În acest articol vom face rezumatul pe capitole al romanului „Patul lui Procust”. Acesta este un roman scris de către Camil Petrescu.

I. Prima scrisoare

Deci să începem cu rezumatul pe capitole al romanului „Patul lui Procust”. Vom începe cu prima scrisoare.

Prima scrisoare a doamnei T îi comunică naratorului faptul că se despărțise de iubitul ei, X, iar după ce l-a vizitat acasă, dar nu l-a găsit, la întoarcere îl descoperă în locuința ei pe un anume D, care era de mult timp îndrăgostit de aceasta, nu din dragoste, ci mai degrabă din compasiune. Ea îi cedează însă, imediat după ce îi mărturisește că nu-l iubește.

Toată această confesiune a ei este acceptată de către D cu o resemnare asumată. Notele de subsol ale autorului oferă informații suplimentare în acest caz.

Astfel, aflăm că doamna T, pe numele ei real Maria Mănescu, deține un magazin de mobilă modernă chiar în București și fusese invitată de către narator să joace într-o piesă scrisă de el, intitulată „Act venețian”. Ea refuzase această propunere, fiindu-i teamă de ridicol, precum și din cauză că nu era actriță.

II. A doua scrisoare

Trecem acum la cea de-a doua scrisoare. Cea de-a doua scrisoare relatează faptul că, după refuzul primit din partea doamnei T, naratorul renunță definitiv, el continuând să încerce să o convingă pe doamna T să-i acorde o altă șansă.

Femeia se destăinuie în privința tristeții pe care o încearcă în urma numeroaselor dezamăgiri trăite anterior. Ea își amintește suferința resimțită în urma despărțirii de X, care o părăsise pentru o altă femeie.

III. A treia scrisoare

Trecem acum la a treia și ultima scrisoare a doamnei T. Această scrisoare cuprinde relatarea unui incident nu neapărat comod.

Așadar, un incident incomod, când urcă în tren cu ocazia sărbătorii Paștelui la mătușa ei. Femeia are o surpriză chiar neplăcută: locul ei se află chiar lângă X, fostul ei iubit, fostul ei soț, însoțit de actuala lui iubită.

În acest caz, așadar, o situație foarte neplăcută. Din fericire, un comisionar îi aduce doamnei T flori din partea lui D, despre care X nu știa nimic.

IV. Într-o după-amiază de august

Trecem acum la partea a patra, intitulată „Într-o după-amiază de august”. Partea aceasta, partea a patra, este cea mai mare, cea mai voluminoasă secvență a acestui roman și cuprinde jurnalul lui Fred Vasilescu, adică al lui X, având un ton confesiv.

Aici putem citi scrisorile lui Ladima, precum și o serie de comentarii ale Emilei Răchită. Din notele de subsol aflăm faptul că Fred este fiul industriașului Tănase Vasilescu din „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”.

El lucrează la Ministerul de Externe, fiind în același timp polisportiv. Personajul o cunoscuse pe Emilia Răchitan, actuala lui amantă, alături de care susține că trăiește o experiență ce constituie un adevărat subiect de roman.

Pentru Fred, Emilia nu reprezintă o mare dragoste, întrucât femeia are o vulgaritate incontestabilă și se dăruiește de bună voie oricui o dorește. Ea este o actriță mediocră și este logodită cu Vi Constantinescu, un funcționar care însă îi poartă o iubire platonică.

Când Fred se arată uimit de povestea logodnei Emilei, aceasta îi arată un teanc de scrisori din partea lui George Demetru Ladima, un bărbat despre care femeia susține că o iubise îngrozitor.

Săracul bărbatul murise la trei luni după ce Fred și Emilia se cunoscuseră, iar Vasilescu îl cunoscuse într-o stațiune balneară cu ceva timp în urmă. Între cei doi se născuse un conflict aprins din gelozia lui Fred, văzând-o pe doamna T în compania lui Ladima.

El își iese din când acesta îi oferă femeii băutură, chiar din paharul lui. Ladima fusese în mod incontestabil îndrăgostit de Emilia Răchitaru, fiindcă nu o vedea așa cum era; pentru el, ea avea un talent chiar născut care merita mai multă recunoaștere.

