În acest articol vom discuta despre momentele subiectului din cadrul romanului Patul lui Procust, roman scris de Camil Petrescu și publicat cu trei ani după publicarea romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, în anul 1933.

Așadar, vom avea în vedere în acest caz expozițiunea, intriga, desfășurarea acțiunii, punctul culminant, dar și, desigur, deznodământul.

Expozițiunea

Vom începe cu expozițiunea. Spre deosebire de romanul realist obiectiv, unde faptele sunt relatate în ordine cronologică de către o singură voce narativă, urmând în tocmai structura impusă de momentele subiectului, în acest roman, Patul lui Procust, un roman subiectiv, acțiunea este discontinuă.

Subiectul romanului este construit în funcție de cele două povești de dragoste: cea dintre doamna T și Fred Vasilescu și cea dintre George Ladima și Emilia Răchită.

Astfel, în expozițiune, personajul narator o cunoaște pe doamna T, Maria Mănescu, cerându-i să joace un rol într-o piesă de-a sa.

Intriga

Trecem acum la intrigă. Deși aceasta refuză, acceptă în schimb să-i spună în scris câteva evenimente care i-au marcat profund viața.

Aceasta ar putea fi interpretată drept intriga romanului, urmând să aibă loc desfășurarea acțiunii propriu-zise. Și acum putem trece, desigur, la desfășurarea acțiunii.

Desfășurarea acțiunii

Desfășurarea acțiunii, însă, este o acțiune care se petrece într-un timp trecut, amintirile având în romanul de față un rol mai important decât evenimentele petrecute în timpul povestirii.

Astfel, aflăm că doamna fusese parte a unei pasionale povești de dragoste pe care o trăise împreună cu Fred Vasilescu, neputând însă să-și explice motivul pentru care acesta o părăsise.

Ea îi trimite personajului narator trei scrisori în care îi povestește atât despre iubirea pe care o simțise pentru bărbatul care o abandonase, dar și despre suferința ulterioară. Apoi, cititorul află detalii din jurnalul lui Fred Vasilescu, denumit și Într-o după-amiază de august.

El o vizitează pe Emilia Răchită, o actriță nu foarte talentată și chiar semi-prostituată, de la care află că aceasta fusese iubita lui George Ladima, un poet și ziarist talentat care își pusese capăt zilelor cu câteva luni în urmă.

Surprins peste măsură și afectat de această veste, deoarece Ladima fusese prietenul său, Fred citește numeroasele scrisori pe care bărbatul i le trimisese Emiliei, dorind să afle cât mai multe despre Ladima.

Citind, așadar, scrisorile, realizează că Ladima fusese un om nefericit care găsise în dragostea lui pentru Emilia o evadare din existența mizeră pe care o ducea. Era posibil să se fi sinucis chiar din cauza actriței, iar aceste proaspete și șocante informații declanșează în Fred retrăirea involuntară a unor momente dureroase din propria-i existență.

Acestea sunt legate de dragostea pe care o simțise Fred pentru doamna T și pe care o simțea încă, deși se despărțise de ea. Fred declară că numai lui Ladima i-ar fi putut dezvălui taina vieții lui, care îl determină să fugă de femeia iubită.

Văzând reacțiile cinice și insensibile ale Emiliei privind scrisorile lui Ladima, Fred rememorează și alte episoade din trecutul său, amintindu-și despre durerea pe care crezuse că o eliminase din viața sa.

Astfel, Fred își amintește totul: cum o cunoscuse pe doamna T, pe Ladima, fericirea pe care o simțise alături de femeia iubită, dar și imensa tristețe care-l cuprindea acum, după ce termină de citit scrisorile.

Fred decide să le fure, pentru ca acestea să nu rămână la Emilia, care nu le aprecia și nu înțelesese niciodată cu adevărat pe Ladima. Așadar, el le ascunde în buzunar și pleacă.

În ziua următoare, el începe să investigheze cauzele morții prietenului său.

Adevărul este dureros: iubirea pură pe care o simțea pentru Emilia era pătată de conștiința faptului că aceasta nu merita dragostea lui, fiind o femeie vulgară și imorală.

Prietenii îl abandonaseră, iar în lipsa unei alinări, Ladima găsește refugiu în credință. Când, însă, și acest adăpost este distrus, el cedează și se împușcă în inimă cu un revolver.

Punctul culminant

Punctul culminant. Trecem acum, așadar, și la punctul culminant.

După câteva săptămâni, personajul narator primește caietele scrise de Fred, tocmai în ziua în care cei doi plănuiseră să se întâlnească.

Moartea lui Fred este anunțată în ziare: Fred Vasilescu murise într-un accident de avion, iar autorul bănuise că era vorba despre o tentativă de sinucidere. Acest moment tragic reprezintă punctul culminant al romanului.

Deznodământul

Trecem acum și la ultimul moment al subiectului, adică deznodământul.

În testamentul său, Fred Vasilescu îi lasă doamnei T tot ceea ce îi aparținea, ca o ultimă dovadă a dragostei pe care i-o purtase timp de o viață întreagă.

Considerând că doamna T ar trebui să afle ceea ce conțineau caietele, el îi face o vizită, lăsându-i jurnalul lui Fred, renunțând la ca să mai înțeleagă cu exactitate motivele pentru care cei doi, în acest caz Fred și Ladima, abandonaseră dragostea pe care o simțiseră. Fred fusese vanitos, iar Ladima dorea să-și protejeze demnitatea.

Personajul narator înțelege că nu există un adevăr absolut în ceea ce privește sentimentele umane.

Cam atât în legătură cu momentele subiectului din romanul Patul lui Procust.

Citeste si rezumatul pe scurt al romanului Patul lui Procust.

Alte opere importante scrise de Camil Petrescu: