Fântâna dintre plopi este cea de-a patra povestire din volumul „Hanu Ancuței” de Mihail Sadoveanu.
Așadar, să nu mai stăm mult pe gânduri și să trecem rapid la rezumatul povestiri Haralambie.
Naratorul poveștii, care constituie rama celorlalte povești, deci al narațiunii-cadru, evocă o seară la Hanul Ancuței pe care o petrecuse în compania unor prieteni, unor tovarăși de-ai săi.
Prin urmare, naratorul anonim ne spune despre sosirea la han a lui Necula Isac, care era căpitan de mazili. Neculai atrage atenția drumeților de la han, în special a comisului Ioniță, pe care îl cunoștea din tinerețe, prin faptul că nu avea un ochi. Neculai le spune acestora că povestea pierderii ochiului este foarte, dar foarte strâns legată de meleagurile din jurul hanului, lucru care totuși stârnește destul de mult curiozitatea celor prezenți la han.
Căpitanul începe a le povesti acea istorisire de îndată ce își va pune calul la adăpost. Între timp, hangița Ancuța anticipează o parte din povestea călătorului, pe care o știa chiar de la mama ei, certificând astfel autenticitatea poveștii acesteia. Astfel, Neculai devine naratorul unei povestiri al cărei protagonist este chiar el, iar ceilalți tovarăși de la han îndeplinesc rolul de ascultători.
În Fântâna dintre plopi, întâmplările povestite de Neculai Isac au avut loc cu peste 25 de ani în urmă, chiar în tinerețea acestui bărbat, care în momentul povestirii era om ajuns la cărunțește. Căpitanul de mazili începe în acest mod: „Domnilor și fraților! Ascultați ce mi s-a întâmplat”, iar toți cei prezenți își îndreaptă atenția spre el.
În momentul acesta, Neculai le spune faptul că în tinerețe el era un băiat aventurier; era și harnic, dar și descurcăreț. Iar în drumul său spre Suceava, unde se ducea desigur pentru a aduce vinuri tatălui, tânărul Neculai Isac se oprește, la fel ca toți ceilalți drumeți, la Hanul Ancuței, proprietară fiind, în cadrul acesta, mama Ancuței din prezentul povestirii.
În timpul unei plimbări prin zona hanului, acesta se întâlnește în sâmbăta respectivă cu niște țigani care prindeau pește într-o gârlă. Unul dintre țigani, pe numele său Hasanache, se apropie și îi cere niște bani drumețului, drumeț pe care îl recunoaște ca fiind negustor de vinuri și având, desigur, bani.
În urma lui, o țigancă tânără, pe numele ei Marga, îi face ochi dulci, flirtează oarecum cu negustorul, negustor care rămâne fermecat de frumusețea acestei fete. Dar ea este alungată de către celălalt țigan, de către Hasanache. Neculai le dă acestora câte un ban de argint și pleacă, cu gândul la acea țigancă tânără și frumoasă și cu o speranță că o va revedea cândva.
A doua zi, Marga sosește la han pentru a-i arăta drumețului cizmele cumpărate cu banul primit. Îi stabilesc a se întâlni la Fântâna dintre plopi, în acea noapte, după întoarcerea lui Neculai de la Pașcani, ducând vinul la Pașcani.
Neculai pleacă pe furiș pentru a se întâlni cu Marga. Aceasta îl așteaptă în locul stabilit, iar cei doi îndrăgostiți petrec o noapte împreună la Fântâna dintre plopi. Mai mult, aceștia își dau întâlnire din nou, fix în același loc, fix la Fântâna dintre plopi, la întoarcerea lui Neculai după ce acesta își va fi vândut marfa.
Neculai o vede tristă, dar îi promite că îi va cumpăra o scurteică de vulpe. Primind banii pentru vin, Neculai revine la Fântâna dintre plopi, unde așteaptă sosirea Margăi. Aceasta apare după puțin timp speriată, iar Neculai, alinând-o, îi oferă în dar scurteica de vulpe promisă.
Marga totuși nu mai poate ascunde adevărul și îi spune lui Neculai faptul că aceasta a căzut într-o foarte periculoasă capcană. De fapt, totul era chiar un complot pus la cale de către ceilalți țigani, aceștia plănuind să-i fure lui Neculai banii pe marfă.
Așadar, Marga contribuise la această capcană, la atingerea acestui țel macabru. Cu toate acestea, întrucât se îndrăgostise cu adevărat de Neculai, fata îi spune rapid adevărul. Iar auzind această mărturisire a Margăi, Neculai conștientizează că este într-un mare pericol, iar ținând cont de sfatul Margăi, fuge din calea țiganilor.
Totuși, în urmărire, o prăjină e aruncată de țiganii conduși de Hasanache și îi scoate ochiul lui Neculai. El reușește a scăpa și revine ulterior la Fântâna dintre plopi cu ajutoare de la han. Totuși, este prea târziu. Marga fusese omorâtă și aruncată în fântână pentru faptul că aceasta îi divulgase, îi spusese lui Neculai despre planul lor de a-i lua banii.
În final, Isac aduce vin pentru toți cei de la han, pentru toți ascultătorii, aceștia din urmă fiind foarte impresionați de cele auzite. Iar concluzionând, putem spune că volumul Hanu Ancuței, în ansamblu, dar și povestirea Fântâna dintre plopi în particular, prezintă o lume arhaică românească plină de farmec și de mister, iar personajele sunt unele credibile, unele vii, care conferă textului autenticitate și asigură, desigur, existența în timp.
În caz că dorești versiunea video caută în acest video capitolul cu rezumatul povestirii „Fântâna dintre plopi”.
Alte opere importante scrise de Mihail Sadoveanu: „Baltagul”.