Skip to main content

Caracterizare Ștefan Gheorghidiu

Caracterizarea personajului Ștefan Gheorghidiu din romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”.

Introducere​

Ștefan Gheorghidiu este personajul narator, real, individual, masculin și rotund din romanul modernist Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu

Statutul personajului Ștefan Gheorghidiu​

Statut fizic​

Din punct de vedere al statutului fizic, Ștefan Gheorghidiu este descris ca fiind un tânăr „înalt și elegant”, „Începusem totuși să fiu măgulit de admirația pe care o avea mai toată lumea pentru mine...”, „Lipsit de orice talent, în lumea asta muritoare, fără să cred în Dumnezeu, nu m-aș fi putut realiza - și am încercat-o - decât într-o dragoste absolută”.

Statut social​

Din punct de vedere al statutului social, Ștefan Gheorghidiu este student la filosofie și trăiește în lumea cărților, crezând că s-a izolat de lumea palpabilă.

Provine dintr-o familie săracă, are două surori, iar tatăl său a murit de tânăr, lăsând familia cu datorii.

Ștefan este căsătorit cu Ela și, până în momentul în care Gheorghidiu primește moștenirea de la unchiul Tache, cuplul trăiește în condiții modeste, iar apoi pătrunde în înalta societate bucureșteană.

Gheorghidiu devine profesor universitar iar când începe războiul pleacă pe front ca sublocotenent.

Întors în București, se desparte de Ela.

Statut psihologic​

Din punct de vederea al statutului psihologic, Ștefan Gheorghidiu este stăpânit de frământările și problemele de conștiință.

Se zbate între drama iubirii și drama războiului, dar și între certitudine și incertitudine.

Pentru el, iubirea înseamnă dăruire totală, sacrificiu: „cei ce se iubesc au drept de viață și de moarte unul asupra celuilalt”.

Statut moral​

Din punct de vedere moral, Ștefan Gheorghidiu se simte superior moral față de ceilalți, întrucât aparține lumii adevărului și respectă standardele de viață.

Este o fire conflictuală și polemică, măcinată de gelozie, cu o înclinație puternică spre introspecție, conștiința lui find obsedată de amănunte chinuitoare.

Evidențiere trăsături personaj prin două episoade/citate/secvențe comentate​

Trăsătura predominantă: orgoliul​

Trăsătura cea mai evidentă și predominantă a lui Ștefan Gheorghidiu este orgoliul, care se reflectă în acțiunile și în gândurile sale.

Scena moștenirii​

O primă scenă semnificativă care scoate în evidență orgoliul lui Ștefan Gheorghidiu este cea primirii moștenirii de la unchiul Tache, întrucât declanșează criza matrimonială și marchează diferențele de percepție a lumii dinte cei doi îndrăgostiți.

Pentru că unchiul Tache îi lasă cea mai mare parte din avere lui Ștefan, mama și surorile tânărului, precum și celălalt unchi, deputatul Nae Gheorghidiu, contestă testamentul.

În opinia protagonistului, Ela se dovedește a fi interesată de avere, aceasta se implică în discuțiile despre moștenire și ripostează indignată atunci când simte că soțul său e înșelat.

Gheorghidiu are așteptări tradiționale și idealizate despre rolul femeii, dorind ca Ela să fie „mereu feminină, deasupra discuțiilor acestea vulgare”.

Orgoliul său este rănit pentru că implicarea Elei în aceste discuții îl face să se simtă inferior și nesigur.

Scena excursiei de la Odobești​

O altă scenă semnificativă în care poate fi observat faptul că Ștefan Gheorghidiu este un personaj orgolios este cea a excursiei de la Odobești.

Această excursie reflectă punctul culminant al suferinței din dragoste, căci eroul bănuiește faptul că a sa soție îl înșală.

Cei doi pleacă cu un grup de prieteni și verișoara Anișoara pentru trei zile, cu ocazia sărbătorii Sfinților Constantin și Elena.

Ela face gesturi de o cochetărie exagerată față de un anume domn G., „vag avocat și dansator monden: se așează în mașină lângă el și mănâncă din aceeași farfuie cu acesta. Gheorghidiu analizează cu luciditate fiecare gest al Elei și îi conferă proporții catastrofale, neputând suporta atenția pe care soția sa o acordă altui bărbat.

După excursie, urmează o succesiune de separări și împăcări ale acestui cuplu.

Dezamăgit de atitudinea soției, Ștefan suferă cumplit de gelozie și este orgolios, deși afirmă: „N-am fost niciodată gelos, deși am suferit atâta din cauza iubirii”.

El trăiește nu doar o dramă a iubirii, ci și una a cunoașterii acceptând cu durere faptul că nu există iubire absolută.

Două elemente de structură, compoziție și de limbaj semnificative pentru construcția personajului Ștefan Gheorghidiu​

Modalități de caracterizare​

Personajul Ștefan Gheorghidiu este caracterizat atât în mod direct cât și în mod indirect în cadrul romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.

Caracterizare directă Ștefan Gheorghidiu​

Caracterizarea directă a lui Ștefan Gheorghidiu este făcută prin autocaracterizare dar și de alte personaje din roman.

În autocaracterizare, Ștefan spune despre sine: „Treceam printre studenții bine. Eram înalt și elegant”.

Ștefan Gheorghidiu este descris în mod direct de alte personaje din roman, precum unchiul Nae și Ela.

Ela îl caracterizează pe Ștefan spunându-i: „ești de o sensibilitate incredibilă”. Unchiul Nae îi transmite faptul că e lipsit de spirit practic și că cu a sa filozofie nu o sa facă bani: „n-ai spirit practic”, „cu filozofia dumitale nu faci doi bani”.

Caracterizare indirectă Ștefan Gheorghidiu​

Caracterizarea indirectă este realizată prin gesturile, simțirile, gândurile și acțiunile lui Gheorghidiu.

Spre exemplu:

  • este posesiv și gelos - scena de la Odobești;
  • are demnitate - apără onoarea tatălui său;
  • este manipulat cu ușurintă de unchiul Nae - îl atrage în afacerea cu armament.

Conflictul​

Conflictul se conturează în jurul lui Ștefan Gheorghidiu și are dublă natură:

  • conflictul interior - este cauzat de nesiguranța lui Gheorghidiu din cauza împărtășirii sentimentului de iubire, trăit de el la cote maxime. Presupunerea că soția îl înșală amplifică acest conflict și duce la destrămarea cuplului;
  • conflictul exterior - este de factură socială și are loc între Gheorghidiu și societatea în care trăiește și în care nu se poate adapta, dar are un conflict și cu Ela, cu care discută averea și divorțează, de altfel.

Concluzie​

În concluzie, Ștefan Gheorghidiu este tipul intelectualului inadaptat, care trăiește o dramă a absolutului, nu poate fi înțeles de către Ela, femeia frumoasă, cochetă, dar cu aspirații comune.