Cel mai iubit dintre pământeni rezumat

Introducere

În acest articol vom discuta despre Cel mai iubit dintre pământeni.

Vom face rezumatul acestui roman, roman scris de către Marin Preda. Acest roman este unul foarte complex și prezintă viața lui Victor Petrini, protagonistul acestui roman, accentul fiind pus pe relațiile amoroase ale acestuia și încercările lui de a fi iubit și împlinit.

Astfel, în acest rezumat vom afla deci care sunt evenimentele care se petrec în cele 10 părți în care au fost structurate cele trei volume ale acestui roman, deci acesta este și rezumatul pe capitole al romanului Cel mai iubit dintre pământeni.

Așadar, haideți să începem cu rezumatul romanului Cel mai iubit dintre pământeni.

Cel mai iubit dintre pământeni este considerat a fi un roman total, el reunind mai multe tipuri ale acestei specii, precum romanul de dragoste, jurnalul, romanul politic, romanul social, eseistic, psihologic, dar și senzațional. Acesta a fost publicat pentru prima oară în anul 1980, cu puțin timp înainte de moartea scriitorului Marin Preda.

Citeste si: Cel mai iubit dintre pamanteni comentariu

Cel mai iubit dintre pământeni rezumat volumul 1

Volumul întâi se deschide cu o meditație a protagonistului, Victor Petrini, referitoare la moarte. Avem deci de a face încă din începutul acestui roman cu tema inevitabilului. Aflăm că va fi condamnat la închisoare pe viață, iar prietenul său fost judecător îl sfătuise să scrie tot ceea ce s-a întâmplat.

Petrini meditează la libertate și negarea acesteia, la fiica sa, precum și la anii adolescenței sale.

Descrie anii tinereții ca fiind o perioadă de-a lungul căreia timpul nu mai avea răbdare. Își amintește de el însuși în postura de adolescent singuratic, cu o viață cu atitudine mereu tranșantă, ceea ce i-a asigurat insuccesul în rândul fetelor. Ne dăm seama încă de pe acum de faptul că de-a lungul existenței sale femeile au reprezentat în continuare o sursă de durere și dezamăgiri pentru acesta.

Pe lângă caracterul fără perdea, Petrini era și ateu, ceea ce nu era o realitate foarte comună. Din această cauză au loc adesea altercații între Victor și mama sa, față de care afișa aceeași duritate.

În scurt timp, asemenea lui Lucifer, devine profund revoltat împotriva lui Dumnezeu, incompatibil cu Nineta, care era o prostituată, pentru care contactul fizic însemna cu totul altceva decât pentru Victor. Astfel, cei doi s-au despărțit după ce a avut probleme în familie din cauza fetei.

Odată ce povestea s-a aflat, Petrini a luat bacalaureatul, a intrat la Facultatea de Litere și Filosofie, dar pe Nineta nu a mai întâlnit-o.

Cea de-a doua experiență amoroasă nu a fost cu nimic mai reușită. Victor s-a îndrăgostit de o fată de la facultate, pe numele ei „Căprioara” (cel puțin așa era poreclită), care trecea examenele datorită frumuseții sale. Aceasta l-a înșelat, iar cei doi s-au despărțit.

Pe Victor îl durea ruptura de Căprioara, dar a început să uite, deoarece și-a dat licența și a început să predea logică la o școală normală. Tocmai când lucrurile se linișteau, Căprioara l-a căutat la școală, spunându-i că își dăduse seama de faptul că îl iubea, îl iubea doar pe el, ceea ce era absolut o mare ipocrizie.

Petrini a realizat că de fapt cel cu care o înșelase o părăsise, pe deasupra era și însărcinată cu persoana respectivă. Petrini nu acceptă un copil al altuia. Așadar, au mers împreună la doctorul A pentru avort, dar au fost refuzați și a trebuit să meargă la doctor, doctor care, pentru o sumă destul de mare de bani, acceptase.

