Introducere

Vom face în acest articol rezumatul pe acte al dramei Jocul ielelor.

Această dramă este și prima dramă scrisă de autorul Camil Petrescu, o operă deschisă și practic este o dramă de idei, psihologică și de conștiință, operă care aparține modernismului interbelic și care tratează problema adaptării intelectualului la condițiile mediocre ale societății.

Acum să facem rezumatul pe acte al acestei opere „Jocul ielelor” și vom începe prin a discuta un pic despre cum este alcătuită această dramă.

Această dramă este alcătuită din 12 tablouri, este împărțită în scene și drama aceasta este structurată în trei acte.

Aceste acte sunt destinate reprezentării scenice, intervenția directă a autorului Camil Petrescu cu un text fiind posibilă cu ajutorul didascaliilor.

Acțiunea din această dramă are loc în preajma primului război mondial, iar personajul principal, protagonistul, este Gelu Ruscanu, care e dezamăgit de valorile concrete existențiale în contradicție cu valorile teoretice.

Actul 1

Trecem acum la primul act.

În primul act, trăsăturile fizice ale personajului principal, al protagonistului Gelu Ruscanu, sunt prezentate prin caracterizarea directă notată în didascalii. Se spune despre acesta: „Gelu e un bărbat de 27-28 de ani, de o frumusețe mai curând feminină, cu un soi de melancolie în privire, chiar când face acte de energie.” Detaliile vestimentare ne prezintă un om destul de elegant îmbrăcat, deși fără preocupări anume, capabil să înfrunte orice privire.

Se spune în dramă că privește totdeauna drept în ochi pe cel cu care vorbește și asta îi dă o autoritate deosebită.

Gelu, fiind directorul ziarului „Dreptatea Socială”, el deține o scrisoare de dragoste trimisă de Maria Sinești, soția ministrului Justiției, Șerban Saru. În acea scrisoare, Maria, fosta iubită a lui Gelu, îi dezvăluie acestuia cum soțul ei ar fi asasinat-o pe bătrâna Manti pentru a pune mâna pe 1 milion de RON, distrugând ulterior testamentul acesteia. Cuprins de dorința de a face dreptate, Ruscanu vrea să publice scrisoarea.

Actul 2

Trecem acum la actul al doilea.

Actul al doilea ne prezintă pregătirea pentru tipărirea ziarului, nu înainte de vizita mătușii Irena la redacție. Ea încearcă să-l convingă să nu publice scrisoarea și reușește să amâne cu o zi publicarea scrisorii.

Gelu este ulterior vizitat de Maria Sinești. Sufletul personajului este zdruncinat de comportamentul Mariei Sinești, pe care o vede alături de un bărbat oarecare.

Însă, găsește forța necesară pentru a putea merge mai departe. Se spune în piesă: „Am înțeles că totul e trecător în iubire, că mă cheamă O Viață Nouă, altă viață, un ideal care nu te înșeală ca o simplă pereche de buze.”

Actul 3

Trecem acum și la cel de-al treilea act. Cel de-al treilea act continuă seria vizitelor, ministrul însuși venind la redacție. Gelu îi mărturisește că soția sa, Maria, îl înșelase, dar Șerban Saru Sinești, spunându-i că nu-l crede, deși știa acest lucru. Șerban Saru Sinești nu acordă o importanță atât de mare iubirii, împlinirea sa profesională având întâietate, fiind conștient că are o putere destul de mare.

Sinești se vede stăpân pe destinul oamenilor și se spune în operă: „Pot propune scoaterea din Fundul Ocnei a unor oameni uitați de semenii lor și de Dumnezeu acolo.” Tocmai de aceea, în fața poziției lui Gelu de a publica scrisoarea, Sinești se dovedește a fi rațional, pregătit cu argumente, recurgând chiar și la șantaj emoțional.

Întrucât singura care ar avea de pierdut în urma publicării scrisorii ar fi Maria. Dezvăluirile continuă.

Adevărul știut de Gelu Ruscanu pare denaturat acum, când află de la Saru Sinești că tatăl său, Grigore Ruscanu, nu murise într-un accident de vânătoare, așa cum el crezuse, ci se sinucisese iubind o actriță vulgară pe numele ei Nora Ionescu.

Tatăl lui Gelu Ruscanu, considerat un model de către fiul acestuia, se sinucide cu revolverul trimis chiar de actriță. Profitând de puterea pe care o are pentru a ieși învingător, Saru Sinești vine cu propunerea eliberării lui Petre Boruga, închis de șapte ani.

Astfel, o nouă dezvăluire zdruncină sufletul personajului principal, sufletul lui Gelu Ruscanu, și anume faptul că membrii din comitetul de redacție acceptă falsificarea adevărului și își dau acordul ca să nu mai publice scrisoarea în schimbul eliberării lui Petre Boruga.

Vizitat ulterior din nou de Maria Sinești, Gelu îi reproșează că l-a înșelat. Cu un spirit de observație puternic dezvoltat, Gelu este un personaj mereu în căutarea valorilor absolute. Pentru el, iubirea poate exista doar la modul absolut, fiind convins că o iubire care nu este eternă nu este nimic.

În aceste condiții, personajul constată cu mare dezamăgire în suflet că unicul adevăr este acela al morții.

Dacă iubirea e relativă, dreptatea de asemenea e pusă sub semnul întrebării. Nu există altă scăpare pentru personaj decât confundarea destinului său cu cel al tatălui, ajungând la gestul sinuciderii cu pistolul adus de Maria Sinești.

Gelu Ruscanu, însetat de absolut, nu acceptă compromisul. Replica lui, la finalul dramei, sintetizând cel mai bine ideea aceasta: „A avut trufia să judece, totul era prea inteligent ca să accepte lumea așa cum este, dar nu destul de inteligent pentru ceea ce voia el.”

Concluzie

În concluzie, am putea spune că toate elementele compoziționale ale acestui text, de la titlu până la limbaj, în lumină tema omului care nu mai poate trăi atâta timp cât valorile morale sunt continuu încălcate. Personajul principal, Gelu Ruscanu, întruchipează drama intelectualului.

Drama intelectualului care nu poate accepta compromisul într-o lume absolut mediocră. În fond, personajele lui Camil Petrescu sunt individualități puternice, căci o dramă nu poate fi întemeiată pe indivizi de serie, ci axată pe personalități puternice. Cam atât în legătură cu rezumatul acesta pe acte al operei „Jocul ielelor”, dramă scrisă de către Camil Petrescu.

Aprofundeaza:

Alte opere de Camil Petrescu: