Cealaltă Ancuță este cea de-a cincea povestire din volumul „Hanu Ancuței” de Mihail Sadoveanu.

Așadar vom începe cu cealaltă Ancuța. Cealaltă Ancuța este cea de-a cincea povestire inclusă în Hanu Ancuței, în acest volum scris de Mihail Sadoveanu.

Și această povestire se petrece în vremea veche, fiind și relatată de Ienache coropcarul. El era un negustor, un negustor ambulant care își transporta marfa tocmai în vârful muntelui, motivând că numai oamenii de acolo n-au văzut încă târgurile.

Relatarea este așadar subiectivă, cititorul aflând din punctul de vedere al naratorului, cu care probabil nu va fi de acord.

Cealaltă Ancuța narează povestea tristă a unui țăran îndrăgostit de sora vornicului, care îi împărtășește sentimentele și care fuge cu el, după repetate încercări de uciderea acestuia.

În momentul în care negustorul se află la târg, la Iași, îl întâlnește pe arnăutul Costea Cărunt, care ducea legat un răzeș nebun și nemernic pe numele său Todiriță Catană.

Acesta urma să fie închis în turnul golii, iar ulterior să fie condamnat la pedeapsa capitală. Păcatul răzeșului fusese îndrăzneala de a-și ridica ochii asupra luminației sale, vornicul Bobeică, și de a fugi cu sora acestuia, îndrăgostit fiind.

Vornicul însă își trimite soldații pe urma celor doi, care au fost opriți și prinși la moara de vânt. Catană a strigat că pentru Varvara și-ar fi dat și viața, însă oricât s-a zbătut nu a reușit să scape.

Plecând de la Iași, după ce trece de târgul Frumos, Ienache se întâlnește cu Toderiță Catană, proaspăt scăpat de sub controlul autorităților. Varvara e trimisă de către boier chiar la Mănăstirea Agapia, pentru a-i fi iertate păcatele.

Concomitent, deci în același timp, la Hanul Ancuței se organizează prinderea lui Catană, bănuindu-se că acesta urma să treacă pe acolo.

Ienache coropcarul declară că-l cunoaște pe acuzat și că acesta se îndreptase cu mare spaimă spre Timișești.

Ancuța mai adaugă și faptul că omul intenționa să o răpească pe duduca Varvara, însoțit fiind și ajutat și de alți nelegiuiți la fel ca el.

Auzind toate acestea, Costea Cărunt plănuiește prinderea lui Catană chiar la Timișești, lângă podul plutitor spre Agapia.

În acel loc, Moș Bâra îi informează precaut despre faptul că podul plutitor nu suportă atâta greutate, întrucât apele Moldovei se umflaseră considerabil în perioada respectivă.

Ancuța vine cu un plan: Varvara și Costea aveau să treacă primii râul, ceilalți urmând să-l treacă puțin mai târziu, cu ocazia următorului transport. Și așa se petrecuse întocmai.

Ajunși pe celălalt mal cu podul plutitor, nu auzeau niciun zgomot, nu simțeau nicio mișcare. Doar Ancuța asculta neliniștită în căutarea unui semn.

Dar nimeni n-a înțeles ce a fost și ce s-a întâmplat. Astfel că, în zori, gospodarii din Tupilați l-au găsit pe Moș Neag legat, iar pe Costea Căruntu cu căluș de rășină în gură.

Când i-au dezlegat, jupânul Costea era rănit și sângera din cauza strânsorii și atât de prăpădit, încât a trebuit să-l culce oamenii lui în căruță ca să-l poată duce înapoi la agie.

Ienache bănuiește că Ancuța făcuse vrăji, deoarece părea că aude ce se întâmpla pe malul celălalt, dar nu-i sigur de ale sale bănuieli.

În final, totuși, se concluzionează că trebuia să fie vina lui Catană, întrucât o femeie n-ar fi putut plănui toate acestea.

În încheiere, descoperim că Varvara reușise să scape împreună cu al ei iubit în Țara Ungurească. Nimeni n-a aflat despre aventurile petrecute în noaptea aceea, iar jupânul Costea n-a povestit nimănui.

În caz că dorești versiunea video caută în acest video capitolul cu rezumatul povestirii „Cealaltă Ancuță”.

Alte opere importante scrise de Mihail Sadoveanu: „Baltagul”.