Fata a murit, doctorul fiind beat, iar sarcina avansată. Petrini a dezvăluit totul anchetatorului din București, simțindu-se vinovat pentru această faptă, fiindcă el sugerase avortul.

Partea a doua a acestui roman surprinde finalul celui de-al Doilea Război Mondial.

Exact în anul în care se termina războiul, lui Victor i s-a cerut să se prezinte la București pentru școala de ofițeri de artilerie.

S-a împrietenit cu un coleg de-al său, cu profesorul de limba și literatura română, Petrică Nicolau, care fusese și el pe frontul de Vest ca și ofițer de rezervă și se întorsese teafăr.

Nicolau susținea că foarte curând comuniștii vor veni la putere și toți românii vor adera la Partidul lor, căci omul era tot timpul interesat, în primul rând, de supraviețuire și apoi de valorile morale.

Din nefericire, Petrini s-a îndrăgostit iremediabil de soția lui Nicolau, Matilda.

Faptul că în căsnicia ei cu Petrică lucrurile nu mergeau deloc bine a contribuit la o răsturnare de situație. În final, Petrini a ajuns să se însoare cu Matilda, iar după doi ani, după divorțul celor doi soți, în anul 1948. În acest mod se sfârșește partea a doua a romanului. Intelectuală și ea, fiind arhitectă, Matilda nu poate crea o legătură spirituală cu soțul ei, care devenise asistent universitar, ducându-i sale cu care Petrini nu se simțea în largul său. Oricum, este geloasă și impulsivă, toate acestea contribuind la distanțarea celor doi.

Aflăm așadar în continuare despre consecințele instalării regimului comunist în România, cu ajutorul unui exemplu de la facultate, de unde un mare poet fusese dat afară din cauză că nu acceptase să deschidă cursurile cu o prelucrare a unor discursuri ale lui Jdanov, în locul lui Roșu.

De ceva, Petrini l-a sunat pe unul dintre prietenii pe care și-i făcuse, Ioan Micu, asistent la litere, interesat de presă. Era căsătorit cu Ivona, o femeie ce nu-l iubea. Petrini a spus despre marele poet, dar Micu susținea că nu poate face nimic în legătură cu această problemă.

În timpul unei discuții de factură intelectuală iscată între cei doi, lui Petrini i-a venit ideea cu „era ticăloșilor”, un titlu de eseu la care lucra.

Partea a treia se sfârșește cu o veste de la Matilda, și anume faptul că aștepta un copil cu Victor.

În între timp, căsnicia celor doi ajunsese să nu mai funcționeze chiar deloc. Deși îi era greu să renunțe la ea, Victor i-a spus tranșant că se puteau despărți, iar ea putea face avort dacă dorea.

La începutul părții a patra, este abordată din nou situația precară a intelectualilor din comunismul proaspăt instalat în România. Ion Micu fusese amenințat cu concedierea din postul său de profesor dacă nu ar fi ținut, desigur, o conferință despre opera pe care înainte el o criticase.

Micu, cel care înainte fusese prizonier în închisoare pentru părerile lui, trebuia să se supună, lucru ce l-a indignat. Între timp, acesta îl cunoscuse pe Ștefan Pop, pe Cico, care devenise judecător.

Se revine la prezent, în celula lui Petrini, care își scrisese memoriile. În acest caz, Cico vine în vizită și îi aduce mâncare și un flacon, probabil otravă.

Dacă va fi condamnat la 20 de ani de închisoare, Petrini nu mai voia să trăiască. Singurul lucru pe care îl mai dorea era să-și termine cartea. L-a întrebat pe Cico despre Matilda, dar acesta i-a spus că mai bine nu ar afla nimic despre ea.

Astfel, ni se prezintă continuarea poveștii dintre Petrini și Matilda. Deși a încercat, nu a reușit să-și înțeleagă soția, devenind peste măsură de extenuat emoțional. Deși aceasta îi ceruse să plece, el rămăsese lângă ea. Matilda a născut o fetiță pe care o numi Silvia, după mama lui Petrini.

