În acest articol, vom face rezumatul romanului intitulat Romanul adolescentului miop. Roman scris de Mircea Eliade, în acesta se prezintă practic experiența de licean a lui Mircea Eliade. În acest roman, el descrie căutarea sinelui pe care o are la vârsta adolescenței și momentul începerii carierei sale de scriitor.

Prima operă autobiografică a lui Eliade a fost inițiată în anul 1921 și s-a numit pentru prima oară Jurnalul unui om sucit. Mai apoi, forma definitivată a fost redactată în anul 1925, sub titlul pe care îl știm cu toții astăzi, și anume Romanul adolescentului miop.

Pe parcursul romanului, Eliade se descrie în postura de adolescent în plin proces de descoperire a sinelui, deci și într-o oarecare profundă criză de identitate. Chiar dacă se simțea superior din punct de vedere intelectual colegilor și prietenilor săi, din punct de vedere social nu era chiar atât de superior și nu se simțea astfel. De ce? Deoarece era un tânăr complexat, timid, retras în sine în momentele în care provocarea socială se dovedea a fi prea mare pentru a-i mai face față. De exemplu, în cazul întâlnirilor cu adolescente de vârsta sa.

Această operă este structurată pe trei părți. Partea întâi cuprinde zece capitole, cea de-a doua parte cuprinde nouă capitole, iar cea de-a treia parte cuprinde opt capitole.

Primul capitol din prima parte, intitulat Trebuie să scrii un roman, îl înfățișează pe adolescentul Eliade copleșit de îndatoririle școlare, care nu îi satisfăceau nicidecum curiozitatea intelectuală. Aflat în prag de corigență la matematică și la limba germană, el găsește totuși soluția de a scăpa din această situație: va scrie un roman de succes, care, odată apărut în toate librăriile, îi va oferi o popularitate imensă, o notorietate de care avea nevoie pentru a nu se mai ocupa cu astfel de activități triviale.

În capitolul al doilea din prima parte, Gloria lui Robert, facem cunoștință cu Robert, unul dintre prietenii lui Eliade. Robert era un prieten a cărui personalitate era mereu schimbătoare și adaptabilă. Pe parcursul acestui capitol, ne este relatată și prima aventură a lui Eliade în Parcul Carol, alături de prietenii săi, Perry, Robert și Dinu, care urmau să se întâlnească cu patru fete. Eliade este portretizat ca având o timiditate socială extraordinară, ieșită din comun. Astfel, el rămâne ultimul în cursa pentru formarea perechilor și ajunge cu o fată care, după ce tânărul s-a aplecat să o sărute, s-a ridicat, și-a scuturat rochia și i-a spus lăcrimând că pleacă să-și caute sora. Așadar, s-a sfârșit și interesul tânărului Eliade pentru alte întâlniri cu fete în parc, alături de Robert, după această experiență nu tocmai plăcută.

Capitolul al treilea din prima parte, Deit și jurnal de clasă, prezintă un episod care se petrece în timpul orei de muzică. Alături de Eliade, asistăm la procesul de cunoaștere și descoperire în profunzime a colegilor săi, deoarece de aceasta depindea procesul de alegere și construcție a personajelor inspirate, desigur, din mediul social al autorului. Cunoaștem, în acest mod, și alți colegi ai lui Eliade, precum Fosil, care nu era simpatizat deoarece era șchiop, zgârcit, învăța bine, copia la teze, cunoștea chimie și, pe deasupra, era și evreu. Îl cunoaștem și pe elevul Fică, terorizat de chimie, care reprezintă cel mai vizibil exemplu al învățământului bazat pe rigiditate și teroare.

În capitolul al patrulea din prima parte, Și între Don Juani, asistăm la confesiunile lui Robert și ale lui Dinu. Aceștia, aflați în Parcul Cișmigiu, încep să discute despre Silvia, o fată frumoasă, de care era îndrăgostit Dinu. Eliade nu împărtășește opinia lui Dinu despre Silvia, considerând-o mai degrabă vulgară. Totul se petrece într-o atmosferă englezească, specific masculină. În acest context, Robert vorbește despre posibilitatea de a se simți fericit împreună cu o femeie, ținând-o de braț, iar Dinu povestește o întâmplare fantezistă, în care era răpit de pe stradă de o servitoare și dus unei tinere dornice de a-l cunoaște.

În capitolul al cincilea din prima parte, Un prieten, Eliade ne spune despre prietenul său Marcu, care suferea, la rândul său, din cauza unei înfățișări mai puțin atractive. Acesta era victima colegilor săi, care îl luau mereu peste picior. Eliade realizează că, din punct de vedere intelectual, se află cu mult deasupra colegilor săi și se distanțează de obișnuitele îndatoriri școlare. În acest capitol, asistăm la o scenă în care, după lecturarea romanului Ulița copilăriei, protagonistul se întristează și realizează că duce lipsa unei existențe la țară, care servise drept inspirație multor scriitori români. Astfel, cade în melancolie și se îndrăgostește de Sonia, un personaj feminin din Ulița copilăriei.

În capitolul al șaptelea, se petrece inevitabilul: Eliade rămâne corigent la limba germană, dar și la matematică, spre exasperarea și disperarea sa. După ceremonia de premiere de la sfârșitul anului școlar, descrisă în capitolul al optulea, protagonistul se simte exclus și neapreciat. Pe parcursul următoarelor două capitole, aceste trăiri continuă să îl urmărească.

