În acest articol vom face rezumatul pe acte al operei O scrisoare pierdută. Această comedie a fost scrisă de Ion Luca Caragiale.
Actul 1
Vom începe cu primul act al comediei. În O scrisoare pierdută, primul act prezintă personajele.
Îl avem pe Ștefan Tipătescu, care este prefectul județului, și apoi îl avem pe Pristanda, polițistul. Aceștia citesc un articol din ziarul Răcnetul Carpaților, în care guvernul este acuzat că a lăsat județul în ghearele unui vampir.
Discuția celor doi evidențiază faptul că misiunea de polițist nu e ușoară. Tocmai de aceea, pentru a-și întreține familia, Pristanda încalcă regulile de câte ori are posibilitate și trage frumușel din condei.
Lucrurile încep să se precipite în momentul în care este adusă vorba despre o scrisoare de amor pe care Zoe Trahanache a pierdut-o. Această scrisoare ar fi fost adresată lui Ștefan Tipătescu, însă soția lui Zaharia Trahanache o pierde.
Scrisoarea ajunge la cetățeanul turmentat. În acest caz, soția lui Zaharia Trahanache, Zoe Trahanache, profită de slăbiciunea cetățeanului turmentat, iar Nae Cațavencu îl invită la o țuică și reușește să-i fure documentul. Acesta consideră că postul de deputat poate fi obținut mai ușor prin intermediul șantajului.
Comicul de limbaj sugerează indirect prostia, și acest lucru reiese desigur din operă. Se spune: „Vreau ce mi se cuvine, după o luptă de atâta vreme, vreau ceea ce merit în orașul ăsta de gogomani, unde sunt cel dintâi între fruntașii politici.” Așadar, Cațavencu ajunge în posesia scrisorii de amor mult căutată de Zoe și se folosește de acest avantaj.
Actul 2
În actul al doilea, se prezintă o nouă numărare a voturilor cu o zi înainte de alegeri și confruntarea celor două tabere politice.
Pe de o parte, se află Ștefan Tipătescu, Zoe Trahanache și Zaharia Trahanache, iar pe de altă parte, Nae Cațavencu, proprietarul ziarului Răcnetul Carpaților, susținut de dăscălimea satului: Ionescu, Popescu și Popa Pripici.
În acest act, acțiunea evoluează în funcție de apariția și dispariția scrisorii și încercările zadarnice ale lui Pristanda de a obține scrisoarea. Ștefan Tipătescu cere arestarea lui Cațavencu, însă Zoe se opune și îi cere lui Tipătescu să-l susțină pe Cațavencu pentru a recupera scrisoarea. Tipătescu îi promite lui Nae Cațavencu mai multe funcții, care nu sunt luate în calcul de acesta din urmă.
Zoe e gata să cedeze presiunilor lui Nae Cațavencu și face mari eforturi pentru a-l determina și pe Ștefan Tipătescu să accepte condițiile impuse de șantajistul Nae Cațavencu.
În acest timp, pe fondul agitației create de această scrisoare pierdută, relevantă este și scena în care Farfuridi și Brânzovenescu sunt gata să facă o reclamație la centru, întrucât se tem de trădare. Aceștia decid să trimită o scrisoare anonimă și primesc drept răspuns varianta alegerii unui nou candidat.
Actul 3
Actul al treilea plasează acțiunea din O scrisoare pierdută în sala mare a primăriei, acolo unde au loc discursurile candidaților. Discursul lui Nae Cațavencu provoacă confuzii. Acesta spune: „Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire.”
Al lui Farfuridi este incoerent, acesta spune: „Să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic, ori să nu se revizuiască, primesc, dar atunci să se schimbe pe aici, pe colo și anume în punctele esențiale.” Când se anunță câștigătorul, toată lumea este uimită: Agamiță Dandanache este noul ales. Cațavencu încearcă să vorbească public despre scrisoare, însă nu reușește să demonstreze mai nimic.
El a pierdut pălăria în care se afla scrisoarea, aceasta ajungând din nou la cetățeanul turmentat, care i-o înapoiază destinatarii, adică lui Zoe.
Actul 4
În actul al patrulea, se face lumină printre personaje și se estompează conflictele. Scrisoarea pierdută ajunge înapoi la Zoe, sugerând circularitatea datorită drumului parcurs. Zoe o primește apoi la cetățeanul turmentat, de la Cațavencu, de la cetățeanul turmentat și din nou la Zoe.
Tot aici sunt clarificate lucrurile cu privire la alegerea candidatului surpriză. Se spune despre acesta că e „mai prost ca Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu”.
Acesta a fost trimis de la centru, având o poveste asemănătoare. Se pare că acesta găsise o scrisoare în buzunarul unui om însemnat. Astfel, capacitatea de disimulare a lui Cațavencu este de-a dreptul uimitoare, acceptând să conducă festivitatea în care triumful lui Dandanache nu este întâmplător.
În final, liniștea se așterne peste situațiile conflictuale și toți sunt fericiți într-o atmosferă de sărbătoare.
Așadar, această comedie oferă un contraexemplu de comportament prin situațiile absolut ridicole în care sunt puse aceste personaje.
Acestea fiind desigur încadrabile unui tip uman general valabil. În acest mod, Caragiale satirizează contrastul dintre esență și aparență și face referiri la prostie, incultură și demagogie, fiind de părere că defectele umane pot fi corectate dacă sunt demascate cu ajutorul cuvintelor.
Și spune acesta: „Niciodată gândirea n-are alt vrăjmaș mai cumplit decât vorba. Nimic nu arde pe ticăloși mai mult ca râsul.”
Cam atât în legătură cu această operă, cu această comedie în patru acte, O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale.
Aprofundează citind și rezumatul pe scurt al piesei de teatru o scrisoare pierdută sau rezumatul pe momentele subiectului al operei o scrisoare pierdută.
Versiune audio/video a rezumatului pe acte al operei „O scrisoare pierdută”