Moara cu noroc comentariu

info

Acest articol conține toate informațiile necesare pentru a scrie un comentariu sau un eseu de minim 400 de cuvinte despre „Moara cu noroc” de Ioan Slavici.

Introducere

,,Moara cu noroc" de Ioan Slavici reprezintă o nuvelă psihologică de factură realistă publicată în 1881 în volumul,,Novele din popor" şi este fără îndoială cea mai reprezentativă creație a autorului pentru viziunea sa asupra lumii rurale de la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Nuvela este specia genului epic în proză, construită pe baza unui singur fir narativ, cu un conflict puternic, care implică un număr relativ redus de personaje (Ghiță, Ana, Lică), cu un subiect concis şi un stil obiectiv.

Nuvela surprinde personajul principal în situații-limită şi pune în evidență evoluția acestuia. Nuvela,,Moara cu noroc" aparține realismului prin:

• temă;
• atitudinea critică a scriitorului față de anumite moravuri ale societății cum ar fi puterea banului;
• veridicitatea şi verosimilitatea întâmplărilor;
• obiectivitatea perspectivei narative;
• construirea unor personaje tipice în situații tipice şi nu în ultimul rând;
• interesul acordat analizei psihologice.

Încadrarea textului într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică

O primă trăsătură care permite încadrarea operei în realism este perspectiva narativă obiectivă, naratorul fiind heterodiegetic, omniscient, omniprezent și impersonal, cu o atitudine detaşată în descriere. Naratorul relatează întâmplările la persoana a III-a și știe mai mult decât personajele sale, dirijându-le destinul.

Prin faptul că naratorul optează pentru o perspectivă narativă obiectivă se conturează imaginea verosimilă a lumii rurale de la sfârşitul secolului al XIX-lea.,,Viziunea dindărăt" aparține unui scriitor omniscient şi detaşat:,,Ana nu- i putea suferi”, „Ghiță-și încreţi fruntea". Uneori obiectivitatea perspectivei narative este încălcată de intervențiile bătrânei, soacra lui Ghiță, un personaj care reflectă înţelepciunea bătrânească.

O altă trăsătură care evidențiază realismul operei lui Slavici este susținută de modul de construcție a personajelor, care reprezintă adevărate tipuri umane. Ghiță întruchipează tipul omului slab, avar, uşor de manipulat, care este capabil de orice gest pentru a se îmbogăți, indiferent de consecințe. Ana este tipul femeii supuse, aflate sub autoritatea bărbatului.

Lică este personajul negativ al nuvelei şi întruchipează tipul răufăcătorului, iar bătrâna soacră este tipul femeii întelepte, chibzuite, omul simplu și mulțumit cu ceea ce are: „Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniştea colibei tale te face fericit."

Tema operei

Tema principală a nuvelei „Moara cu noroc" dovedeşte caracterul realist al operei şi surprinde consecințele nefaste pe care dorința de îmbogățire le are asupra individului. Aceasta este completată şi de alte teme precum: dezumanizarea individului, destrămarea familiei, destinul tragic, moartea.

Comentarea a DOUĂ SECVENŢE relevante pentru tema textului

Scena venirii lui Lică la cârciumă

O primă secvență reprezentativă pentru tema textului este cea care surprinde venirea lui Lică la cârciumă. Lică, antagonistul nuvelei, îi face o vizită arendaşului la cârciumă pentru a-l manipula pe Ghiță și a se asigura că acesta devine omul lui.

La început, Ghiţă nu se lasă înduplecat, însă pe parcursul nuvelei cade în capcana lui Lică şi se supune ordinelor acestuia. Dorința de îmbogățire îl acaparează și sacrifică siguranța și liniștea familiei sale, devenind omul banului.

Scena în care Ghiță o omoară pe Ana

O altă secvență relevantă este cea din finalul textului, momentul în care Ghiță își dă seama că soția l-a înşelat cu Lică și, cuprins de o gelozie extremă, o înjunghie.

Ghiță este și el ucis de oamenii Sămădăului, iar Lică sfârşeşte izbindu-se de un stejar.

Această scenă surprinde consecințele nefaste pe care dorința de înavuțire le poate produce și evoluția tragică a personajului principal, care alunecă dinspre moral spre imoral.

Analiza a două elemente de structură, compoziție și/sau limbaj

Conflictul

Un element de structură deosebit de important în construcția nuvelei este conflictul dublu.

Pe de-o parte conflictul interior al protagonistului, care se declanșează odată cu apariția lui Lică în viața lui Ghiță, moment în care acesta începe să ascundă soției sale gândurile grele care-l acaparează.

Pe parcurs Ghiță oscilează între dorința de a rămâne om cinstit şi tentația puternică de a se îmbogăți alături de Sămădău, fapt ce îi produce un puternic dezechilibru interior.

Conflictul exterior este puternic şi se declanșează între mai multe personaje. In incipitul nuvelei se conturează un conflict între Ghiță și soacra lui atunci când aceasta, cu vorbe înțelepte, îi spune ginerelui său că fericirea nu constă în averi, ci în liniştea din suflet şi din casă. Conflictul principal care stă la baza operei este cel dintre cârciumar și Lică.

Apariția maleficului Sămădău în viața lui Ghiță produce o avalanșă de schimbări în structura interioară a personajului principal, care îşi pierde orice urmă de moralitate, renunță la liniștea sa și a familiei sale și sacrifică orice pentru bani.

Titlul

Un alt element sugestiv este titlul care este ironic. Toposul ales, cârciuma numită în mod ironic „Moara cu noroc” devine de fapt un spațiu al nenorocului, al nenorocirilor şi al neşansei pentru ușurința cu care se obțin aici câştigurile.

Concluzie

In concluzie, opera,,Moara cu noroc" este o nuvelă realistă, o noutate în spațiul literaturii române prin oglindirea vieții sociale şi familiale de la sfârşit de secol XIX, prin efectele în plan moral pe care le produce importanța acordată banului, prin crearea unor personaje tipice, reprezentative pentru lumea rurală ardeleană.