Capitolele 9 și 10: Vacanța și Jurnal de vară

Aflăm despre vacanța de vară pe parcursul căreia Eliade a citit, a visat și, de asemenea, a fost într-o tabără în Dumbrava Sibiului, de unde s-a întors mai devreme. Chiar înainte de a pleca în excursie, Eliade își făcuse câteva planuri: își va face un cort într-un loc mai retras, unde va sta singur, prilej nemaipomenit pentru a visa și pentru a scrie romanul pe care și-l dorea atât de mult.

Aventura în Dumbrava Sibiului s-a încheiat mai devreme, întrucât Eliade a rămas fără bani. Reîntors la școală, află data examenului de corigență și împărtășește, alături de Dinu și de Robert, întâmplările petrecute de-a lungul verii. Din fericire, deși a amânat învățatul, Eliade nu rămâne repetent, profesorul hotărând să fie generos și să-i promoveze pe toți.

Din nefericire, demersurile pentru scrierea romanului „Romanul adolescentului miop”, care avea să-l scutească de aceste neplăceri, nu progresaseră deloc. Nu mai scrisese nimic. Descrierea mansardei

A doua parte a romanului începe cu descrierea locului în care Eliade își petrece cea mai mare parte a timpului: mansarda. Aceasta are o semnificație deosebită pentru Eliade, fiind un loc de refugiu, o oază de liniște.

Două capitole sunt dedicate vieții culturale bogate a adolescenților care, pe lângă învățat și participarea la teatrul din societatea culturală locală, încercau și să scrie piese, precum Fănică. Aflăm ulterior că Eliade trimitea adesea articole spre publicare unui anume domn Leontescu. Acesta decide însă să renunțe la colaborarea cu revista unde lucra. Noiembrie: Exercițiile de voință

În capitolul intitulat „Noiembrie”, asistăm la o destăinuire neobișnuită legată de exercițiile de voință executate de Eliade. Adolescent fiind, recurge la durerea fizică pentru a-și alunga somnul și a se autoeduca în privința muncii sale intelectuale.

În „Drumul către mine însumi”, scrie despre lupta pentru regăsirea de sine. Accentuează, odată cu descrierea vieții de liceu în București, neajunsurile sistemului de învățământ, lucrurile care nu îi plăceau și despre care nu avea o părere pozitivă. Aduce în discuție și diferența dintre cunoașterea adevărată și cea superficială, obligatorie, școlărească. Ajunul Crăciunului

A doua parte a romanului se încheie cu unul dintre puținele episoade cu adevărat fericite: mersul la colindat, în Ajunul Crăciunului, alături de prieteni. O astfel de atmosferă este rar întâlnită pe parcursul acestei opere, tânărul bucurându-se sincer de aceste momente. Vizita la bordel

Ultima parte a romanului începe cu un eveniment semnificativ: vizita la un bordel, care marchează inițierea tânărului Eliade în tainele plăcerilor carnale, sub îndrumarea prietenilor săi.

În capitolul „Papini, eu și lumea”, asistăm la încercarea lui Eliade de a-și reconstrui sinele, inspirat de operele scriitorului italian Papini. Se regăsește complet în scrierile acestuia și, pentru a evita acuzațiile de plagiat, decide să adopte o nouă personalitate, un stil propriu de scriere. Bacalaureatul și sfârșitul adolescenței

Eliade își dă seama că a trecut un an de la ideea romanului „Romanul adolescentului miop” și că aceasta i se pare acum îndepărtată și lipsită de sens. Prietenii se distanțează, lucrurile se schimbă, însă nu într-un mod pozitiv. Aflăm și despre izolarea lui Robert, singurul dintre prietenii săi care nu avusese o experiență amoroasă.

Se apropia bacalaureatul, iar Eliade spera să promoveze examenul, măcar în toamnă. Realizează că adolescența sa se apropie de sfârșit. Nu mai poate scrie „Romanul adolescentului miop”, iar amintirile devin din ce în ce mai dureroase. Nostalgia se adâncește, gândurile i se schimbă, iar jurnalul nu îi mai trezește același interes. Subiectele care odată îl fascinau, precum filosofia sau istoria, i se par acum inutile.

Marcat de depresie, Eliade notează în roman: „Iată și simt că sunt ridicat din mine și izbit de colțuri dureroase și lăsat iar în suflet și iarăși înălțat și nu știu nimic alt”. Nu acceptă credința tradițională exprimată dogmatic și încearcă să-și găsească propriul sens al credinței. Finalul romanului

Odată cu bacalaureatul, atât Eliade, cât și Marcu au învățat serios. Acesta marchează sfârșitul perioadei de școlarizare. Ultimul capitol, intitulat „Final”, exprimă tristețea neașteptată la gândul acestui sfârșit.

În acel moment, Eliade hotărăște să scrie totuși romanul, pentru a surprinde realitatea așa cum a fost resimțită de el. Nostalgic, privind ploaia, adolescentul începe să scrie jurnalul adolescenței.

Citeste si rezumatul pe capitole al operei Romanul adolescentului miop

Alte opere scrise de Eliade: Maitreyi