe cum să reacționeze la aflarea acestei vești, el este derutat, confuz și nervos iar tot plimbându-se furios prin cameră, adresând cuvinte jignitoare „canaliei” cu toate că Trahanache singur oferă o justificare pentru textul din scrisoare - plastografia.

Așadar, Trahanache spune că conținutul a fost falsificat dar unica reacție pe care Tipătescu o găsește în mod irațional adecvată este cea violentă: „Domnul Cațavencu nu va fi deseară la întrunire; o să fie în altă parte - la păstrare.”

Scena 2 care evidențiază impulsivitatea lui Tipătescu​

O altă scenă semnificativă care reliefează impulsivitatea lui Ștefan Tipătescu se află în actul al 2-lea.

După ce Cațavencu este arestat și adus în casa prefectului, Tipătescu încearcă recuperarea scrisorii pierdute oferindu-i funcții importante acestuia: primar, avocat al statului, ba îi promite chiar și o moșie din marginea orașului.

După ce Cațavencu refuză aceste propuneri și pretinde mandatul de deputat, Tipătescu devine foarte furios și îl amenință că-l va ucide cu bastonul, scotând în evidență impulsivitatea sa.

Modalități de caracterizare Ștefan Tipătescu​

Personajul Y este caracterizat atât în mod direct cât și în mod indirect în cadrul X.

Caracterizare directă​

Caracterizarea directă a lui Ștefan Tipătescu este făcută de către autor, de către alte personaje dar și prin autocaracterizare.

Autorul, prin ale sale notații, spune despre Tipătescu că este: „nervos”, „impacient”.

Îl mai descrie și ca „fierbând”, ceea ce denotă un caracter de tip coleric.

Ștefan este descris și de alte personaje, precum Zaharia Trahanache, Zoe Trahanache și Pristanda.

Zaharia Trahanache spune despre acesta:

„Nu cunosc eu prefect! Eu am prieten! În sănătatea lui Fănică! Să trăiască pentru fericirea prietenilor lui!”.

Zoe Trahanache îl caracterizează ca fiind impulsiv dar și inteligent:

„E iute! N-are cumpăt. Alminteri bun băiat, dește, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect.”.

Pristanda evidențiază faptul că Tipătescu e bogat:

„Moșia moșie, foncția foncție, coana Joițica, coana Joițica, trai neneaco, cu banii lui Trahanache...”.

Prin autocaracterizare, Tipătescu spune despre el că este o persoană bună și onestă:

„Mi-am sacrificat cariera și am rămas între dumneavoastră, ca să vă organizez partidul...”; „eu sunt un om căruia îi place să joace pe față”.

Caracterizare indirectă​

Caracterizarea îndirectă a lui Ștefan Tipătescu se realizează prin limbaj, comportament și gesturi.

Prin comportament, acesta profită de avantajele funcției de prefect, spre exemplu: cenzurează corespondența.

Prin gesturi și limbaj: „Mizerabile! Canalie nerușinată! Nu știu ce mă ține să nu-ți zdrobesc capul...”.

Concluzie​

În concluzie, Ștefan Tipătescu este un personaj remarcabil, un personaj inteligent și cu putere dar în același timp imoral și impulsiv iar a sa tipologie are rolul de a scoate în evideță societatea secolului XIX și a reliefa defectele omenești și moravurile general valabile.