În acest articol vom face rezumatul pe capitole al romanului Cișmigiu et Comp., scris de Grigore Băjenaru. Grigore Băjenaru este un scriitor care a devenit foarte cunoscut și popular după lansarea acestui roman, care a avut un succes extraordinar.

Capitolul 1

Romanul Cișmigiu et Comp. debutează cu personajul-narator, care se află la vârsta maturității și își amintește cu nostalgie de perioada liceului.

Acesta se află în Parcul Cișmigiu și este copleșit de amintiri, încă de la intrarea în parc.

Capitolul 2

Acțiunea debutează brusc cu trezirea protagonistului, un alter ego al autorului din vremea adolescenței, de către tatăl său, întrucât era timpul să meargă la școală. Băiatul era proaspăt licean la doar 10 ani și jumătate, iar tatăl său lucra și el în învățământ, fiind director al unei școli primare.

Ajuns la școală, protagonistul îl întâlnește pe domnul pedagog Pavelescu, dar și pe Luca, un băiat rămas repetent, care cunoștea deja toți profesorii și începe să-i ofere protagonistului informații extrem de utile. Acesta face cunoștință și cu Dan Stoica, zis și „Ciufulit”, care nu se lăsa intimidat de eforturile pedagogului de a-și impune autoritatea.

Capitolul 3

În acest capitol este prezentată experiența protagonistului cu prima sa lucrare scrisă, mai exact o teză la limba română.

Unul dintre profesorii săi fusese chiar Camil Petrescu, personalitate marcantă a literaturii române, cunoscut pentru exigența sa. Spre surprinderea tuturor, Băjenaru este singurul elev din clasă care primește nota 10 de la profesor.

Capitolul 4

Acest capitol debutează cu o serie de explicații și întâmplări hazlii despre poreclele pe care elevii le atribuiau profesorilor. O mare parte a capitolului îi este dedicată profesorului de științe naturale, care avea porecla „Crăcănel”.

Numele său real era Octav Atanasescu, iar porecla provenea din cauza mersului său crăcănat. Mulți dintre elevi vorbeau chiar și acasă despre acest profesor folosind această poreclă, iar părinții ajunseseră să-l cunoască tot sub acest nume. Momentul cel mai comic apare atunci când mama elevului Marinescu i se adresează profesorului cu această poreclă, fără să își dea seama de gafa făcută.

Capitolul 5

Cel de-al cincilea capitol începe cu vestea tristă a morții lui Alexandru Vlahuță. Elevii află despre acest eveniment nefericit de la profesorul Toma Dicescu. Acesta îl înscrie pe Băjenaru la concursul Tinerimea Română, unde doar cei mai buni elevi puteau participa.

Deși are momente de nesiguranță și ezită să participe, în cele din urmă protagonistul decide să onoreze intenția profesorului său.

Subiectul primit la concurs presupune scrierea unei povești, iar protagonistul se inspiră dintr-una dintre poveștile auzite de la Ana, având ca protagoniști niște pungași isteți. Spre surprinderea tuturor, dar mai ales a lui Băjenaru, acesta obține premiul al treilea pe țară.

Capitolul 6

În acest capitol, elevii trebuie să susțină un examen dificil pentru trecerea din clasa a patra în clasa a cincea, respectiv cursul superior. La proba de limba română, toți elevii sunt întrebați despre originea cuvântului „moașă”.

Deși protagonistul nu știe cu certitudine răspunsul corect, presupune că este o formă neliterară a cuvântului „moș”. Deoarece răspunsul este corect, acesta promovează examenul fără probleme.

Ajuns în clasa a cincea, trebuie să aleagă între secția reală și secția modernă, optând pentru cea modernă, unde limba latină era materia principală. Aici se familiarizează cu noii colegi și profesori.

Într-o situație amuzantă, un elev îi taie nasturele paltonului altuia, iar protagonistul, într-un gest impulsiv, aruncă paltonul pe fereastră. Acesta aterizează chiar pe capul profesorului Cioc, care îl admonestează pe vinovat, fără ca adevăratul făptaș să fie descoperit.

Capitolul 7

Capitolul 7 este intitulat Chimistul. Acest capitol se concentrează asupra figurii profesorului de chimie, denumit Plopeanu. Elevii și-au dat repede seama de slaba pregătire a acestuia și au avut grijă să nu-i facă șederea prea plăcută. Astfel, la doar un an de la sosirea sa, profesorul s-a mutat la o altă școală, fiind terorizat de elevi.

Până în acel moment, elevii dezvoltaseră o relație nesatisfăcătoare cu profesorul, pe care îl comparau constant cu fostul dascăl, Brăiliței, un profesor exigent, dar foarte bine pregătit. Comparativ cu acesta, Plopeanu era cel puțin mediocru.

Experimentele științifice îi ieșeau mai bine lui Eduard, un elev strălucit, care se ocupa de pregătirea substanțelor necesare, în timp ce Plopeanu eșua lamentabil.

Performanțele slabe ale profesorului, alături de lipsa de interes a elevilor, au condus la o situație deplorabilă, în care mulți riscau să rămână repetenți. Cu toate acestea, protagonistul reușește să evite această situație, obținând media suficientă.

Capitolul 8

În capitolul 8, sunt descrise activitățile sportive ale elevilor de la Liceul Lazăr, accentul căzând asupra unui meci de fotbal între echipa liceului și echipa Evanghelica.

