În acest articol vom discuta despre Moara cu noroc, vom face rezumatul acestei nuvele, o nuvelă scrisă de către Ioan Slavici. Această nuvelă este organizată în șaptesprezece capitole.

Nuvela prezintă destinul unei familii care se conturează în mod tragic pe măsură ce factorii perturbatori sunt acceptați.

Moara cu noroc, așadar, având o construcție circulară, este pecetluită de vorbele soacrei lui Ghiță din incipit: „Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba de bogăție, ci liniștea colibei tale te face fericit.”

Acesta este prologul nuvelei și sintetizează foarte bine părerea bătrânei despre decizia cizmarului, decizia lui Ghiță, personajul principal din această nuvelă, de a lua în arendă hanul denumit Moara cu noroc, urmând ca întreaga sa familie să își desfășoare existența chiar la locul respectiv.

Chiar dacă la început afacerile mergeau ca pe roată, fiind înfloritoare, relația dintre Ghiță și a sa soție, Ana, era una armonioasă. Se spune în nuvelă că Ana era tânără și frumoasă, sprintenă și mlădioasă.

Naratorul evidențiază faptul că schimbarea statutului inițial de cizmar sărac determină schimbări și în viața personajelor. Intențiile lui Ghiță se schimbă odată cu apariția unui personaj de dreptul diabolic, un personaj pe al său nume Lică Sămădăul, care l-atrage pe Ghiță într-un joc foarte periculos al îmbogățirii rapide, simbol al Răului.

De frica lui Lică, tremura toată Lunca, acesta fiind considerat un om aspru și neîndurat.

Din dorința de a ști tot ce se întâmplă, Lică Sămădăul vrea să-l facă pe Ghiță aliatul său, vrea să-l transforme într-un informator propriu. Deși Ghiță intenționează să refuze această propunere inițial, odată ce se implică în afacerea lui Lică Sămădăul, nu mai există cale de întoarcere. Prima măsură pe care Ghiță o ia este aceea de a-și cumpăra două pistoale și de a-și lua o slugă, un ungur înalt ca un brad.

Transformarea lui Ghiță sub influența lui Lică Sămădăul este surprinsă de narator. Acesta consemnează faptul că Ghiță a devenit tot mai ursuz, chiar violent și impulsiv, spunându-se că „se aprindea pentru orice lucru de nimic, brutalitatea lui fiind evidentă”.

Chiar și în raport cu a sa soție, Ana, își pierdea repede cumpătul și lăsa urme vinete pe braț. Astfel, aprecierea Anei conform căreia Ghiță „nu e decât muiere îmbrăcată în haine bărbătești” este justificată.

Protagonistul Ghiță, fiind foarte vulnerabil și extrem de ușor de influențat de către Lică Sămădăul, fiind atras de afacerile necurate ale lui Lică, ajunge a fi implicat într-un jaf, dar și într-o crimă.

Dând ulterior socoteală autorităților pentru aceste fapte, el depune mărturie mincinoasă pentru a-l acoperi pe Lică, fiind cuprins de remușcări după proces și spunând: „Iartă-mă, Ano, iartă-mă, cel puțin tu, căci eu n-am să mă iert cât voi trăi pe fața pământului.”

De asemenea, fiind lipsit și de tărie morală, Ghiță acceptă să-și arunce soția în brațele acestui așa-zis aliat, în brațele lui Lică. Străinul se desprinde definitiv de aceasta și spune: „Joacă muiere, parcă are să-ți ia ceva din frumusețe.” În acest mod, Ghiță devine tot mai supus ordinelor lui Lică Sămădăul și se îndepărtează de a sa familie.

Ajuns la disperare, Ghiță își compătimește copiii și spune: „Sărmanii mei copii, voi nu mai aveți cum avuseseră părinții voștri un tată om cinstit.” Are momente în care realizează consecințele actelor și faptelor sale.

Confesiunea este analizată cu atenție de către narator, deoarece nu e cinstit până la capăt cu jandarmul Pintea în colaborarea pentru demascarea lui Lică.

Din monologul interior observăm că se decuplează: „Ce să-mi fac? Dacă e în mine ceva mai tare decât voința mea. Nici cocoșatul nu e însuși vinovat că are cocoașe în spinare.” Așadar, în acest mod, Ghiță dă vina pe firea sa prea slabă, fiind conștient de imposibilitatea de a rezista tentației banilor mulți făcuți rapid.

Urmează săptămâna Paștelui, iar copiii, împreună cu soacra lui Ghiță, pleacă la rudele din Ineu, Ana și Ghiță rămânând marionete în mâinile lui Lică Sămădăul. Ghiță își împinge soția în brațele Sămădăului, acesta din urmă insistând să i-o ofere pentru a se vindeca de slăbiciunea sa pentru o singură femeie.

Pleacă de acasă și se hotărăște să vină seara, împreună cu Pintea, pentru a-l demasca pe Lică. Însă Ana, cuprinsă de supărare și dezamăgire în ceea ce privește comportamentul soțului ei, alege calea răzbunării și se aruncă în brațele lui Lică Sămădăul, deoarece nu mai poate da ochii cu soțul ei.

Ana îl roagă pe Lică să o ia cu el, însă acesta o refuză pentru a-l demasca pe Lică. Ghiță își sacrifică, de fapt, întreaga familie. Pintea, fiind surprins de gestul făcut de Ghiță, spune: „Și eu îl urăsc pe Lică, dar n-aș fi putut să-mi arunc o nevastă ca a ta drept momeală în cursa cu care vreau eu să-l prind.”

Prin urmare, singura soluție pe care o vede Ghiță în acest moment este aceea de a-și ucide soția. La rândul lui, Ghiță e ucis din ordinul lui Lică Sămădăul, iar acesta din urmă, Lică Sămădăul, se sinucide. Se spune în nuvelă: „Pintea îl găsește cu capul sfărâmat la tulpina stejarului.”

Așadar, Hanul este cuprins de flăcări purificatoare, semn al triumfului Dreptății. Finalul nuvelei este marcat de cuvintele bătrânei: „Simțeam eu că nu are să iasă bine, dar așa le-a fost dat.”

Așadar, putem spune în concluzie că prin această nuvelă, Slavici pune în lumină, pe lângă latura socială, și aspecte psihologice și morale, toate acestea contribuind la crearea unei imagini complete și credibile a lumii conturate. Prin caracterul moralizator al nuvelei, autorul Slavici dovedește că orice abatere de la principiile morale poate duce la un destin foarte tragic. Cam atât în legătură cu acest rezumat.

Versiune audio/video a rezumatului romanului „Moara cu noroc”

Aprofundează citind și:

Alte personaje din nuvela „Moara cu noroc” de Ioan Slavici: Răuț.