Ea își iubea fetița foarte mult și-l alunga, în schimb, pe Petrini de lângă ea. La botezul fetiței, au invitat familia Matildei, colegi ei, pe Ion Micu și soția lui Clara, Beni Alexandrescu, doctorul Vaintru și ginecologul Salan, cel care o asistase pe Matilda la naștere. Matilda stătea separat cu familia ei, fapt ce l-a deranjat la culme pe Petrini, care s-a retras cu prietenii în bibliotecă.

Doar mama lui a înțeles că băiatul ei nu era fericit, dar el o liniștea. La finalul botezului, de față cu rudele, Matilda i-a făcut o scenă înspăimântătoare, s-au bătut, iar ea a început să spună celor prezenți cum era soțul ei, ce iubită avea și câte a avut, că nu știe cum să se poarte cu Rudi, că i-a spus că va omorî copilul.

După ce situația s-a echilibrat, rudele au plecat, iar mama lui Petrini i-a sugerat să se despartă de această Matilda, căci îi făcea doar rău. Căsnicia lui Petrini nu reușea să o ierte pe soția lui pentru această manifestare și se gândea în mod serios să încheie relația. Odată cu sfârșitul părții a patra, Petrini a fost arestat. A fost dus la securitate, iar acestuia i s-a cerut să scrie tot ce știa despre organizația denumită „salamandrele negre”, care, după eliberarea Ardealului, omorau și făceau singuri dreptate.

Petrini nu înțelegea până nu i s-a arătat o scrisoare pe care trebuia să o primească de la un fost coleg de studenție, Iustin Comănescu, implicat în operațiunile bandei respective. El își termina scrisoarea cu formula „așteptăm ordonanțele dumneavoastră”. Ofițerul, înțelegând că Iustin îi aștepta ordinele lui Petrini, a insistat să vorbească cu un general de naționalitate română și a explicat că ordonanțele nu însemnau ordine, dar a fost trimis în celulă.

Partea a cincea prezintă la început interogatoriile la care a fost supus Petrini. Acesta a petrecut trei luni în beciurile securității, după care a avut loc procesul. Victor Petrini a fost condamnat la trei ani de muncă forțată la minele de plumb din Baia Sprie.

La mină, munca extenua pe toți acolo. Petrini a omorât un jandarm care îi supraveghea, iar la o înălțime mare, ajungând acasă, el găsi totul cum era. Fetița sa, acum în vârstă de trei ani, s-a speriat când l-a văzut așa de murdar. Matilda l-a spălat și i-a spus că, dacă ea nu ar fi intervenit la timp cu ajutorul lui Vaintru și al unei colege, ar fi putut primi chiar șapte ani de închisoare în loc de trei.

Ea avusese probleme, fiind aproape exclusă din partid și dată afară din postul de arhitectă. A trebuit să declare că nu a știut nimic din ceea ce făcuse soțul ei și astfel a scăpat.

Petrini a încercat să-și găsească prietenii, dar a fost primit cu răceală. Matilda îl iubea ca înainte de căsătorie, dar experiența închisorii a fost mult prea șocantă pentru Petrini și nu-i stătea mintea la dragoste.

Căutând un loc de muncă, Petrini s-a dus la brațele de muncă și, după trei zile, a primit un post la deratizare. La început nu a vrut să accepte postul, dar totuși trebuia să facă ceva pentru a supraviețui, așa că a luat postul în primire. Din nefericire, aflăm că Matilda vedea o problemă de nedepășit în noua condiție socială a soțului ei, iar cei doi au pus punct relației.

Petrini și-a dat seama că a fost înșelat cât timp a stat la închisoare, chiar cu Mircea, omul care l-a ajutat să-i se reducă pedeapsa.

