Introducere

În acest articol vom discuta despre substantivele comune. Știm cu toții despre existența substantivului, dar trebuie să știm și că el se împarte în mai multe tipuri.

Unul dintre aceste tipuri de substantive se numește substantiv comun. Acesta are câteva caracteristici destul de importante.

Vom vedea și clasificarea acestuia în funcție de formă dar și reguli speciale ce au legătură cu substantivele comune.

Definiția substantivului

Substantivul este partea de vorbire flexibilă, care denumește obiectele/ființele din jur, lucrurile concrete, dar și lucruri abstracte.

Caracteristicile substantivelor comune

Substantivele comune exprimă obiecte care sunt de același fel și se scriu cu literă mică la începutul cuvântului, dar atenție că există și o excepție. În cazul în care substantivul se află la începutul propoziției, acesta se scrie cu literă mare.

În toate celelalte cazuri se scrie cu literă mică.

Câteva exemple de substantive pot fi, spre exemplu, maus, tastatură, telefon, umbrelă, câine și tot așa, foarte, foarte multe substantive comune.

Cele mai multe substantive reintră în această categorie, în categoria substantivelor comune.

Deci exprimă obiecte de același fel, se scrie cu literă mică și există o excepție: la începutul propoziției se scrie cu literă mare.

Clasificarea după formă

Apoi vom trece la forma acestora. Există două forme, două tipuri de substantive comune și aici discutăm despre substantivele simple și cele compuse.

Substantive comune simple

Substantivele comune simple sunt cele care sunt formate dintr-un singur cuvânt și acestea pot veni, le putem avea în vocabularul limbii noastre, în cazul ăsta limba română, prin moștenire din alte limbi, din latină, din dacă și alte limbi care s-au vorbit pe teritoriul României și așa mai departe, împrumutate din alte limbi, din engleză (de exemplu „weekend” în loc de „sfârșit de săptămână”).

Derivate, adică unor cuvinte le adăugăm prefixe, sufixe și atunci avem noi cuvinte, noi substantive comune, sau prin conversiune aducem un cuvânt, îl facem din adjectiv, îl facem substantiv și așa mai departe.

Așadar, majoritatea cuvintelor sunt substantive comune. Substantivele simple au în componenta lor un singur cuvânt, cum ar fi, spre exemplu, cană, ciocan, mașină, masă, arhitect, telefon etc.

Substantive comune compuse

Avem, desigur, și substantivele compuse. Substantivele compuse sunt cele care sunt formate din două sau mai multe cuvinte și acestea sunt, în general, scrise fie cu liniuță, fie prin contopire (lipite într-un singur cuvânt).

Substantive compuse prin contopire

Substantivele comune compuse formate prin contopire sunt scrise ca un singur cuvânt și formează o unitate de înțeles.

Exemple: primăvară, binefacere, undelemn, binefăcător, răufăcător, radioreporter, portarmă, portavion, radioascultător, bunăvoie, bunăvoință și așa mai departe.

Substantive compuse cu liniuță

Avem și substantivele compuse scrise cu liniuță.

Acestea sunt termeni independenți gramatical și pot fi articulați.

Exemple:

  • câine-lup / câini-lupi,
  • floarea-soarelui / florii-soarelui,
  • redactor-șef / redactori-șefi,
  • etc.

Substantive compuse invariabile

Mai avem și variante care sunt invariabile și care nu își schimbă forma în funcție de număr (singular sau plural).

De exemplu: papă-lapte, nu-mă-uita, gură-cască, zgârie-brânză, cască-gură și așa mai departe.

Reguli speciale

Există și o regulă specială în cazul prefixului „vice”.

Acesta, când îl scriem împreună cu alte cuvinte, nu îl separăm prin liniuță.

Exemple: viceprimar, vicepreședinte, viceprim-ministru.

Toate aceste cuvinte nu se scriu cu liniuță între „vice” și cuvântul de bază, ci se scriu legat.

Concluzie

Cam atât în legătură cu substantivele comune. Acestea au caracteristici specifice, sunt de două feluri (substantive comune simple și compuse) și au o regula specială privind prefixul „vice”.