În acest articol vom discuta despre momentele subiectului din cadrul romanului interbelic Maitreyi. Acesta este, de asemenea, un roman modern, un roman subiectiv scris de către Mircea Eliade, filosof și istoric al religiilor.

Acest roman a fost publicat în anul 1933 și vom discuta, așadar, în acest video despre expozițiune, despre intrigă, desfășurarea acțiunii, punctul culminant și deznodământul acestui roman.

Acum să începem cu momentele subiectului din cadrul acestui roman și vom începe cu expozițiunea.

În expozițiune, cititorul se familiarizează cu timpul și locul acțiunii. Aici discutăm despre Calcutta și Singapore în prima parte a secolului XX. Așadar, în expozițiune, pe lângă timp și locul acțiunii, ne este prezentat și protagonistul romanului, anume Allan, un tânăr inginer englez. Acesta este practic alter egoul lui Eliade însuși.

Trecem acum la intrigă. Allan se angajează în India, în Calcutta, la o societate de canalizare a Deltei, dar se îmbolnăvește de malarie, aceasta fiind, desigur, intriga acțiunii, și este internat în spital. Inginerul hindus Narendra Sen îl invită pe Allan să locuiască în casa lui până când avea să se însănătoșească.

Trecem acum de la intrigă la desfășurarea acțiunii. Desfășurarea acțiunii prezintă apropierea tot mai mare dintre Allan și inginerul care dorea acum să-l adopte. Planul lui Narendra Sen era ca, după ce-l adoptă pe Allan, să se mute cu toată familia sa în Anglia, fiindcă în India începuse revoluția. Deci era o situație oarecum conflictuală acolo, lucrurile nu stăteau tocmai bine. Allan, neînțelegând normele sociale dintr-o cultură atât de diferită de a sa, crede că Narendra Sen dorește să-l însoare cu fiica lui, Maitreyi.

Când Allan o cunoaște pe Maitreyi, fata lui Narendra Sen, Allan nu rămâne neapărat impresionat, descriind-o în felul următor: „ochii ei prea mari și prea negri, buzele cărnoase”, într-un fel care lasă, așadar, să se înțeleagă că nu o considera frumoasă pe tânăra indiancă, pe Maitreyi. Totuși, pe măsură ce o observă pe fată și în alte contexte, Allan începe a-și schimba opinia și spune: „Suflet nepătruns și neînțeles, tot mai himeric.” Așadar, Maitreyi era un fel de suflet nepătruns și neînțeles, tot mai himeric, și Maitreyi era înconjurată practic de o aură de mister care îl intriga pe Allan.

În primele luni, Allan este complet absorbit de această ființă profundă, venită parcă dintr-o altă lume, de Maitreyi. Deci, el începe să ia lecții de bengaleză de la Maitreyi, învățând-o în schimb limba franceză. Maitreyi îi povestește lui Allan că fusese îndrăgostită de un copac cu șapte frunze, apoi de un tânăr care i-a dăruit o coroană de flori într-un templu, pentru ca, în cele din urmă, să înțeleagă jurământul de Tagore, un mare poet indian pe care fata îl considera un Guru al său.

Iubirile lui Allan fuseseră, prin opoziție, pur carnale și golite de spiritualitate. Complet fascinat, Allan parcurge drumul cunoașterii prin iubire, inițiat de Maitreyi. El se convertește, sperând că, trecând la hinduism, se va putea căsători cu Maitreyi.

Trecem acum la punctul culminant. Maitreyi consideră că uniunea lor a fost poruncită de cer, însă consideră că, pentru moment, iubirea lor era păcătoasă. Înainte de a accepta actul iubirii fizice cu Allan și pentru a evita păcatul iubirii fără rod, tânăra depune un jurământ cosmic – legământul dragostei – în fața pământului, a apei, a pădurii, a cerului, și îi dăruiește lui Allan un inel. Și spune aceasta:

„Mă leg de tine, pământule, că eu voi fi a lui Allan și nimănui altuia. Voi crește din el ca iarba din tine. Și cum aștepți tu ploaia, așa îi voi aștepta eu venirea. Și cum îți sunt ție razele, așa va fi trupul lui mie.”

Fata oficiază o ceremonie la care participă și Chabu, sora mai mică a lui Maitreyi, care trădează apoi involuntar secretul celor doi îndrăgostiți. Acest moment reprezintă, așadar, punctul culminant al acțiunii romanului.

Furios și surprins să afle despre cele întâmplate, Narendra Sen îl alungă pe Allan din casa lui. Tânărul englez realizează, așadar, prea târziu că uniunea oficială cu Maitreyi era imposibilă, deoarece ea aparținea castei brahmanilor, iar căsătoria cu cineva din afara castei sale ar fi atras după sine rușinea întregii familii.

În casa lui Narendra se petrec nenorociri: tatăl orbește, iar Chabu moare în urma unor crize de nebunie. Maitreyi are o relație foarte dificilă cu tatăl său și ia asupra ei întreaga vină pentru cele întâmplate. Ea încearcă o legătură cu vânzătorul de fructe, sperând că va fi alungată din casă și va putea fugi ulterior împreună cu Allan.

Trecem acum și la ultimul moment al subiectului. Trecem la deznodământ.

Așadar, deznodământul îl prezintă pe Allan, care, după îndelungi rătăciri disperate pe străzile din Calcutta, se retrage pentru o perioadă în Munții Himalaya, sperând să-și recapete liniștea interioară. Acesta are o aventură pasageră cu Jisa Isaac, o evreică finlandeză, însă idila îi confirmă imposibilitatea de a o uita pe Maitreyi.

Ulterior, Allan pleacă în Singapore, unde îl întâlnește pe nepotul doamnei Sen, care îi povestește despre încercarea de emancipare a lui Maitreyi.

Acest roman se încheie cu frământările lui Allan și siguranța faptului că nu va reuși să o uite pe cea de care se îndrăgostise.

Așadar, acest roman, romanul Maitreyi, ilustrează cele două tendințe principale ale lui Eliade, regăsite în operele sale. Pe de o parte, avem de-a face cu autenticitatea provenită din experiența trăirii spirituale intense a realității. Pe de altă parte, în schimb, intervine fantasticul, care redă experiența sacrului.

Astfel, Maitreyi este un roman de dragoste, un roman al experienței, dar și un roman exotic și subiectiv.

Cam atât în legătură cu momentele subiectului din cadrul romanului Maitreyi de Mircea Eliade.

Citeste si: