Introducere

În acest video, vom face rezumatul povestirii Balta Albă, scrisă chiar de Vasile Alecsandri.

Trebuie să știm că poziționarea României între Orient și Occident a constituit mai mereu un subiect pentru numeroase dezbateri. În timp ce unii susțin faptul că România are un caracter puternic oriental și că aceasta s-a regăsit pe sine în tradiționalism, alții văd modernismul occidental ca fiind calea pe care România ar fi bine și ar trebui să-l urmeze.

Această dezbatere este la fel de vie, la fel de aprinsă și astăzi precum era în anul 1847, an în care Vasile Alecsandri a scris povestirea Balta Albă. Aceasta prezintă România prin ochii unui străin și se confruntă, printre altele, cu problematica așa-zisei civilizații hibride.

Rezumatul povestirii Balta albă

Povestirea aceasta are loc chiar în stațiunea Balta Albă, cunoscută de altfel pentru proprietățile vindecătoare ale apei. Totul începe cu un grup de prieteni adunați, lungiți pe divanuri, așa cum era obiceiul în Orient. Printre aceștia se află și un călător francez, care întreprinsese un voiaj în Orient și avea așteptări bine definite despre Valahia.

Acum însă, el era confuz, fiindcă descoperea în Valahia din ce în ce mai multe contradicții. Acest tânăr francez povestește despre experiențele, despre așteptările, dar și despre impresiile sale. Coborând cu vaporul pe Dunăre, el interacționează cu mulți alți călători care vorbeau despre Valahia, un ținut despre care admite ulterior, jenat, că nu mai auzise niciodată.

Auzise totuși pe vapor cuvintele „Valah” și „Valahia” și fusese lămurit chiar de căpitan că acel pământ era locuit de oameni cu totul străini de nația otomană. Astfel, curios fiind, francezul nostru decide să coboare la Brăila și să se aventureze, desigur, în necunoscut.

Se așteaptă însă la ce e mai rău, asumând faptul că Valahia era un ținut populat de sălbatici, motiv pentru care își pregătește armele. Este surprins totuși când descoperă contrariul. Discutând cu însuși consulul francez aflat la Brăila, află despre stațiunea Balta Albă, unde există o apă făcătoare de minuni.

Tânărul decide astfel să viziteze Balta Albă. Aflăm ulterior despre drumul cu căruța până la Balta Albă, un drum plin de peripeții. Odată ajuns în stațiune, francezul nostru are din nou impresia că ținutul în care se află este populat de oameni primitivi, deoarece așteptările sale au fost înșelate.

În loc să descopere la Balta Albă o stațiune tipic occidentală, cu hotel și restaurant, acesta găsește doar un sat, un sat izolat de lume. Ajuns acolo, caută un loc potrivit pentru a înnopta. În acest mod, el se împrietenește cu trei tineri români educați și buni vorbitori de limbă franceză, care îi recomandă un bărbat ce îi poate oferi un adăpost.

Din nefericire, adăpostul respectiv nu a fost pe măsura așteptărilor. Era practic o casă țărănească, având un pat de lemn și fără așternuturi. Nemulțumirea francezului a fost cu atât mai mare cu cât a doua zi s-a trezit din cauza unui zgomot puternic.

În cele din urmă, ajunge la balta miraculoasă, unde se spunea că apa avea proprietăți vindecătoare. Rămâne uimit de ceea ce vede: persoane venite din toate colțurile lumii, formând un amestec de contraste.

În acest loc își regăsește prietenii care îi săriseră în ajutor în noaptea precedentă, cei trei români. Astfel, francezul se familiarizează cu vestitul contrast dintre modern și arhaic, precum și cu diferențele de nivel de trai ale cetățenilor. Unii erau foarte bogați, în timp ce alții erau dureros de săraci.

Noii săi prieteni îl invită pe francez la un prânz tradițional românesc, iar apoi îl duc la o plimbare cu un așa-zis vapor, care se dovedește în final a fi o simplă plută.

Seara, tinerii îi propun noului prieten francez să îi însoțească la un bal elegant. Acolo, somptuozitatea toaletelor și atmosfera generală dau din nou peste cap concepțiile francezului, care devine nespus de confuz în legătură cu părerea sa despre acest ținut, denumit Valahia.

Concluzie

Așadar, Vasile Alecsandri surprinde cu o claritate uimitoare ceea ce criticul literar George Călinescu numea „sinteza între Occident și Orient”. Potrivit lui George Călinescu, această sinteză este reprezentată chiar de către Vasile Alecsandri în spiritualul tablou al civilizației române, așa cum o vede un francez la Balta Albă.

Prin această povestire putem observa gândurile acestui francez și părerea sa, pe care și-a format-o și pe care, uneori, și-o mai schimbă despre acest ținut, numit Valahia, și, mai specific, despre Balta Albă.

Cam atât în legătură cu această povestire foarte interesantă a lui Vasile Alecsandri.