Introducere
în acest articol vom face rezumatul pe capitole al romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu.
Acest roman este un roman interbelic, un roman modern, subiectiv și de analiză psihologică, este de asemenea un roman care este împărțit în două cărți:
- prima carte denumită ultima noapte de dragoste,
- cea de a doua carte denumită întâia noapte de război.
Vom face așadar rezumatul operei Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război pe capitole pentru fiecare carte în parte.
Cartea întâi - „Ultima noapte de dragoste”
Capitolul “La Piatra Craiului, în munte”
Vom începe cu cartea întâi, cu primul capitol, La Piatra Craiului în munte. Acțiunea acestui roman, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, începe în primăvara anului 1916, în timpul pregătirilor pentru participarea la Primul Război Mondial.
Protagonistul acestui roman, anume Ștefan Gheorghidiu, este locotenent rezervist și ajută la pregătirile de pe Valea Prahovei și Dâmbovicioara. Într-o seară, la popota regimentului, începe o discuție pe tema eliberării din închisoarea unui om care își omorâse soția, întrucât aceasta îl înșelase.
Au zburdat argumente exprimate destul de superficial de către cei prezenți, iar Gheorghidiu îi întrerupe, considerând că nu știau nimic despre dragoste și declară că orice iubire este un monoideism ,voluntar la început, ulterior patologic. Apoi anunță că urma să dezerteze, în cazul în care nu va primi permisia de două zile pe care o solicitase.
Capitolul “Diagonalele unui testament”
Trecem acum mai departe, diagonalele unui testament. Discuția de la popotă declanșează în protagonistul romanului un adevărat proces de rememorare a propriei povești de iubire. Acesta se petrece din cauza faptului că și el era convins că fusese înșelat de soția lui. Ștefan spune în roman: „Eram însurat de doi ani și jumătate cu o colegă de la universitate și bănuiam că mă înșală.”
Colega aceasta, care îi devenise soție, se numea Ela și era cea mai frumoasă dintre toate fetele de la facultate. Fiindcă se îndrăgostise de Gheorghidiu, acesta se simțea foarte mândru de el și nu a ezitat să își lege destinul cu al ei, luând-o desigur de soție. Relația lor a decurs destul de bine până când bărbatul a intrat în posesia unei averi, unei moșteniri primite de la unchiul său, unchiul Tache.
După ce încearcă să facă diverse afaceri, Ștefan realizează că acest gen de activitate nu i se potrivea deloc. Ela, în schimb, era încântată de posibilitatea unui nou stil de viață, un stil de viață superior din punct de vedere economic și din posibilitățile pe care le aveau, iar frivolitățile înaltei societăți o atrăgeau tot mai tare, îndepărtând-o de Ștefan.
Capitolul “E tot filozofie”
Trecem la următorul capitol, „E tot filozofie”. Acest capitol prezintă în detaliu schimbarea Elei. Dacă până la momentul respectiv ea se mulțumea cu timpul petrecut alături de Ștefan și cei doi își construiseră o lume a lor, acum Ela avea alte aspirații. După ce cuplul o întâlnește într-o zi, întâmplător, pe Anișoara, o verișoară de a lui Ștefan, aceasta începe să petreacă tot mai mult timp în compania Elei, influențând-o foarte mult din punct de vedere social.
În timpul unei excursii la Odobești, Ela pare că flirtează cu domnul G., un vag avocat dansator, foarte căutat de femei, pe care le învăța chiar și pe cele mai reputate ca dansatoare un dans nou, la modă, tango.
Fiindcă remarcă atracția soției sale pentru acest străin, Ștefan devine din ce în ce mai gelos și bănuiește că cei doi aveau deja o aventură. Când discută cu Ela despre această problemă, este oripilat să afle că, în opinia ei, flirtul respectiv reprezenta respectarea unor norme sociale nescrise.
Capitolul “Asta-i rochia albastră”
În capitolul următor, „Asta e rochia albastră”, Ștefan se răzbună pe flirtul Elei și face astfel încât să pară că are o relație cu altă femeie. Ela se supără și continuă flirtul de îndată ce are ocazia.
Când refuză să plece acasă alături de Ștefan, acesta face un gest necugetat și aduce în patul lor o cocotă destul de frumușică, voinică și nespus de vulgară.
Episodul acesta o determină pe Ela să-l părăsească pe Ștefan, dar la scurtă vreme cei doi se împacă. Ulterior, Ștefan își amintește de o ședință a camerei când unul dintre membri pleda pentru intrarea României în război.
Ela nu se mai întâlnește cu domnul G, în ciuda suspiciunilor neîncetate ale soțului. Bărbatul dă examenul restant pentru intrarea la facultate, în anul al treilea, în „Între oglinzi paralele”.
Capitolul “Între oglinzi paralele”
În acest capitol, „Între oglinzi paralele”, Ștefan fusese trimis la Azuga, de unde se întoarce în luna februarie, fără a o găsi acasă pe Ela. Pentru el, aceasta reprezenta confirmarea suspiciunilor sale.
Astfel, dimineață, când ea sosește acasă, bărbatul îi cere divorțul. Ea acceptă și pleacă, însă lui Gheorghidiu îi este greu să se adapteze despărțirii și continuă să o caute. În mod treptat, cei doi se reapropie.
O scrisoare din partea Anișoarei, trimisă cu luni în urmă, chiar în preajma nopții în care Ela lipsise de acasă, ajunge la Ștefan. În scrisoare, Anișoara o ruga pe Ela să doarmă la ea, fiindcă se simțea singură. Ștefan înțelege că nu fusese înșelat. Ela se mută la Câmpul Lung pentru a fi mai aproape de soțul ei.
