Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război comentariu
În acest articol o să găsești toate informațiile necesare pentru a scrie un comentariu sau un eseu de minim 400 de cuvinte despre „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu.
Introducere (autor, anul apariției, curentul literar/specia literara)
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război -particularități de construcție a operei - de Camil Petrescu „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este un roman subiectiv de analiză psihologică dar și un roman al experienței care a fost publicat în 1930 și care aparține modernismului interbelic.
Modernismul este un curent literar apărut în secolul al XX-lea, care implică ideea de negare a tradiției. Astfel, modernismul poate fi pe deplin înțeles doar dacă e privit în opoziție cu tradiționalismul, primul promovând nonconformismul, dinamismul, inovația, iar cel de-al doilea respectând cu strictețe regulile impuse de tradiție.
Camil Petrescu, reprezentat de seamă al orientării moderniste, a înnoit romanul românesc interbelic prin cele două romane ale sale:
- Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930),
- Patul lui Procust (1933).
Romanele sale se înscriu în sfera modernismului prin:
- perspectiva narativă subiectivă (narațiunea la persoana I);
- timpul prezent și subiectiv;
- fluxul conștiinței, memoria afectiv
- luciditatea (auto)analizei;
- anticalofilismul stilului;
- protagonistul se încadreaza in tipul intelectualului, conflictul predominant este cel interior;
Încadrarea textului într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică
O primă trăsătură care permite încadrarea romanului în modernism este perspectiva narativă subiectivă (narațiune homodiegetică). Întâmplările sunt relatate la persoana I, naratorul fiind totodată şi personaj. Astfel, naratorul-personaj, Ştefan Gheorghidiu, își expune propria experiență: La 10 mai în acelaşi an, eram mutat în regimentul XX". Prin această viziune,,împreună cu", naratorul este unul necreditabil, iar cititorul are acces limitat la cele întâmplate, cunoscând doar varianta expusă de Ștefan Gheorghidiu.
O a doua trăsătură reprezentativă pentru romanul modern, psihologic este tehnica narativă specifică şi modul în care timpul este perceput. In vreme ce în romanul tradițional, realist timpul este măsurabil și obiectiv, în romanul modern timpul este unul interior și subiectiv.
Principiul cronologic nu este respectat, ci se apelează la rememorare prin faptul că sunt aduse în prezent gânduri şi fapte din trecut, care sunt subordonate memoriei involuntare TAT și fluxului conștiinței. De exemplu, Ştefan Gheorghidiu, participând la o discuţie cu ceilalți sublocotenenţi de la popotă, rememorează povestea iubirii eșuate dintre el și soția sa, Ela: ,,Eram însurat de doi ani şi jumătate cu o colegă de facultate şi bănuiam că mă înșală".
Tema operei
Temele romanului sunt anticipate de titlu:
- iubirea,
- războiul.
Ele sunt prezentate succesiv în cele două părţi ale operei, conturând drama iubirii neîmplinite, dar și cea a intelectualului inadaptat care se confruntă cu experiența tragică a războiului.
Comentarea a DOUĂ SECVENŢE relevante pentru tema textului
Scena excursiei la Odobești
O primă scenă relevantă pentru tema iubirii este cea a excursiei de la Odobești. În această excursie Ela, soția lui Ștefan Gheorghidiu petrece foarte mult timp alături de domnul G, lucru care îi produce protagonistului episoade de gelozie.
Ștefan analizează în detaliu gesturile soției sale, părându-i-se că aceasta flirtează cu domnul G. Femeia neagă cu vehemență că ar avea vreo legătură cu acest bărbat, afirmând:„Toate femeile fac la fel!”.
Protagonistul se dovedește a fi un individ hiperlucid și foarte rational. Această constatare este ilustrată de afirmația unei doamne mai înaintate în vârstă: „Atâta luciditate e insuportabilă, dezgustătoare.”. Însuşi personajul are numeroase momente de introspecție în care afirmă: „despic firul în patru”.
Scena războiului
A doua secvenţă semnificativă de data aceasta pentru ilustrarea temei războiului se află în capitolul V, imediat după decizia plecării pe front. Imaginea războiului este tragică, haotică şi produce un dezechilibru interior protagonistului. Capitolul „Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu” ilustrează tragismul confruntării cu războiul și implicit cu moartea.
Perspectiva pe care personajul narator o oferă asupra războiului este una radicală, autentică, acesta prezentând realitatea războiului, cu agitație, frig, învălmășeală, moarte, nu cu atacuri vitejeşti. De aici reiese anticalofilismul stilului specific scrierilor camilpetresciene. Orgolios însă din fire, Ștefan Gheorghidiu participă cu toată puterea la război, dintr-un sentiment de patriotism.
Drama colectivă a războiului pune în plan secund drama individuală a unei iubiri eşuate, astfel războiul devine o experiență revelatorie pentru Ștefan Gheorghidiu, care îşi schimbă cu totul sistemul de valori şi percepția asupra vieții.
Analiza a două elemente de structură, compoziție și/sau limbaj
Titlul
Un prim element de compoziție semnificativ pentru textul analizat este titlul. Acesta cuprinde o antiteză:
- pe de-o parte dragostea,
- iar pe de altă parte războiul, anticipându-se astfel temele romanului.
Ambele experiențe sunt asociate cu termenul „noapte”, sugerând necunoscutul, întunericul, eșecul în ambele planuri.
Termenii „ultima” şi „prima” sunt frontiere temporale ale unor epoci diferite ca trărire și viziune a personajului principal. Acestea fac referire la momentele esențiale din viața bărbatului şi la tranziția dinspre bărbatul orgolios, aflat în căutarea iubirii absolute, pure spre bărbatul detaşat, ironic şi rece din finalul romanului.
De asemenea, titlul pune în evidență relația dintre Ștefan Gheorghidiu și soția sa Ela, deoarece începutul războiului marchează sfârşitul poveştii de iubire dintre cei doi.
Conflictul
Un alt element important este conflictul dublu, atât unul exterior, cât şi unul interior, ambele conturându-se în jurul protagonistului. Conflictul exterior pune în evidență relația lui Ștefan cu cei din jurul său, accentuându-se orgoliul personajului, care devine un inadaptat social.
Are un conflict exterior cu unchiul său care dorește să-l atragă în lumea afacerilor şi a banilor, însă Ștefan trăiește în lumea ideilor și nu acceptă propunerile acestuia.
Conflictul interior, puternic, este generat de bănuiala sa că Ela îl înșală, dar și de faptul că soția sa este atrasă de lumea mondenă, lume pe care Ștefan o disprețuiește, acesta devenind motivul principal al destrămării relației dintre cei doi.
Concluzie
În concluzie, romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este o scriere subiectivă, modernă, care creionează personaje complexe, adâncite psihologic, fiind unul dintre cele mai reprezentative romane interbelice ale literaturii noastre, autorul valorificând într-o manieră realistă, autentică cruda experiență a războiului, dar şi neîmplinirea iubirii.