În acest articol vom discuta despre romanul Baltagul. Așadar, vom face rezumatul acestui roman, roman scris de către Mihail Sadoveanu.

Baltagul este, așadar, un roman scris de către Mihail Sadoveanu și publicat în perioada interbelică.

Este un roman tradițional, obiectiv, realist, dar și mitic, iar în acest roman este ilustrată viziunea despre lume, dar și creația autorului Mihail Sadoveanu, surprinzând totodată și viziunea mioritică asupra morții într-o nouă interpretare destul de interesantă.

Optând pentru un roman tradițional în care este promovată credința religioasă ortodoxă românească, Sadoveanu pune semnul egalității între literatură și, desigur, lumea trăită, opera sa fiind un poem al naturii și al sufletului omului simplu.

Romanul Baltagul este un roman inspirat de balada populară Miorița, iar Sadoveanu așează la temelia viziunii sale întâmplarea celor trei ciobani din balada Miorița, optând pentru deschiderea romanului cu un moto alcătuit din două versuri ale acestei balade, și anume: „Stăpâne, stăpâne, mai cheamă și un câine”.

În fond, romanul Baltagul are la bază aceeași idee: un oier pe numele său, în acest caz Nechifor Lipan, care a plecat la Dorna pentru a cumpăra oi, este ucis în acest mod. Încălcându-se, se îngrijorează din ce în ce mai tare, fiind înzestrată totuși cu o înțelepciune foarte puternică, Vitoria Lipan merge la părintele Dănilă pentru a primi sfaturi de la acesta.

Mai mult, Vitoria e disperată în această perioadă.

Așadar, se hotărăște să meargă și la vrăjitoarea satului, la baba Maranda, însă toate informațiile pe care le obține de la aceste persoane nu îi alină neliniștile sufletești. Ea are presimțiri negative și vise care prevesteau moartea lui Nechifor Lipan, moartea soțului ei.

Așadar, Vitoria decide să plece în căutarea lui Nechifor Lipan. Începe a și calcula foarte bine lucrurile și acțiunile pe care trebuie să le ia.

Așadar, Vitoria îl cheamă acasă pe Gheorghiță, Gheorghiță Lipan, fiul ei, pentru a o însoți pe drumul care duce la aflarea adevărului în legătură cu soțul ei, cu Nechifor Lipan.

Nu pleacă înainte de a se supune unui ritual, un ritual foarte important.

Practic, Vitoria ține post 12 vineri, iar Minodora Lipan, fiica sa și desigur sora lui Gheorghiță, o duce la mănăstire. Iar autoritățile de la Piatra Neamț sunt înștiințate de dispariția lui Nechifor, fiind cu gândul mai mult la hora din sat decât la intenția Vitoriei de a porni în căutarea lui Nechifor.

Băiatul se întristează la început, în momentul în care află de drumul pe care îl vor parcurge.

Răspunde el mâhnit în sine, căci nu se mai putea bucura de hora de a doua zi. Văzând atitudinea fiului, Vitoria Lipan îl consideră sfios și nesigur, iar băiatul este impresionat de capacitatea mamei sale de a-i cunoaște gândurile.

Spune acesta în roman în felul următor: „Mama asta trebuie să fie fermă, căci cunoaște gândul omului.”

Având totuși o bună educație și fiind crescut în mod tradițional, Gheorghiță nu îndrăznește să-și contrazică mama, deși e cuprins de o teamă și spune acesta în roman: „De apoi om putea răzbi, mămucă, obișnuit să respecte cerințele părinților.” Gheorghiță acceptă să plece împreună cu mama sa în căutarea tatălui și spune acesta: „Moi duce”, răspunse Gheorghiță cu îndoială. „Se poate să i se fi întâmplat ceva. Măi, o duc dacă spui.”

