Haralambie este cea de-a doua povestire din volumul „Hanu Ancuței” de Mihail Sadoveanu.

Așadar, să nu mai stăm mult pe gânduri și să trecem rapid la rezumatul povestiri Haralambie.

Povestirea „Iapa lui Vodă„ a fost spusă de către comisul Ioniță dar povestirea „Haralambie”, cea de-a doua din cele nouă povestiri (Iapa lui Vodă, Haralambie, Balaurul, Fântâna dintre plopi, Cealaltă Ancuța, Județ al sărmanilor, Negustor lipscan, Orb sărac și Istorisirea Zaharie fântânarul) din volumul „Hanu Ancuței”, este narată de către călugărul Gherman.

Sosind de la munte, călugărul Gherman se oprește la hanu Ancuței, acolo-l oprește pe Ioniță tocmai când acesta încerca să înceapă istorisirea unei a doua povestiri și închină oala cu vin pentru fiecare dintre drumeții prezenți la han.

Ioniță îl întreabă pe Gherman ce-l aducea prin locurile respective iar Gherman îi spune despre promisiunea făcută mamei sale, când aceasta se afla pe patul de moarte.

Gherman îi promisese mamei sale că se va duce la mănăstirea Sfântul Haralambie din Iași pentru a se ruga ca păcatele părinților săi să fie iertate.

Călugaru se născuse în satul Bozieni și nu-și cunoscuse niciodată tatăl, fusese crescut de a sa mamă. După ce mama lui Gherman decedează, Gherman e trimis la Mănăstirea Durăului pentru a „răscumpăra păcate trecute”.

În acest mod, călugărul ajunge să le povestească tuturor celor de la han despre viața sfântului Haralambie.

Haralambie pare-se că fusese un slujitor dintre ai lui Vodă Ipsilant, slujitor care părăsise curtea domnească pentru a se face haiduc. Practic, Haralambie jefuia toți bogații și dădea lucrurile furate săracilor, devenind un junghi în coastele aristocrației acelor vremuri.

În plus, Haralambie controla multiple drumuri și trecători, dând probleme majore boierilor lacomi.

Într-o bună zi, boierii i-au spus lui Vodă despre aceste lucruri iar Vodă și-a trimis soldații după Haralambie pentru a-l omorî dar aceștia n-au reușit pentru că Haralambie știa exact cum să scape de aceștia prin poteci și prin munți, locuri cunoscute doar de acesta.

Până la urmă Vodă Ipsilant apelează la singura persoană care putea să-l găsească și să-l omoare pe Haralambie: fratele acestuia, Gheorghie Leondari.

Chiar de i-a fost foarte greu să accepte această sarcină, Gheorghie până la urmă acceptă și îl urmarește pe Haralambie timp de opt zile.

Se pare că Haralambie se refugiase la casa călugărului Gherman, pe vremea când călugărul era încă copil. Haralambie a cerut de mâncare pentru că nu mâncase mai nimic pe durata acelor zile în care era mereu urmărit.

Gherman și-a dat seama în acea perioadă că Haralambie era, de fapt, tatăl său, dându-și seama de motivul pentru Haralambie îl vizita destul des și-l mângâia pe cap.

Aceea, se pare, fu ultima zi în care tatăl său, Haralambie, mai era încă-n viața, asta pentru că casa lui Gherman era înconjurată de soldații domnitorului care erau conduși de Gheorghie.

Gheorgie l-a omorât în acea zi pe Haralambie cu un pumnal, s-a dus la curtea domnească, i-a arătat lui Vodă capul fratelui său Haralambie și a cerut să fie eliberat din armata domnească.

Gheorghie era necăjit de ceea ce a trebuit să facă și a ridicat o mănăstire la Iași, cu hramul Sfântului Haralambie.

Biserica aceea era fix biserica înspre care se îndrepta călugărul Gherman, adult fiind acum, pentru a se închina pentru iertarea păcatelor părinților săi decedați.

În caz că dorești versiunea video caută în acest video capitolul cu rezumatul povestirii „Haralambie”.

Alte opere importante scrise de Mihail Sadoveanu: „Baltagul”.