Județ al sărmanilor este cea de-a șasea povestire din volumul „Hanu Ancuței” de Mihail Sadoveanu.
Trecem acum la Județ al sărmanilor. Județ al sărmanilor este practic cea de a șasea poveste inclusă în volumul intitulat Hanul Ancuței și scris, desigur, de Mihail Sadoveanu.
În această povestire, este relatată chiar de Constantin Moțoc, un cioban mătăhălos de la Rarău. Cât timp ceilalți își povesteau aventurile lor, ciobanul stătuse liniștit într-un colț al hanului și bea vin, iar acum îi venise și lui cheful de vorbă, spre disperarea lui Ioniță, care se simțea eclipsat de un asemenea om simplu.
Pe semne, Ioniță ar fi dorit să zică și cea de-a doua poveste încă de când terminase de istorisit povestea Iapa lui Vodă, însă ciobanul i-o luă înainte.
Destinația lui Moțoc era un sat de pe malul Siretului, unde acesta se ducea ca să vadă dacă a lui soră, pe care n-o mai văzuse chiar din tinerețe, mai trăia.
Poposind chiar la Hanul Ancuței, Moțoc își amintește de un prieten bun care-l rugase ca, în caz că ajungea acolo, să bea în cinstea lui atâtea oale de vin până când o-i vedea tulbure. Rugămintea venea cu scopul ca acesta să nu poată povesti nimănui întâmplările care i se întâmplaseră prin acele locuri.
Prietenul respectiv trăia în satul Fierbinți, aflat sub conducerea lui Răducan Chioru, un boier foarte bogat dar stătut și vioi, care, atunci când avea poftă, chema la el câte o femeie din sat.
Aflând de la oameni că boierul pusese ochii pe Ilinca, nevasta lui, și că aceasta se întorsese acasă cu o năframă nouă, roșie, s-a înfuriat peste măsură.
Mânios, prietenul se grăbește să ajungă acasă și începe să-și bată nevasta, care neagă cu înverșunare acuzațiile ce i se aduc, declarând că nu știe despre ce e vorba. După ce bărbatul pleacă la muncă, Ilinca își pune năframa roșie, iese prin spatele grădinii și se duce la curtea boierească.
Soțul ei se îndreaptă și el acolo, dar se duce pentru a descărca sacii în hambare, iar apoi vine la curte ca să fie scris în catastif de către grămădi.
Deodată, în cerdac iese boierul, care-l întreabă despre motivul pentru care o bate pe a lui soție și o chinuie, iar apoi îl fulgeră cu palma peste gură.
Când bărbatul o zărește pe Ilinca la fereastra conacului, din nou boierul îl lovește cu harapnicul pe peste tot corpul.
În acest mod, omul a bolit trei zile mușcând scândura lăiță durere. După ce a scăpat cu greu din această aventură și după trei zile foarte dureroase, bărbatul se întoarce la curtea boierului, sărind gardul în căutarea nevestei sale.
Văzând-o, zărind-o, acesta a sărit la ea urlând, atacând-o, însă țipetele acestei femei au ajuns și la urechile boierului, care l-a pedepsit cu cruzime pe prietenul ciobanului pentru îndrăzneala sa.
Pedeapsa a fost atât de aprigă, încât Moțoc declară că nu înțelege cum de prietenul său nu murise în urma celor suferite din cauza boierului.
Scăpând totuși cu viață, bărbatul a fugit în munți, către Rarău, și a intrat în slujba unor ciobani, rămânând în această situație pentru foarte multă vreme, până când a prins și el meșteșugul și a avut el mioare și berbeci.
Totuși, într-o seară de primăvară a poposit la el acasă vestitul haiduc Vasile cel Mare. Plăcându-i, încurajează gazda să facă dreptate în privința boierului și a Ilincăi.
Astfel, au plecat amândoi pe drumul de întoarcere către satul Fierbinți. Au ajuns la destinație chiar în ziua Înălțării, tocmai pe când ieșeau oamenii din biserică. Printre ei era și Răducan Chioru.
Omul l-a identificat, iar haiducul a strigat în gura mare motivele pentru care cei doi se întorseseră în sat, după care boierul a fost ucis. Cei doi își luară revanșa, iar astfel bărbatul și-a răzbunat suferințele îndurate în tot acest timp.
Văzând ascultătorii tăcuți, șocați de a sa poveste, Moțoc râde pieziș și se întoarce la vinul și tristețile sale.
Tăcerea se așterne din nou peste hanul Ancuței.
În caz că dorești versiunea video caută în acest video capitolul cu rezumatul povestirii „Cealaltă Ancuță”.
Alte opere importante scrise de Mihail Sadoveanu: „Baltagul”.