Skip to main content

Caracterizare spânul din Harap-Alb

Caracterizarea personajului spânul din basmul cult „Povestea lui Harap-Alb”.

Introducere​

Spânul este un personaj secundar, negativ, individual, masculin și plat din basmul cult Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă.

În acest basm spânul reprezintă forțele răului, oarecum asemănător cu zmeul-zmeilor, care răspândește în lume violență, răutate și teroare.

Statutul personajului​

Statut fizic​

Statutul fizic al spânului este redus la o singură trăsătură, anume: „un om spân”. (bărbat căruia nu-i crește barba și mustața).

Statut social​

Din punct de vedere al statutului social, spânul are reputația unui om periculos, șiret, complotist.

Acceptă inițial ipostaza umilă de slugă, dar își schimbă statutul prin viclenie, reușind să fure identitatea feciorului de crai.

Statut psihologic​

Din punct de vederea al statutului psihologic, spânul este un individ cu experiență de viață, bun cunoscător al psihologiei umane și manipulator.

Statut moral​

Din punct de vedere moral, spânul nu respectă normele moralității. Existența sa se află sub semnul imoralității profunde.

El recurge la viclenie ca armă pentru a-și atinge scopurile.

Evidențiere trăsătură personaj​

Trăsătura predominantă: viclenia​

Scena coborârii în fântână​

O scenă semnificativă care reliefează viclenia spânului este cea în care-l manipulează pe Harap-Alb să intre în fântână.

Harap-Alb îl lasă pe spân să-l însoțească iar acesta îi întinde o capcană.

Spânul îl dirijează către o fântână dintre care nu se putea ieși și îl manipulează pe Harap-Alb astfel încât acesta chiar intră în fântână moment în care spânul, viclean fiind, profită de moment și pune capacul pe gura acelei fântâni ca Harap-Alb să nu poată ieși.

Modalități de caracterizare spânul​

Spânul este caracterizat succint în mod direct iar caracterizarea sa este scoasă în relief mai mult de caracterizarea indirectă.

Caracterizare directă​

Caracterizarea directă a spânului este făcută de către narator.

Naratorul îl caracterizează pe spân foarte succint, spunând despre acesta doar că este: „un om spân” (bărbat căruia nu-i crește barba/mustața).

Naratorul reliefează și viclenia spânului prin următoarea frază: „la o strâmtoare, numai iacă ce Spânul iar îi iese înainte,prefăcut în alte straie, și zice cu glas subțire”

Caracterizare indirectă​

Caracterizarea îndirectă a spânului este realizată in principal prin limbaj și faptele sale.

Din limbajul său reiese faptul că acesta se crede superior și că este lipsit de respect:

„- Ba să-și pună pofta-n cui! raspunse spânul cu glas răutăcios.”

Din faptele sale reiese că este rău și viclean dat fiind faptul că-l ademenește pe Harap-Alb să intre în fântână, îl închide acolo și îl amenință cu moartea, luându-i identitatea:

„Dacă vrei să mai vezi soarele cu ochii și să mai calci pe iarba verde, atunci jură-mi pe ascuțișul paloșului tău că mi-i da ascultare și supunere întru toate, chiar și-n foc de ți-aș zice să te arunci.”

Concluzie​

În concluzie, cu toate că spânul este un personaj negativ, acesta are un rol fundamental în evoluția lui Harap-Alb, relația celor doi concretizându-se într-o serie de opoziții: naivitate-viclenie, fiu de crai-slugă, învățăcel-mentor.