Căpitanul echipei Liceului Lazăr, nea Ghiță, era doar cu câțiva ani mai mare decât coechipierii săi, în ciuda poreclei primite de la aceștia. La meci asistă elevi ai ambelor școli, alături de galeriile lor.

Dorind să aibă parte de simpatia directorului, poreclit Barbă, echipa Lazăr depune eforturi mari pentru a câștiga meciul.

Scorul final este de 4-1 pentru echipa protagonistului. Capitolul continuă cu o serie de scurte relatări despre diverse experiențe ale elevilor în Parcul Cișmigiu.

Capitolul 9

Cu ocazia aniversării a 65 de ani de la înființarea liceului, directorul organizează o serie de evenimente, printre care și punerea în scenă a unui fragment din piesa Prometeu de Victor Eftimiu.

Protagonistul primește rolul lui Hefaistos, Ionaș Moscu pe cel al lui Zeus, iar Prometeu este interpretat de elevul Stroe, recunoscut de toți ca fiind foarte talentat.

Una dintre activitățile preferate ale elevilor era imitarea actorilor de la Teatrul Național, dar și a profesorilor liceului. Aceste imitații îi asigurau succes printre colegi. Băjenaru este îndemnat să își arate talentul profesorului care pregătea piesa. Acesta îl roagă să imite și profesorii liceului. După ce află despre talentul lui Băjenaru, profesorii îi cer să facă imitații chiar în fața lor. Deși se amuză, aceștia îl scot imediat la tablă, pedepsindu-l astfel.

Capitolul 10

Capitolul 10 descrie o colecție de pățanii ale elevilor de la Liceul Lazăr. Naratorul menționează că singurii profesori pe care nimeni nu îndrăznea să-i provoace erau Barosanul și Atila.

Cel mai des vizat era însă un profesor tânăr de Drept și Filozofie. Elevii l-au păcălit într-o zi cu o broscuță de tablă, care imita sunetele broaștelor.

La ora profesorului Pompiliu Constantinescu, Băjenaru este ascultat. Întrebat cum îl cheamă, el rostește numele colegului său, Ștefan Predescu. În mod ironic, primește nota 10, însă aceasta îi este atribuită colegului său, nu lui. Ca pedeapsă, este obligat să îl mediteze pe Predescu în timpul liber.

Capitolul 11

Capitolul 11 debutează cu povestea îndrăgostirii protagonistului. În clasa a cincea, se îndrăgostește de Viorica, o verișoară mai mică cu doi ani. Deși tatăl fetei, nea Stică, se opune, Băjenaru îi compune poezii.

În clasa a șasea, se îndrăgostește de Jeta, o fată de la Liceul Motanul. Îi scrie o poezie în timpul orei de Psihologie, dar este prins de profesor. Între timp, devine la modă oracolul, un instrument care circulă mult timp printre liceeni.

Capitolul 12

În capitolul 12, directorul Barbă iese la pensie și este înlocuit temporar de inspectorul Petre Marinescu, un profesor de matematică sever și formal.

Elevii se pregătesc pentru bacalaureat, dar sunt tentați să se lase distrași de vremea frumoasă. Atila, profesorul de istorie, organizează o excursie la Curtea de Argeș.

Ajunși acolo, un grup de elevi, inclusiv Băjenaru, iese pe furiș din locul unde erau cazați și merge la o cofetărie. Stau acolo până seara târziu, iar profesorul Marinescu află despre escapada lor. Pe drumul de întoarcere, un elev trage semnalul de alarmă al trenului, iar profesorul trebuie să plătească o amendă. Cei care părăsiseră hotelul sunt eliminați până la finalul anului școlar, având drept de examen particular.

Capitolul 13

În capitolul 13, Băjenaru și ai săi colegi se pregăteau pentru Bacalaureat. Profesorul de istorie, „Atila”, planifică o excursie la Curtea de Argeș.

Ajunși la Curtea de Argeș, Băjenaru și câțiva colegi dintre ai săi ies pe furis din locația din care erau cazați și pleacă la cofetărie unde stau până noapte târziu.

Profesorul Marinescu află despre acest lucru și îi tratează cu multă răceală pe tot drumul de întoarcere.

De asemenea, când se întorceau, unul dintre ei trage semnalul de alarmă de la tren iar profesorul e amendat din această cauză. Ulteriori toți elevii care părăsiseră hotelul pe timp de noapte sunt eliminați până la finele anului școlar, cu drept de examen particular.

Capitolul 14

Pedeapsa îngreunează semnificativ situația elevilor sancționați, însă mulți profesori le iau apărarea. La examenul de limbă latină, toți trec.

La limba germană, situația este mai dificilă, deoarece profesorul D. Metru este foarte exigent, iar elevii nu se descurcă bine. Cu toate acestea, în final, nimeni nu rămâne repetent, spre ușurarea tuturor.

Capitolul 15

Capitolul 15, ultimul al romanului, readuce cititorul în prezent. Băjenaru este întrerupt din amintiri de câțiva foști colegi, care îl invită la o reuniune de clasă.

Evenimentul este emoționant. Barosanul, fostul profesor, strigă catalogul. Din păcate, unii dintre foștii colegi și profesori au decedat, veste care îi afectează profund pe cei prezenți.

Romanul se încheie într-o notă melancolică, însă personajele sunt unite prin amintirile frumoase din perioada liceului.