Capitolul “Ultima noapte de dragoste”
Trecem și la ultimul capitol din această carte, „Ultima noapte de dragoste”. În acest capitol, fericirea cuplului pare a fi deplină, însă Ștefan continuă să oscileze între dorința de a avea încredere în Ela și neputința de a se încrede în ea.
Când îl vede în Câmpul Lung pe domnul G, devine convins că acesta venise acolo pentru ea, deși Ela îi arată un bilet din partea lui, din care reieșea clar faptul că vizita omului avusese un cu totul alt scop. Ștefan cade pradă bănuielilor. După ce discută cu vizitiul, află de la acesta o serie de informații care îi trezesc noi bănuieli în privința nopții în care nu și găsise soția acasă.
Tulburat fiind, Ștefan sosește la Unitatea Militară. Pe fondul intrării României în război, protagonistul are funcția de sublocotenent și urmează să conducă vârful avangardei în prima operațiune militară la care participă.
Cartea a doua - „Întâia noapte de război”
Capitolul “Întâia noapte de război”
Trecem acum la cea de-a doua carte, începem capitolul „întâia noapte de război”. Cea de-a doua parte a romanului începe cu descrierea unor scene îngrozitoare de război individuale supreme.
Personajul narator se oprește și asupra unor tactici nereușite de luptă, în mijlocul unei armate caracterizate de dezorganizare și lipsă de înțelegere, suferind de foame, frig și aflată sub influența fricii. Ștefan reușește să uite pentru o perioadă de tumultul interior cauzat de relația cu Ela.
Capitolul “Fata cu obraz verde. La Vulcan”
Trecem la capitolul următor, intitulat Fata cu obraz verde. La Vulcan. În acest capitol, protagonistul este trimis în satul Vulcan pentru a lua atitudine în privința problemei țiganilor care jefuiau curțile sătenilor, după plecarea maghiarilor.
Ștefan pornește să investigheze această problemă și descoperă o țigăncușă de cam 15 sau 16 ani, pe care o descrie ca având obrazul desăvârșit oval de culoarea chihlimbarului verzui, iar ochii ca niște prune lungi, verzi. Auziând focuri de armă, bărbatul se vede nevoit să plece și o eliberează pe tânăra fată.
Capitolul “Întâmplări pe Valea Oltului”
Trecem la următorul capitol, Întâmplări pe Valea Oltului. După ce este ordonată forțarea râului Olt, unul dintre țărani acuză două femei, pe numele lor Maria și Ana Măciucii, de acte de spionaj.
Chiar și în lipsa dovezilor, ele sunt anchetate de către Ștefan Gheorghidiu și ulterior arestate. Protagonistul se declară împotriva inițiativei de trecere a râului de către întreaga divizie, însă forțarea are loc.
Chiar și în aceste condiții, cea care îi va ajuta pe militari să treacă râul va fi chiar Maria Măciucii. Colonelul comandant al batalionului lui Gheorghidiu a fost omorât.
Capitolul “Post înaintat la Cohalm”
Trecem la următorul capitol, Post înaintat la Cohalm.
În Cohalm, un mic orășel populat mai ales cu sași, au loc evenimente proprii războiului. Sașii acuză unul dintre soldații aflați în subordinea protagonistului că ar fi răpit o fată pe care ar fi dus-o în pădure și de care ar fi profitat.
Cu toate acestea, fata fusese doar anchetată privind posibile activități de spionaj.
Ulterior, Ștefan Gheorghidiu este însărcinat cu ocuparea unei poziții care presupunea supravegherea activităților inamice, la o distanță de 2 km de Cohalm. Acolo, îmbrăcat în haine subțiri, suferea de frig, deși reușea, în final, să găsească puțin umor în suferința îndurată.
Capitolul “Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu”
Trecem la următorul capitol, Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu. În acest capitol, compania lui Gheorghidiu este lovită de tunurile germanilor în plin teren deschis.
Precum sugerează și titlul capitolului, acesta înfățișează teroarea războiului surprinsă de vorbele soldatului Marin Tuke, care repetă fraza „Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu” la vederea proiectilelor care goneau desigur în zbor pe lângă ei.
În aceste condiții, viața devenea o chestiune de noroc, iar cine nu era nimerit avea să supraviețuiască.
Capitolul “Wer kann Rumänien retten?”
Trecem la penultimul capitol, Wer kann Rumänien retten?. Fraza din titlul capitolului înseamnă în limba germană „Cine va putea salva România?” și este repetată de Orișan lui Gheorghidiu, scandalizat fiind de situația deplorabilă de pe frontul de luptă.
Protagonistul primește o scrisoare din partea soției lui, Ela, care îi povestește că este singură toată ziua, astfel încât Ștefan să nu mai bănuiască prezența altor bărbați în apropierea ei, ca înainte.
Acesta, însă, nu mai este mișcat de cuvintele femeii, descoperind că povestea de dragoste îi părea acum îndepărtată, parcă dintr-o altă realitate. Rănit la brațul stâng, Ștefan este condus în convoiul sanitar, iar acolo un ofițer german luat prizonier critică spr modul în care românii se comportă în război.
Capitolul “Comunicat apocrif”
Trecem acum la ultimul capitol al acestui roman, Comunicata apocrif. Întors la București, Ștefan Gheorghidiu, er venit și lipsit de puterea de odinioară, descoperă că, în timp ce ar fi putut ucide pentru femeia asta, acum Ela îi părea o străină.
Realizează că unicitatea ei era doar produsul imaginației și al dragostei lui și că ar fi putut găsi oricând o femeie asemănătoare, lăsându-i toate bunurile și obiectele de preț. El decide să se despartă de ea ulterior.