Introducere
În acest articol vom face rezumatul pe momentele subiectului. Așadar, Balta Albă este o povestire scrisă de Vasile Alecsandri în anul 1847.
Vom trece prin expozițiune, intrigă, desfășurarea acțiunii, punctul culminant și deznodământul din această povestire.
Expozițiunea
În expozițiune ne este prezentată o scenă în care, într-o seară, câțiva prieteni stăteau lungiți pe divan, după obiceiul oriental.
Printre aceștia se află și un tânăr francez, care se află pentru prima dată în Orient.
Acesta începe a le spune povestea călătoriei sale, precum și impresiile care l-au marcat de-a lungul acestei experiențe. Coborând el cu vaporul pe Dunăre, interacționează cu călători, iar aceștia, mai toți, vorbeau despre Valahia, un ținut despre care admite el ulterior, jenat, că nu auzise niciodată.
Auzise totuși pe vapor cuvintele valah și Valahia și fusese lămurit chiar de căpitan că acel pământ era locuit de oameni cu totul străini de nația otomană.
Astfel, curios fiind, francezul nostru decide să coboare la Brăila și să se aventureze în necunoscut. Se așteaptă însă la ce e mai rău, el presupunând că Valahia era un ținut populat de sălbatici, motiv pentru care își pregătește chiar și armele.
Intriga
În intriga, ajuns la Brăila, francezul are o surpriză extraordinar de mare.
Îl așteaptă acolo nimeni altul decât consulul francez, care îi povestește despre Balta Albă, un loc foarte faimos și popular pentru apele sale, ape făcătoare de minuni. Acestea îi trezesc curiozitatea francezului și decide să viziteze Balta Albă.
Desfășurarea acțiunii
În desfășurarea acțiunii aflăm despre drumul aventuros al francezului nostru cu căruța până la Balta Albă. Odată ajuns în stațiune, eliberat de haosul și clătinările căruței, revine la ideea că ținutul în care se afla era populat de oameni primitivi, întrucât așteptările sale fuseseră înșelate. În loc să descopere o stațiune tipic occidentală, cu hoteluri și restaurante, găsește doar un sat izolat de lume.
Ajuns în sat, caută un loc adecvat pentru a putea înnopta. Cu această ocazie, se împrietenește cu trei tineri români, care erau educați, buni vorbitori de limbă franceză și îi recomandă un bărbat ce i-ar putea oferi un adăpost.
Din nefericire, acel adăpost nu a fost pe măsura așteptărilor francezului: era o casă țărănească, cu un pat de lemn și fără așternuturi.
Nemulțumirea francezului a fost cu atât mai mare cu cât, a doua zi, acesta s-a trezit agitat din cauza zgomotului de afară. Astfel, francezul nostru a revenit la opinia inițială, cum că Valahia chiar era un ținut populat de sălbatici.
Cu toate acestea, urmează mulțimea zgomotoasă până la vestita Balta Albă, unde, conform celor auzite, se găsea apa vindecătoare. Punctul culminant
Punctul culminant
Punctul culminant are loc odată ce, ajuns la destinație, francezul rămâne uimit de ceea ce vede.
Persoane venite din toate colțurile lumii formau un amestec de contraste.
Aici își regăsește prietenii – cei trei români care îi săriseră în ajutor în noaptea precedentă – și este fermecat de tinerele românce frumoase, care vorbeau franceză impecabil, ca niște pariziene.
Deznodământul
Deznodământul vine odată cu momentul plecării francezului către Galați, în scopul de a-și continua călătoria spre alte ținuturi.
Tonul narațiunii devine unul nostalgic, iar impresiile francezului, deși încărcate de confuzie, se definitivează.
Acesta observase, de-a lungul celor 24 de ore petrecute la această stațiune numită Balta Albă, atâtea lucruri nepotrivite, atâtea contraste originale, încât nici nu mai știa dacă Valahia era o parte a lumii civilizate sau o provincie sălbatică.
În lucrarea intitulată O istorie a literaturii române de la origini până în prezent, criticul literar George Călinescu face referire la această povestire, discutând despre tema civilizației hibride.
Acesta scrie că sinteza dintre Occident și Orient, ce forma însăși structura intimă a ființei sale, o face Alecsandri în acest spiritual tablou al civilizației române, așa cum o vede un francez la Balta Albă.
Concluzie
Așadar, acesta este rezumatul povestirii Balta Albă, scrisă de Vasile Alecsandri. Am parcurs momentele subiectului: expozițiunea, intriga, desfășurarea acțiunii, punctul culminant și deznodământul.