Ursul cel bun rezumat

Rezumatul poveștii Ursul cel bun de Sarah Lean

Aceasta este o poveste care începe chiar în zilele noastre, în seara din ajunul Crăciunului.

Avem un personaj foarte important în cadrul acestei povești, pe Thea Witthington. Aceasta stă pe o canapea alături de fiica ei, care se numea Ursula.

Cele două respectă o tradiție foarte importantă pe care o țin anual. Ele privesc o fotografie veche. O fotografie atât de veche încât se îngălbenise de timp. O fotografie în care era prezent un bărbat cu un palton albastru și, de asemenea, un urs, un urs mare și brun, care își ridică prietenește laba în cadrul acelei fotografii.

Această imagine deschide cutia cu amintirea unei aventuri foarte palpitante, care se petrecuse cu mai bine de 30 de ani în urmă, în momentul în care Thea avea undeva la aproape 12 ani.

Părinții Fiei divorțaseră în momentul în care aceasta avea numai patru ani. Tatăl ei, care se numea Henry, se pare că se mutase în Norvegia pentru că acolo își găsise de muncă. Iar legătura dintre Henry și fiica acestuia, Thea, devenise una rece și chiar distantă.

Thea avea un vis măreț, acela de a deveni scriitoare. Așadar, aceasta îi trimite o scrisoare tatălui ei în care îi cere drept cadou, chiar de ziua ei, să-i dea o mașină de scris. Curând, Thea pleacă în Norvegia pentru a-și petrece vacanța de Crăciun alături de tatăl ei, alături de Henry.

Totuși, se pare că realitatea o lovește dur pe aceasta, pentru că mediul e unul înghețat și, de asemenea, sumbru. Mai mult decât atât, tatăl fetiței are acum o nouă familie.

Are o parteneră, o soție care se numește Ingi, dar și copii, copiii acesteia, pe Lars și pe Elisa.

Henry pare acum complet absorbit de munca sa și o lasă pe Thea să se simtă singură, să se simtă respinsă, dar și invizibilă.

Și ea caută refugiu din calea singurătății și se plimbă singură prin pădurile troienite de atâta zăpadă. Era o grămadă de zăpadă prin pădurile respective, iar deodată liniștea este străpunsă de niște zgomote ciudate și, în fața copilei, apare o creatură foarte, foarte mare.

E vorba despre un urs, un urs brun uriaș, care se ridică în două labe și, desigur, mugește. Chiar dacă este înghețată de frică, Thea observă rapid un lucru.

Acest urs este unul extrem de slab. Are burta suptă de foame și ursul acesta, chiar dacă este un brun uriaș, pare la fel de speriat de oameni precum este Thea de el.

Într-o bună zi, Thea, investigând într-o carte, o carte veche de zoologie, alături de Lars, își dă seama de adevăr.

Acel urs provenea din captivitate, unde cunoscuse numai și numai cruzimea oamenilor. Apoi evadase sau fusese eliberat și se pare că se trezise mult prea devreme din hibernare din cauza foamei excesive.

Thea decide să-l numească simplu Bear sau Ursul și își găsește alinarea spunându-i și povestindu-i despre povești de-ale ei, dar și încercând să-l salveze.

Pentru a câștiga încrederea gigantului, Thea creează un joc, un joc destul de ingenios. Ea face o hartă, una olfactivă, și ascunde heringi, dar și pești prin grămezile de zăpadă pentru ca ursul să le ia urma apoi.

Totuși, în scurt timp, ursul înțelege un lucru și înțelege practic că această fetiță nu vrea să-i facă rău și nu-i vrea răul.

Într-un moment absolut magic, Thea împarte cu ursul o tartă cu afine chiar din rucsac. Acest urs se dovedește apoi a fi o creatură jucăușă, o creatură blândă. El se lasă mângâiat, dar de asemenea împarte și momente de liniște profundă cu Thea în mijlocul naturii.

Totuși, liniștea aceasta nu durează extraordinar de mult, pentru că comunitatea locală descoperă prezența acestui urs în zonă și panica se instalează.

Un vânător local, domnul Prag. Acesta era un vânător local foarte pornit. El organizează chiar o poteră, o poteră înarmată, pentru a doborî ursul.

