Skip to main content

Plumb comentariu

info

Acest articol conține toate informațiile necesare pentru a scrie un comentariu sau un eseu de minim 400 de cuvinte despre „Plumb” de George Bacovia.

Introducere​

Simbolismul este un curent literar apărut în Franța la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind considerat o primă formă de manifestare a modernității în artă. În literatura română, reprezentantul de seamă al simbolismului este George Bacovia, unul dintre marii poeți originali după Eminescu care creează la nivel artistic amprenta bacoviană, atmosferă lăuntrică particulară, specific simbolistă.

Opera literară, „Plumb”, este o poezie care deschide volumul cu titlul omonim, din 1916. Ca specie, poezia se constituie într-o elegie, prin atmosfera sumbră creată, dar și prin atitudinea tristă și fără speranță a eului liric bacovian.

Încadrarea textului într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică​

Bacovia este poetul toamnelor dezolante, al iernilor ce dau sentimentul de sfârşit de lume, al căldurilor toride, al primăverilor nevrotice, iritante.

Parcurile sunt solitare, cafenelele sărace amenință să se prăbuşească, copiii şi fecioarele suferă de boală, există plâns, gol, frig, tristețe, umezeală, culori tari şi muzică monotonă.

Elementele simboliste prezente în text sunt:

  • utilizarea sugestiei - stările sufleteşti sunt exprimate prin simboluri ale naturii,
  • utilizarea sinesteziei - sunt amestecate imagini vizuale („flori de plumb”), tactile („era frig”), auditive („scârțâiau coroanele de plumb”) şi crearea muzicalităţii prin folosirea laitmotivului „plumb”, ce apare de şase ori în text.

Comentarea a două imagini / idei poetice relevante pentru tema textului poetic Plumb​

Tema poeziei o reprezintă apăsarea sufletească a poetului, într-o lume ostilă, neputincioasă să aprecieze valoarea reală.

Din punct de vedere al structurii cele două strofe ale poeziei pot fi încadrate în două planuri:

  • unul exterior (macrocosmic);
  • unul interior (microcosmic).

Prima strofă prezintă spațiul exterior al trăirii şi manifestării poetului: cavoul, spațiu închis morbid, amortit, decor funerar cu sicrie, coroane, vestmânt funerar.

Metafora simbol „cavou” poate avea două accepţiuni:

  • în primul rând oraș închis, târg de provincie care nu cultivă valorile
  • sau propriul trup, temniţă a sufletului poetului, individ dornic de înălţare în vederea depăşirii propriei condiții.

„Florile”, imagine vizuală, simbol al frumuseții și gingășiei sunt alăturate aici contrastant (oximoronic) „plumbului” și prevestesc durerea și moartea

Starea sufletească surprinsă este singurătatea într-un mediu ostil ființei umane („stam singur”).

Apariția „vântului” în peisajul macabru al cavoului şi al singurătăţii ilustrează o natură simbolistă potrivnică, ce se dezintegrează și afectează omul şi denotă o imagine tactilă resimțită la nivel organic (al corpului).

Această senzație este completată şi de o imagine auditivă: „scârțâiau coroanele", sunet funebru ce simbolizează solitudinea, teama, sfârșitul inevitabil

Motivul somnului prezent în prima strofă este sugestia morții iminente.

A doua strofă prezintă spațiul interior- amorul, care, în simetrie cu imaginea sicrielor din prima parte, doarme.

Adverbul,,întors" sugerează întoarcerea cu fața spre apus, adică moartea. „Amorul de plumb” înseamnă pierderea ultimei speranțe de salvare a ființei umane, exprimând încetarea definitivă a senimentelor.

Este reluată ideea de solitudine: „stam singur...”. Un alt motiv al naturii: „era frig...” construieşte o nouă imagine tactilă care sugerează că fenomenul morții este ireversibil şi amplifică obsesia sfârşitului. „Strigătul”, imagine auditivă, este şi el o expresie a disperării. „Aripile de plumb” ale amorului ce atârnă sugerează o cădere şi o prăbuşire definitivă a sentimentelor în moarte.

Analiza a două elemente de structură, compoziție și/sau limbaj pentru poezia Plumb​

Titlul​

Titlul în sens denotativ prezintă un material greu, moale, maleabil, de culoare cenuşie, rău conducător de căldură şi electricitate.

În sens conotativ el este un simbol artistic ce sugerează apăsarea, monotonia, dezorientarea, spațiul închis, moartea.

Motivele poetice​

La nivelul motivelor poetice, se remarcă simbolul central al textului, plumbul, care prin repetiție devine laitmotiv. Poetul recurge la acest simbol pentru a sugera anumite stări. Plumbul este un material greu, lipsit de viață, care induce, prin toxicitatea sa, ideea morții. Repetiția acestui cuvânt asigură muzicalitatea versurilor.

Concluzie​

În concluzie, opera lui G. Bacovia înseamnă ruptura definitivă de stilul eminescian, de iluzia sau de visarea romantică. Poezia,,Plumb" are o încărcătură deosebită, redând o atmosferă tulburătoare prin simpla evocare a unei realități- moartea.