În acest articol vom face rezumatul nuvelei La tiganci. Această nuvelă este o nuvelă scrisă de către prozatorul Mircea Eliade și reprezintă una dintre culmile literaturii fantastice românești.

Primul plan al nuvelei La țigănci este ancorat în realitatea cotidiană, acest plan corespunzând primului episod.

Acțiunea are loc în capitală, în București, în perioada interbelică, într-o zi de vară extrem de călduroasă, o zi toridă. Profesorul de pian Gavrilescu se îndreaptă cu tramvaiul spre casă, în urma unor meditații la pian pe care i le oferise elevei sale, Otilia Voitinovici. Așadar, în al său drum, Gavrilescu abordează o serie de subiecte pe care le discută împreună cu alți călători.

Ei discută despre arșița de afară, discută despre Colonelul Lawrence, subiect împrumutat de profesori de la niște studenți pe care i-au auzit vorbind în stație. Iar ulterior, Gavrilescu se confesează tovarășilor săi de drum, adică celorlalți călători, spunând că vocația sa este de fapt aceea de artist, nu de profesor de pian.

Îi spune acesta: “N-am fost făcut pentru asta. Eu am o fire de artist.” Trecând totuși pe lângă grădina țigăncilor, călătorii își îndreaptă atenția asupra acestui spațiu misterios în care niciunul dintre ei nu intrase vreodată, dar care le stârnea curiozitatea.

Gavrilescu făcea acest drum cam de trei ori pe săptămână și admite că mereu a auzit vorbindu-se de Grădina țigăncilor, lucru care îl face și mai curios despre acest loc. Aceștia își pun întrebări cu privire la apariția țigăncilor și la sursele lor de venit, dar nu au informații suficiente. Gavrilescu își amintește că a uitat servieta cu partituri la eleva sa, Otilia, și decide să coboare pentru a lua tramvaiul în sens invers, chiar în fața porții țigăncilor.

Cel de-al doilea plan marchează debutul cu intrarea în irealitate. Gavrilescu intră în grădina țigăncilor, fiind invitat de una dintre fete la intrare. O bătrână îi numește câteva dintre fetele pe care le-ar putea alege: o țigancă, o grecoaică, o nemțoaică. Iar acesta refuză categoric pe nemțoaică.

Ulterior îi cere taxa, o taxă de 300 RON, echivalentul a trei lecții de pian, și îi spune că va putea alege dintre o țigancă, o grecoaică și o evreică. Fata de la poartă îl avertizează să țină minte bine fetele. Gavrilescu deschide subiectul carierei lui ratate, confesându-se bătrânei.

Discuția pe tema timpului scoate în evidență faptul că, în acest spațiu sacru, timpul stă în loc. Astfel, baba îi spune lui Gavrilescu: “Avem timp, nu e nici trei,” iar profesorul o corectează, evidențiind faptul că la ora 3:00 plecase de la eleva sa. Justificarea babei, “A stat ceasul”, este relevantă pentru anularea limitelor temporale.

În cel de-al treilea episod, Gavrilescu este condus de fata de la poartă către bordei, nu înainte de a-l avertiza să nu bea prea multă cafea. Cu toate acestea, profesorul de pian încalcă interdicțiile fetei și se lasă purtat de instincte.

El încearcă să ghicească identitatea fetelor care l-au întâmpinat în bordei, dar greșește de fiecare dată. De asemenea, își amintește de Hildegard, iubirea vieții sale la care renunțase însă în tinerețe. Agățarea de trecut îl împiedică să ghicească fetele și îl tulbură profund. Fetele îl învârt în cerc, ca într-o horă de ie, fără ca Gavrilescu să se poată împotrivi în vreun fel.

Apoi acesta se trezește ca dintr-un somn adânc, îmbrăcat altfel de data aceasta, și îi cere explicații fetei care îl însoțea, încercând să înțeleagă ce i s-a întâmplat.

Și amintește acesta din nou de Hildegard, însă este întrerupt de grecoaică și dus la celelalte fete printr-o serie de încăperi, ca într-un labirint.

E pus din nou la încercare, dar greșește și de această dată identitatea fetelor, deoarece trecutul îl copleșește. Le spune fetelor povestea tristă care i-a marcat viața. Acesta a iubit-o în tinerețe pe Hildegard, dar a părăsit-o în favoarea Elsei, alături de care acesta a trăit la București.

Cel de-al patrulea episod îl prezintă pe Gavrilescu în încercarea sa de a scăpa din labirintul în care se pare că era captiv.

Acesta rătăcește prin camere, se lovește haotic de obiecte ciudate și simte că e strâns ca într-un giulgiu și e terorizat de tot ceea ce îl înconjoară.

Gavrilescu, sufocat de căldură, încearcă să găsească ieșirea. Se trezește vorbind cu baba despre cele întâmplate, apoi, ca într-o halucinație, aude hitul tramvaiului. Își dă seama că e târziu și că trebuie să își recupereze servieta cu partituri. Astfel, Gavrilescu pleacă din grădina țigăncilor, luându-și rămas-bun de la babă.

În planul al treilea, Gavrilescu reintră în zona realității. Episodul 5 îl regăsește în tramvai, profesorul discutând despre aceleași lucruri legate de căldură și de Lawrence. Când prezintă controlorului biletul, Gavrilescu observă faptul că bancnota ieșise din uz.

Ulterior este evidențiată neliniștea personajului care a ajuns la domiciliul elevei sale. Află faptul că, în locul doamnei Voitinovici, locuiește doamna Georgescu. Ba chiar mai mult, i se spune că eleva sa se mutase acum opt ani, în urma căsătoriei.

Al șaselea episod îl surprinde pe Gavrilescu acasă, unde află că soția sa, Elsa, a plecat în Germania acum 12 ani, după a sa dispariție. Confuz, acesta dorește să se reîntoarcă la țigănci pentru a se lămuri asupra acestor aspecte pe care nu le poate înțelege.

Episodul al șaptelea prezintă drumul dinspre casă înspre bordeiul țigăncilor. Călătoria fiind parcursă alături de un birjar de noapte, fost dricar, adoarme. Apoi se trezește la poarta țigăncilor.

Al patrulea plan este ancorat în irealitate. Acesta cuprinde, desigur, episodul 8, episod în care ajunge la grădina țigăncilor. Ajuns în grădina țigăncilor, Gavrilescu plătește taxa, fiind sfătuit de babă să numere șapte uși, iar când ajunge la a șaptea să bată de trei ori și să spună: “Eu sunt, m-a trimis baba.” Deși se încurcă în numărarea ușilor, profesorul o întâlnește din nou pe Hildegard.

În final, cei doi se îndreaptă înspre pădure, conduși de birjar. Gavrilescu simte că se află prins ca într-un vis, iar iubita lui, Hildegard, zâmbește și încearcă să-l liniștească, spunându-i: “Așa începe ca într-un vis.”

Așadar, concluzionând, am putea spune că nuvela lui Eliade reprezintă o îmbinare a fantasticului cu realul. Timpul și spațiul din această operă devenind foarte neclare și confuze, iar prin modul de construcție, nuvela aceasta atrage atenția cititorilor.

Aceștia urmăresc pas cu pas întâmplările din operă, întâmplări foarte misterioase prin care trece acest protagonist. Și cam atât este și în legătură cu acest rezumat al nuvelei La țigănci, scrisă de către prozatorul Mircea Eliade.

Versiune audio/video a rezumatului operei „La țigănci”

Citeste si: