Introducere

În acest articol, vom face rezumatul nuvelei Alexandru Lăpușneanu.

Aceasta este o nuvelă istorică de factură romantică și scrisă de către Costache Negruzzi în perioada pașoptistă.

Nuvela Alexandru Lăpușneanul apare în primul număr al revistei Dacia literară și are la baza ei, conform cerințelor pașoptiștilor, o temă inspirată din istoria poporului român, anume creionarea perioadei celei de-a doua domnii pe tronul Moldovei al lui Alexandru Lăpușneanu.

Aici discutăm practic de secolul al XVI-lea.

Această nuvelă este împărțită în patru capitole, fiecare capitol fiind însoțit de către un moto relevant pentru dinamica întâmplărilor din acel segment, din acea perioadă.

Capitolul 1

Așadar, vom începe cu primul capitol. Primul capitol din cadrul nuvelei istorice Alexandru Lăpușneanul surprinde întoarcerea lui Alexandru Lăpușneanul pe tronul Moldovei, cu intenția de a redobândi puterea pierdută din cauza trădării boierilor.

Revenirea lui Alexandru Lăpușneanul însemna, în acest caz, înlăturarea actualului conducător, anume Ștefan Tomșa.

În plus, Lăpușneanul era pregătit să se răzbune pe boierii care l-au trădat în timpul primei sale domnii și au provocat pierderea tronului.

Aflat la graniță, acesta este întâmpinat de către patru boieri, pe ale lor nume Moțoc, Veveriță, Spancioc și Stroici, care îi spun acestuia faptul că poporul nu îl vrea și, prin urmare, ar fi bine să se întoarcă din drum.

Auzind toate acestea, Alexandru Lăpușneanul nu se lasă descurajat de acești boieri și rostește replica devenită moto al acestui prim capitol: “Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu!”

De asemenea, le promite boierilor că vor fi pedepsiți pentru cutezanța lor.

Speriat de atitudinea dușmănoasă și de ambiția lui Alexandru Lăpușneanu, vornicul Moțoc îi cere iertare domnitorului și, prefăcut fiind, îl sfătuiește să intre pe teritoriul Moldovei fără armată și să conteze pe ajutorul boierilor. Însă nu reușește să-l înșele pe abilul conducător.

Capitolul 2

Trecem acum rapid la capitolul 2. Capitolul 2 începe cu instalarea la tron a lui Alexandru Lăpușneanul, Ștefan Tomșa renunțând la scaunul său de domnitor fără a opune mare rezistență și fugind în Muntenia.

Speriată și mâhnită, soția unui boier decapitat de către Alexandru Lăpușneanul o acuză pe doamna Ruxanda, doamna Ruxanda fiind nevasta domnitorului Alexandru Lăpușneanul, de faptul că nu ia măsuri împotriva acțiunilor soțului său.

Avertismentul văduvei “Ai să dai seamă, doamnă!” este motoul capitolului 2 și reprezintă un semnal de alarmă pentru doamna Ruxanda.

Aceasta din urmă îl roagă pe Lăpușneanul să pună capăt șirului de crime, iar acesta îi promite soției un leac pentru frică.

Capitolul 3

Capitolul 3, cel de-al treilea capitol al acestei nuvele, este format dintr-o serie de secvențe ilustrative pentru cruzimea domnitorului Alexandru Lăpușneanul.

Inițial, acesta participă la slujba religioasă, disimulând a fi un adevărat creștin.

Ba mai mult, ține un discurs în care presară diverse referințe biblice și le cere iertare boierilor pentru al său comportament neadecvat și pentru crimele pe care le-a comis.

De asemenea, în semn de împăcare, acesta îi invită pe toți acești boieri la un ospăț organizat la palatul său. Intențiile ascunse ale domnitorului sunt dezvăluite în cadrul acelui ospăț, deoarece, practic, la acel ospăț, Lăpușneanul ordonă uciderea tuturor boierilor prezenți.

Singurul în acest caz care scapă este Moțoc, dar nu pentru că domnitorului i s-ar fi făcut milă de acesta, ci pentru că lui Moțoc îi era pregătit un cu totul alt sfârșit.

La poarta palatului se adunase o mulțime de oameni foarte revoltată, care, fără a avea un motiv temeinic, cerea capul lui Moțoc. Acesta din urmă devenise țapul ispășitor al nedreptăților comise.

Motoul în acest caz, “Capul lui Moțoc vrem!”, ilustrează dorința acestei mulțimi de a-și răzbuna suferința.

Domnitorul Alexandru Lăpușneanul nu ezită și, în ciuda rugăminților insistente ale lui Moțoc, boierul este aruncat ca pradă mulțimii.

După acest eveniment, Lăpușneanul ordonă decapitarea celor 47 de boieri uciși, formând din capetele acestora o piramidă.

Chemată pentru a fi lecuită de frică, doamna Ruxanda leșină la vederea acestei piramide formate practic din capetele boierilor.

Capitolul 4

Trecem acum la capitolul 4. Capitolul 4 este și ultimul capitol din această nuvelă, intitulat Alexandru Lăpușneanul. În acest capitol, întâmplările au loc după patru ani de la măcelul boierilor.

Aflat în cetatea Hotinului, Alexandru Lăpușneanu se îmbolnăvește și, într-un moment în care își pierde din luciditate, cere să fie călugărit.

După ce își revine în fire, îi amenință pe cei prezenți, replica devenind motoul capitolului: “De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu!”

Ajunși în cetatea Hotinului, boierii Spancioc și Stroici, care, precauți fiind, nu au participat la ospăț și au scăpat de măcel, o conving pe doamna Ruxanda să accepte otrăvirea domnitorului Alexandru Lăpușneanul.

Văzând că soțul său amenință cu moartea mai pe toată lumea, inclusiv pe propriul copil, doamna Ruxanda ajunge la concluzia că otrăvirea lui Alexandru Lăpușneanul este singura soluție.

În acest mod, domnitorul Alexandru Lăpușneanu, chinuit fiind de durere, moare otrăvit, fapt care marchează și finalul nuvelei.

Așadar, această nuvelă, nuvela lui Costache Negruzzi, prezintă un episod din istoria Moldovei de la mijlocul secolului al XVI-lea, conturând faptele crude ale conducătorului tiran pe al său nume Alexandru Lăpușneanu.

Având ca punct de plecare istoria națională, această lucrare, Alexandru Lăpușneanul, impresionează prin autenticitatea sa, dar și prin originalitatea scriitorului, care îmbină, desigur, armonios realitatea cu ficțiunea.

Cam atât în legătură cu acest rezumat pe capitole, în acest caz, pentru nuvela Alexandru Lăpușneanul de Costache Negruzzi, o nuvelă istorică, o nuvelă de factură romantică.

Citește și rezumatul pe momentele subiectului al nuvelei Alexandru Lăpușneanul.