Thea, în acel moment, are un șoc. Însă tatăl ei, cel care se numea Henry, se alătură vânătorilor cu pușca în mână.

Gândul că tatăl fetiței ar putea ucide ființa pe care această fetiță o iubește atât de mult o aduce pe fetiță în pragul disperării.

Totuși, se pare că vin niște ajutoare neașteptate.

Ea găsește aliați în Vivi. Aceasta este o doamnă excentrică din satul respectiv, o doamnă iubitoare de urși, dar și în Miss Anders. Aceasta se pare că este o salvatoare curajoasă.

Oarecum bătrână, are undeva la 73 de ani. Aceasta vine special pentru a-l transporta pe urs într-un sanctuar sigur.

De asemenea, Lars și Elisa decid în sfârșit să o ajute, acoperind-o în fața adulților, ca să nu afle și ei de acest urs, urs pe care, desigur, îl vânau.

Și totuși, pentru a-l ține pe urs ascuns în peșteră, fetița pare că ajunge să ia proviziile de carne sau, mai bine spus, să fure carnea pentru Crăciun din magazia lui Henry, din magazia tatălui ei.

La un moment dat, ursul, fiind împins de foame, dar și de dorul de Thea, ajunge chiar în curtea casei lui Henry.

Thea alunecă pe gheață și i se pare că își rănește chiar genunchiul, iar în acel moment ursul se așază blând lângă aceasta și o ajută să se ridice.

Aceasta este o scenă foarte înduioșătoare care îi lasă pe Ingi, dar și pe copii, muți de uimire în fața acestui animal, în fața bunătății lui. Bunătate de care dă dovadă, chiar dacă este un animal sălbatic, un prădător.

Thea se pare că are vânătorii pe urmele ei, dar în special, desigur, pe urmele ursului. Acești vânători vânau ursul, iar Thea ia o decizie disperată în acest moment.

Îl înhamă pe urs la o sanie mare și fuge cu acesta în plină furtună de zăpadă.

Ei fug spre o cabană, o cabană mai izolată din pădure. Acesta era refugiul secret al lui Henry, al tatălui fetiței.

Chiar în acea noapte, la cabană, privind ursul cum dormea, Thea se pare că trecuse printr-o oarecare maturizare. O maturizare profundă, am putea spune.

Ajunge să înțeleagă că poate deveni scriitoare, dar și că își poate găsi propria valoare, chiar și fără aprobarea sau fără cadourile materiale ale tatălui ei, ale lui Henry.

Dimineața următoare se pare că aduce coșmarul.

Vânătorii, cu domnul Prag în frunte, înconjoară acea cabană izolată.

Urletele câinilor îl agită pe urs. În momentul în care ursul iese afară, el nu atacă vânătorii, ci se pare că se pune scut în fața Fiei.

Cu o mișcare extrem de puternică, o împinge pe fată în zăpada moale. O împinge în acea zăpadă pentru a o proteja.

În acel moment, în pădure răsună un foc de armă. Se pare că ursul este rănit, dar continuă să stea mândru pentru a-și apăra prietena.

Văzând acest sacrificiu al animalului, Henry, tatăl Fiei, înțelege într-un sfârșit totul.

Într-un gest de curaj extrem, Henry se aruncă chiar în fața armelor și se pune între urs și vânători ca să oprească masacrul.

Miss Anders își face apariția la timp cu o sanie și îi acordă primul ajutor ursului, apoi îl transportă în siguranță într-o cabană caldă.

Henry ajută la bandajarea acestui urs, moment în care bariera emoțională dintre el și Thea, fiica lui, se prăbușește definitiv.

Apoi povestea revine în prezent, chiar în camera caldă de Crăciun.

Se pare că în această cameră le avem pe fiica Fiei și pe Ursula.

Ursula, care a ascultat cu sufletul la gură această întreagă aventură povestită de mama ei, de Thea.

Această întâlnire cu ursul cel bun nu doar că a salvat viața unei creaturi nevinovate, dar a reparat pentru totdeauna și o relație, relația dintre fiică și tatăl care se numea Henry în acest caz.

Iar pentru Thea, sigur, tot acest parcurs i-a oferit curajul, dar și vocea interioară pentru a deveni ulterior o scriitoare de succes în ziua de astăzi.