Deși viscolul iernii din acea perioadă ar fi putut opri căutările lui Gheorghiță și ale Vitoriei, aceștia nu se dau înlături și, datorită înțelepciunii Vitoriei, urmează drumul parcurs de către Nechifor: Bicaz, Călugăreni, Fărcașa, Vatra Dornei, Borca și Sabasa.

În al lor drum, aceștia întâlnesc un botez și o nuntă. Istoria, deși cuprinsă de frământări, îngrijorări și supărări cauzate de dispariția soțului ei.

Ea alege să participe la toate aceste evenimente, dând dovadă de tărie de caracter și chibzuință, unind și punând la cap toate aceste informații obținute.

Vitoria își dă seama că au existat doi oieri care l-au însoțit pe Nechifor Lipan pentru a cumpăra oi, aceștia cumpărând o parte din turma de oi.

Astfel, Nechifor nu a mai ajuns vreodată în Sabasa. Drumul dintre Suha și Sabasa este refăcut de personaje până când lupul, câinele lui Nechifor, găsește osemintelor acestuia chiar într-o prăpastie aflată pe un drum inițiatic pentru Gheorghiță Lipan.

Este un moment critic. Momentul acesta critic îl constituie chiar găsirea osemintelor tatălui său și coborârea în râpa respectivă.

Tânărul fiind supus hotărârilor și deciziilor mamei sale, acesta spune: „Bine, mămucă”, suspină flăcăul. „Oi sta aici, după cum îmi poruncești.”

Chiar de Gheorghiță se arată foarte curajos, știm cu toții că el este destul de speriat în acele momente. Totuși, experiența aceasta îl marchează, întrucât se spune în roman: „De când trea pe lume, nu i fusese dată o asemenea vedere.” Acum Gheorghiță este capabil să-i înfrunte pe criminali. Acesta a trecut de parcursul inițiatic, având puterea să respecte tradițiile.

Eroina noastră, Vitoria Lipan, organizează priveghiul soțului, ajutată fiind în acest caz de către cârciumar și de soția acestuia. Chiar de răpusă de durere, Vitoria nu se lasă până când nu sunt demascați făptașii crimei.

Așadar, după înmormântarea soțului ei, scena praznicului îl pune pe Gheorghiță în situația de a înfăptui dreptatea, având un plan foarte bine pus la punct. Da, acest plan a fost organizat deja dinainte și avea hotărât cum să facă tot acest lucru, povestind toate evenimentele trăite de al ei soț, ca și cum ar fi fost acolo.

Vitoria reușește să-i înspăimânte, să bage frica în cei doi ucigași ai lui Nechifor, aici discutăm despre Ilie Cuțui și Calistrat Bogza, aceștia mărturisind ulterior fapta comisă. Astfel, feciorul mortului simți în el crescând o putere mai mare și mai dreaptă decât a ucigașului.

Apoi, îl lovi scurt cu muchia baltagului în frunte. Calistrat Bogza șovăi. Așadar, putem observa că în finalul romanului dreptatea este adusă, împlinită în acest caz de către Gheorghiță Lipan.

Calistrat Bogza moare, iar celălalt răufăcător, Ilie Cuțui, este arestat.

Astfel că, din această experiență, adevărul iese într-un final la lumină, întrucât viața merge mai departe.

Vitoria decide să-și recupereze turma de oi și să o ducă pe Minodora, sora lui Gheorghiță, la mormântul tatălui ei. Tânărul Gheorghiță, în schimb, depășind situațiile conflictuale, devine acum stâlpul și capul familiei. Evoluția și transformările sale de la adolescență până la maturitate oferă operei statutul de Bildungsroman.

Așadar, concluzionând, personajele din acest roman reflectă nu doar tradiționalismul viziunii autorului Mihail Sadoveanu, ci și preferința acestuia pentru acele personaje autentice, rupte din realitatea cotidiană.

În fond, romanul Baltagul impresionează prin felul în care valorile tradiționale sunt apărate, dar atenție și prin felul în care sunt construite personajele și spiritul lor justițiar.

Citeste si: