Corespondența dintre litere și sunete

Introducere

Știm cu toții că alfabetul limbii române este alcătuit din 31 de litere iar pentru fiecare literă în parte avem și câte un sunet în momentul în care spunem litera respectivă.

Avem trei tipuri de sunete: unele dintre acele sunete sunt categorisite drept vocale, altele drept semivocale iar altele drept consoane, in funcție de diferite reguli.

Toate aceste sunete se numesc valori ale literelor.

În limba română există:

• litere cu o singură valoare fonetică (adică unei litere ii corespunde doar un singur sunet),
• litere cu mai multe valori fonetice (adică unei litere ii corespund mai multe sunete),
• litere cu aceeași valoare fonetică (adică mai multor literele le corespund un singur sunet).

În paragrafele următoare vom afla exact care sunt literele care aparțin de fiecare categorie pe care am menționat-o mai sus.

Litere cu o singură valoare fonetică

Prezentare litere cu o singură valoare fonetică

Litera cu o singură valoare fonetică este litera căreia îi corespunde un singur sunet.

În limba română literele cu o singură valoare fonetică sunt 19 la număr.

Aceste 19 litere cu o singură valoare fonetică sunt următoarele: a, ă, â, b, d, f, î, j, l, m, n, p, r, s, ș, t, ț, v, z.

Tabel litere cu o singură valoare fonetică

Litere cu multiple valori fonetice

Prezentare litere cu valori fonetice multiple

Litera cu o multiple valori fonetice este litera căreia îi corespunde mai multe sunete.

În limba română există 8 litere cu mai multe valori fonetice.

Aceste 8 litere cu mai multe valori fonetice sunt: e, i, o, u, h, x, y, z.

Tabel litere cu valori fonetice multiple

Valorile fonetice ale literei E

Litera E poate fi:

• vocală: e-lev, er-bi-vor, e-van-tai, se-ră;
• semivocală: nea-gră, so-sea, sea-ră;
• e cu valoarea fonetică a lui i (adică litera „e” se pronunță la fel ca litera „i” în unele cazuri): ea, accentuează, marchează, aceea;
• e cu valoarea fonetică a diftongului ie (adică litera „e” se pronunță „ie” în unele cazuri): este, eram, erați, el, erau;
• literă ajutătoare (fără valoare fonetică) în momentul în care se află după c, g, ch, gh iar în acea silabă este și o altă vocală (a sau o): gea-nă, Geor-ge, chea-mă, ghea-ră, cea-ră;
• vocală și literă ajutătoare când se află după c, g, ch, gh, iar în acea silabă nu există o altă vocală: ce-re, ge-ne, che-lie, ghe-te, chem, ghem.

Valorile fonetice ale literei I

Litera I poate fi:

• vocală: i-glu, i-nel, i-goana, iz-go-nit, fă-i-nă;
• semivocală: cai, Io-nes-cu, iar;
• literă ajutătoare (fără valoare fonetică) când se află după c, g, ch, gh iar în acea silabă se află o vocală (a sau u): cio-can, chior, ghioz-dan, rogi, unchi;
• vocală și literă ajutătoare când se află dupa c, g, ch, gh iar în acea silabă nu sunt alte vocale: circ, chin, gin, ghid, ghil-dă;
• i scurt (final mut, șoptit) când se află la sfârșit de cuvânt, când nu e vocală sau când are în față o consoană (altele în afară de c, g, ch, gh): pomi, gemi, același, gemi, duzi, cruzi.

Valorile fonetice ale literei O

Litera O poate fi:

• vocală: o-gra-dă, o-pre-liș-te, o-vi-ne, om, o-ral, ochi;
• semivocală: toa-te, coa-ce, soa-re;
• o cu valoarea fonetică a lui u: oarbă, oaste, oală, oază, serioasă, afectuoasă, oameni, oare.

Valorile fonetice ale literei U

Litera U poate fi:

• vocală: ie-pu-roi, unu, sus, bu-din-că, cru-zi-me;
• semivocală: viu, sau, râu, plo-uă, do-ua, ro-ua, zi-ua.

Valorile fonetice ale literei H

Litera H poate fi:

• literă ajutătorare (fără valoare fonetică) în grupurile che, chi, ghe, ghi și-n substantivul propriu Theodor;
• consoană în restul situațiilor.

Valorile fonetice ale literei X

Litera X are mereu valoare fonetică a două consoane și poate fi:

• x cu valoare fonetică de cs: xerox, xilofon, fix, text, extindere, extaz;
• x cu valoare fonetică de gz: exact, exemplu, examen, exuberant, examinare, existențial,

Valorile fonetice ale literei Y

Litera Y poate fi:

• vocală: y-triu, Ba-con-sky;
• semivocală: New-York, yankeu;

Valorile fonetice ale literei W

Litera W poate fi:

• consoană doar în cuvintele Wolfram, Westfalian, Watt;
• semivocală: Waterloo, Washington.

Litere cu aceeași valoare fonetică

Literele cu aceeași valoare fonetică sunt literele carora le corespund un singur sunet. (deci mai multe litere care se pronunță la fel)

În limba română există diverse litere care au aceeași valoare fonetică.

Valoarea fonetică a literelor â, î

Literele â și î au aceeași valoare fonetică, adică ambele se pronunță la fel.

Se scrie cu î (î din i) la începutul și la sfârșitul cuvintelor. În interiorul cuvintelor se scrie cu î doar în cazul derivatelor cu prefixe și compuse de la cuvintele care încep cu litera î: neînțelegere, subînțeles, bineînțeles, neîmpădurit, reînarmare.

Se scrie cu â (â din a) în interiorul cuvintelor: gândit, rânced, lână, gând, când, cântare, cârmaci.

Valoarea fonetică a literelor c, k, q

Literele c,k și q au aceeași valoare fonetică, acestea trei, în cadrul cuvintelor, se pronunță la fel ca sunetul c: cap, cadastru, Kogălniceanu, Kuweit, Qatar.

Valoarea fonetică a literelor i, y, e

În diverse cazuri literele i, y și e se pronunță la fel ca sunetul i: ea, aceeasi, yankeu, New-York, ie, ială.

Valoarea fonetică a literelor v, w

În multiple cazuri literele v și w se pronunță la fel ca sunetul v: var, watt.

Tabel litere cu valori fonetice multiple