Ceea ce îl frapează pe Fred este faptul că Ladima declara că îi lipsea sufletul Emiliei mai mult decât trupul, iar știind-o superficială și lipsită de talent, acestuia nu îi vine să creadă.

El rămâne perplex și la vederea indiferenței Emiliei la scrisorile pline de profunzime și dragoste din partea bărbatului care o iubea.

Aceasta îl înșelase cu Nae Gheorghidiu, dar Ladima iertase și revenise la sentimentele inițiale. Gazetar fiind, Ladima scrie un articol care îl va costa scump.

El propune mutarea capitalei regatului în zona Ardealului, criticând Bucureștiul. Din această cauză își pierde slujba de la revista pentru care scria.

Autorul transcrie și una dintre poeziile scrise de către acest personaj, intitulată „Asemenea romanului Patul lui Procust”. Bântuit de sărăcie, el simte că nu poate trăi în aceeași lume cu femeia iubită.

Cei doi bărbați, Ladima și Fred, în acest caz, se întâlnesc după incidentul din stațiune, iar Vasilescu i se confesează, spunându-i motivele pentru care se comportase într-un mod nu neapărat chibzuit.

Simte că poate avea încredere în el, dar nu vorbește fără a fi întrebat. Într-un an, Fred îi dăruiește doamnei T o brățară deosebit de valoroasă, după care cei doi se întâlnesc de câteva ori, dar doar în public.

În privat, Fred o refuză pe această femeie iubită de către el, pretextând că aceasta nu-l interesa ca femeie, marcat de imposibilitatea de a se mai angaja, de refuzul de care se ciocneau toate articolele lui, precum și de nepăsarea femeii pe care el o iubea.

Emilia, în acest caz, era deja cu altcineva, iar Ladima văzuse împreună.

Ladima, așadar, face gestul suprem necugetat, anume cel de a se sinucide. Personajul se împușcă în acest caz cu un revolver, dezgustat și el de indiferența Emiliei, care nu înțelesese niciodată dragostea care i se purtase. Fred renunță și el la legătura cu ea.

V. Epilog

Trecem acum la epilogul unu. Primul epilog al romanului „Patul lui Procust” descrie și înfățișează evenimentele petrecute după moartea lui Ladima. Publicațiile scriau informații mincinoase cu privire la tragicul eveniment, astfel încât naratorul discută cu procurorul care se ocupase cu acest caz.

Află, așadar, că Ladima nu și pusese capăt zilelor din cauza sărăciei, ci din cauza iubirii neîmpărtășite pentru doamna T, care nu i-arătase niciodată nici măcar cel mai mic interes.

Pe de altă parte, un prieten al răposatului, pe numele său Căoi, era convins că poetul nu și luase viața din dragoste, ci din cauza unui bulgărean bun prieten, care îl influențase cu ideile lui ateiste.

Aceasta îl împinsese la sinucidere, alături de gândul că și-irosise viața iubind-o pe Emilia Răchitaru.

VI. Epilog 2

Mergem acum și la epilogul 2, care este și ultima secțiune a romanului. Așadar, această secțiune a romanului, epilog 2, are subtitlul „Povestit de autor”, astfel încât îi aparține chiar scriitorului. El povestește că, deși nu se mai întâlnise cu Fred Vasilescu, cei doi comunicau telefonic.

Fred i-a trimis memoriile sale autorului, fixând chiar și o întâlnire cu acesta. Însă, la scurt timp după aceea, a murit într-un accident aviatic, la doar jumătate de an după tragicul deces al lui Fred Vasilescu.

Autorul se întâlnește cu doamna T, care se mutase la Viena, în Austria.

Tot ea era unica moștenitoare a verii răposatului. Nici autorul, nici doamna T nu au aflat vreodată misterul respingerii lui Fred, despre care era clar că o iubise mult, deși nu permisese niciodată sentimentului să se transforme într-o iubire împlinită. Cam atât în acest caz despre rezumatul pe capitole ale romanului „Patul lui Procust”.

Citeste si momentele subiectului din romanul Patul lui Procust.

Alte opere importante scrise de Camil Petrescu: