Skip to main content

Caracterizare Iona

Caracterizarea personajului Iona din piesa de teatru „Iona”.

Introducere​

Iona este personajul principal, individual, masculin, eponim și rotund din opera „Iona” de Marin Sorescu.

Iona reprezintă vocea umanității însăși, este un personaj-idee, un personaj-simbol, care reprezintă omul prins fără voia sa într-o capcană din care încearcă să scape.

Statutul personajului Iona​

Statut fizic​

Din punct de vedere al statutului fizic, Iona este descris succint in cel de-al patrulea tablou de către narator care surprinde trăsăturile fizice ale protagonistului, precum „barba lui lungă și ascuțită”, ce simbolizează lupta de o viață a omului modern de a evada din solitudinea la cae a fost condamnat.

Statut social​

Statutul social al lui Iona este acela de pescar fără noroc, ghinionist, ce își dorește să prindă „peștele cel mare”, fiind prezentat în trei ipostaze:

  • pescarul fără noroc,
  • individul captiv,
  • individul liber.

Statut psihologic​

Din punct de vederea al statutului psihologic, Iona se remarcă prin constanța sa psihologică, anume autodepășirea.

El se remarcă prin dorința de a se descoperi pe sine și de a cunoaște lumea înconjurătoare în profunzime („curios”) și îndrazneală („făcându-și curaj”, „Nu mi-e frică”).

Iona este optimist și încrezător („o scot eu la cap într-un fel și cu asta”), se distinge printr-un spirit ce tânjește spre libertate și independență („fac ce vreau, vorbesc”) și arată un incredibil spirit meditativ și reflexiv („melancolic”, „ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet”)

Statut moral​

Din statutul moral al lui Iona reiese că acesta respectă normele moralității și se exprimă cu onestitate, are întrebări cu privire la viață și la existența umană, la care încă el caută răspunsuri propriu-zise.

Dă dovadă de înțelepciune („înțelept”) și diferențiindu-se printr-o capacitate de înțelegere superioară, eroul ia în calcul posibilitatea suprimării propriei vieți cu jovialitate („dacă mă sinucid?”) fapt pe care îl și comite în finalul piesei.

Evidențiere trăsături personaj prin două episoade/citate/secvențe comentate​

Trăsătura predominantă: singurătatea​

Trăsătura principală a lui Iona, care se definește mai mult ca o stare, este singurătatea, personajul fiind construit să reprezinte, în manieră alegorică, solitudinea condiției umane.

De altfel, Marin Sorescu mărturisește despre personajul său:

„am vrut să scriu ceva despre un om singur, nemaipomenit de singur”.

De altfel, aceea fiind o afirmație completată de notațiile autorului din debutul textului dramatic:

„Ca orice om foarte singur, Iona vorbește tare cu sine însuși, își pune întrebări și-și răspunde ca și când în scenă ar fi două persoane.”

Scena pierderii ecoului​

O primă scenă semnificativă pentru ilustrarea singurătății este cea a pierderii ecoului din primul tablou.

Astfel, eroul se strigă, își cheamă dublul în încercarea disperată de a se identifica cu sine însuși, constatând că e înconjurat de pustietate.

Dispariția propriului ecou pare a-i anula existența: „Gata și cu ecoul meu... nu mai e. S-a isprăvit. S-a dus și ăsta. Semn rău.”

Însuși autorul remarcă tragismul acestei clipe: „Cred că lucrul cel mai îngrozitor din piesă e când Iona își pierde ecoul”.

Scena biletului​

O altă scenă semnificativă care accentuează însingurarea personajului este aceea în care Iona scrie un bilet cu propriul sânge, tăindu-și o bucată de piele din podul palmei stângi, în al treilea tablou.

Încearcă să trimită scrisoare într-un gest disperat, asemenea naufragiaților, punând-o într-o bășică de pește.

Faptul că tot el găsește biletul și nu-și mai recunoaște propriul scris accentuează sentimentul acut al singurătății.

Înstrăinarea de lume conduce la înstrăinarea de sine. Totuși, Iona este dornic de comunicare și de a se face auzit, în comparație cu ceilalți pescari figuranti, „fără vârstă”, fiecare având câte o bârnă în spate pe care o cară fără oprire, surzi și muți, făcând referire la mitul lui Sisif.

Două elemente de structură, compoziție și de limbaj semnificative pentru construcția personajului Iona​

Modalități de caracterizare​

Personajul Iona este caracterizat atât în mod direct cât și în mod indirect în cadrul operei dramatice intitulată „Iona”.

Caracterizare directă Iona​

Caracterizarea directă a lui Iona este realizată de narator și prin autocaracterizare.

Naratorul face caracterizarea directă a lui Iona prin didascalii, reliefând un portret fizici și moral, în același timp subliniind și stările sufletești ale personajului. Așadar, Iona are „barba lungă”, este înțelept și singur („ca orice om singur”).

Iona își face autocaracterizarea afirmând despre sine însuși că: „Iona nu are noroc și pace” și că este nemulțumit, căci prima viață nu prea i-a ieșit, de aceea vrea să o roage pe mama sa să îl mai nască o dată.

Caracterizare indirectă Iona​

Caracterizarea îndirectă a lui Ion este făcută prin gesturi, limbaj și acțiuni.

Iona este perseverent și ambițios dat fiind faptul că acesta continuă să pescuiască chiar daca nu reușește să prindă nimic și continuă să taie interiorul peștilor reliefând al său optimism.

Iona este și un personaj cu simțul umorului, acesta facând haz de necaz în momentul în care vede că a fost înghițit cu un cuțit la el. Dorința și nevoia sa de comunicare este scoasă în evidență de încercarea de a atrage atenția celor doi pescari, pescari pe care e invidios pentru că aceștia se pot ajuta unul altul.

Iona atinge un nivel superior de înțelegere a vieții, asumându-și propriul destin și regăsindu-și a sa identitate.

Titlul​

Titlul este unul sintetic, alcătuit dintr-un substantiv propriu care reprezintă numele protagonistului și trimite la mitul biblic al prorocului Iona din Vechiul Testament.

În piesa sa, Marin Sorescu păstrează numele eroului, schimbându-i destinul. Astfel, Iona se află încă de la început în gura unui pește, fără să fi săvârșit un păcat și fără cale de evadare.

În acest sens, Iona devine un simbol al căutării, al cunoașterii de sine, al cărui proces se derulează într-un univers închis.

Concluzie​

În concluzie, personajul-idee, Iona, este un reprezentant al tuturor oamenilor, căci solitudinea este o starea comună a tuturor.