Petrini s-a internat la spital pe motiv că avea o infecție sau chiar cancer la gât. În primele zile nu l-a vizitat nimeni, dar apoi au sosit Ion Micu și Clara, care i-au povestit despre cele petrecute la Uniunea Scriitorilor. Micu i-a propus lui Victor să-și caute de lucru la o revistă, acum că avea relații care îi puteau fi de ajutor.

În spital, Petrini a aflat și despre sinuciderea lui Petrică. Din nefericire, Petrini nu suferea de cancer și a fost externat din spital.

S-a angajat pe post de strungar, cu ajutorul tatălui său. La o adunare sindicală, Petrini a văzut-o pe Nineta, prima lui dragoste. I-a povestit despre viața ei, iar povestea de iubire s-a reluat.

Petrini chiar s-a gândit să-și refacă viața cu ea.

Din păcate, a primit vestea că trebuia să părăsească urgent uzina, deoarece se aflase despre aventura lor.

Petrini și-a dat demisia din uzină și a devenit contabil. Petrini își vizita fetița, care acum avea șase ani, în fiecare duminică.

Află de la Silvia că Matilda nu se înțelegea prea bine cu Mircea, dar cu ea se comporta frumos. Matilda l-a întrebat dacă o mai iubea, apoi dacă vrea să accepte ajutorul lui Mircea ca să intre la universitate. Petrini nu a fost de acord să fie omis încă o dată.

După această discuție, Petrini nu și-a mai putut vedea fetița pentru mult timp, iar aceasta s-a îndepărtat foarte mult de el. Deși nu mai voia să se însoare, îi lăsa o mică portiță Matildei pe care încă ar mai fi primit-o în viața lui.

Cel mai iubit dintre pământeni rezumat volumul 2

Volumul al doilea se încheie cu moartea mamei lui Petrini, care se desparte de viață îndurerată și plină de resentimente.

Cel mai iubit dintre pământeni rezumat volumul 3

Volumul al treilea prezintă întoarcerea lui Victor Petrini la iubirea sa, dorind să umple golul lăsat de moartea mamei. Acesta o cunoaște pe Suzi, căsătorită, aceasta cu un inginer.

Ea încearcă să ascundă această căsătorie de Petrini. În timp ce se aflau la munte, Suzi și Victor sunt urmăriți de către Pencea hotărât să-i ucidă pe ambii. Pentru a se apăra, Petrini îl împinge în prăpastie, astfel săvârșind o a doua crimă.

Măturindu-i fapta, Victor este închis din nou, timpul detenției fiind și cel în care își scrie jurnalul.

Eliberat după doi ani, acesta s-a mutat în casa părinților, unde locuia cu tatăl său, cu care se împăcase. De această dată, a devenit profesor de franceză într-o comună apropiată. Singurul motiv pentru care mai trăia era fetița, pe care o vizita zilnic.

Își aducea aminte de vizita pe care i-a făcut-o Suzi la închisoare.

Petrini a spus că o iubea mult, dar nu mai avea încredere în ea, iar Suzi nu înțelegea importanța încrederii pentru reușita unei relații. A mai încercat în zadar să ofere o șansă relației dintre ei. Ea a obținut un pașaport spre Italia, unde a și rămas. Petrini s-a gândit să arunce manuscrisul pe foc, dar s-a răzgândit.

Trebuia acesta să facă public cât a iubit și cât a pătimit. La urma urmei, existența se sprijinea pe dragoste și, dacă dragoste nu e, nimic nu e. Astfel, Petrini înțelege că mitul fericirii prin iubire va dăinui mereu.

Concluzie

În concluzie, acest roman, alcătuit din 10 părți împărțite în trei volume, abordează tema omului ca prizonier al istoriei și al propriului destin, în imposibilitatea de a se separa de cele două. Criticul literar Eugen Simion l-a descris drept „Romanul unui destin care își asumă o istorie, romanul unei istorii care trăiește printr-un destin”. Cam atât în legătură cu acest roman.

Citeste si rezumatul pe scurt.

Marin Preda a scris si romanul Morometii.