Caracterizare Ilie Moromete
Caracterizarea personajului Ilie Moromete din romanul „Moromeții”.
Introducere
Ilie Moromete este un personaj principal, individual, masculin, eponim și rotund din romanul „Moromeții” de Marin Preda.
Ilie Moromete este protagonistul operei în primul volum, unul dintre cele mai importante personaje ale creației lui Marin Preda.
Moromete îl are ca model pe tatăl scriitorului, Tudor Călărașu, după cum mărturisește:
„Eroul preferat, Moromete, care a existat și în realitate, a fost tatăl meu.”
Este un personaj reflector în primul volum, perspectiva sa completând-o pe cea a naratorului.
În plus, este un personaj exponențial pentru că ilustrează tipologia țăranului filosof.
În concepția sa, pământul nu este echivalentul demnității, al statutului social sau al averii, ci constituie exclusiv garanția menținerii unității familiei și a posibilității unui trai liber, netulburat de griji.
Statutul personajului Ilie Moromete
Statut fizic
Din punct de vedere al statutului fizic, Ilie Moromete este prezentat ca o persoană ajunsă la o etate „între tinerețe și bătrânețe”, țeapăn și sumbru, cu capul ca o humă arsă (caracterizare realizată de Din Vasilache, în poiana fierăriei lui Iocan).
Statut social
Din punct de vedere al statutului social, Ilie Moromete este un țăran mijlocaș. cu o avere modestă, deținător de pământ cât să-și poată întreține familia.
El este soțul Catrinei și tată a șase copii din două căsătorii:
- Nilă, Achim și Paraschiv din prima căsătorie;
- Tita, Ilinca și Niculae din cea de a doua căsătorie.
Moromete este capul familiei și o figură centrală în viața satului.
Statut psihologic
Din punct de vederea al statutului psihologic, Ilie Moromete are o mare capacitate de disimulare prin care își ascunde gesturile.
Ilie Moromete este profund afectat de plecarea fiilor lui la București, fiind incapabil să le înțeleagă nevoia de a fugi, creându-și așadar un conflict interior important.
Deși trece printr-o serie de încercări dificile, precum moartea lui Nilă în război, refuzul băieților de a se mai întoarce în sat și separarea de Catrina, el are încredere în forțele proprii și în ceea ce știa că este bine și crede că până în clipa din urmă omul e dator să țină la rostul lui, de aceea Nicolae Manolescu l-a numit „cel din urmă țăran”.
Este o fire contemplativă și se exprimă în special prin ironie, el se remarcă prin originalitate și inteligență.
Statut moral
Din statutul moral al lui Ilie Moromete reiese că acestea este un om cinstit care-și iubește familia dar care nu reușește să comunice cu soția și copiii săi, fapt ceva conduce la îndepărtarea lui de aceștia până la singurătate, fiind îngrijit doar de Ilinca în volumul al doilea.
Evidențiere trăsături personaj prin două episoade/citate/secvențe comentate
Trăsătura predominantă: autoritarismul
Scena cinei
O primă scenă care evidențiază autoritarismul lui Moromete este dată de scena cinei.
Este semnificativă prin atitudinea și poziționarea membrilor familiei la masă.
Deși sunt așezați în jurul mesei rotunde, semnele destrămării familiei se fac resimțite încă din primele pagini ale cărtii.
Existența mesei prea mică, rotundă și scaunele „cât palma” sugerează pământul care, dacă li s-ar fi împărțit copiilor, n-ar fi fost de ajuns.
De aceea Niculae nu are un loc la masă și nici scaun, pentru c ă nu-li dorește pământ.
Moromete stă pe pragul înalt al odăii, de unde, „stăpânea cu privirea pe fiecare”, încercând să păstreze echilibrul familiei cu autoritate.
Tot în această scenă este sugerat și viitorul conflict cu Niculae, conturat puternic în al doilea volum.
Nilă, Achim și Paraschiv, fiii mari ai lui Ilie Moromete, stau „umăr la umăr”, fapt ce ilustrează unitatea împotriva celorlalți și anticipează fuga lor din sat.
Catrina stă pe jumătate întoarsă către vatră, gata să-i servească pe toți și sugerează condiția femeii în viața țărănească. Ea îi ține alături pe Tita, Ilinca și Niculae, copiii făcuți cu Moromete, ca și cum ar încerca să-i protejeze.
Această scenă, ilustrează statutul nesemnificativ al lui Niculae și evidențiază ideea că aparenta unitate familiala ascunde, de fapt, relațiile conflictuale dintre aceștia, care se degradează treptat.
De asemenea, scena oferă o viziune monografică a vieții familiei din mediul rural.
Scena tăierii salcâmului
O altă scenă în care iese în evidență autoritarismul lui Ilie Moromete este scena tăierii salcâmului din spatele casei pentru a fi vândut lui Bălosu.
Acest moment poate fi socotit drept „începutul sfârșitului”. Pământul înseamnă garanția supraviețuirii, dar necesită și plata unui impozit, iar Moromete nu este conștient de pericolul amânării datoriilor.
El riscă să-i fie luate toate bunurile din gospodărie, iar salcâmul este doar o soluție provizorie.
Tatăl autoritar îl trezește duminică, de dimineață, pe Nilă și îl ironizează că nu știe de ce vor să taie salcâmul.
Copacul reprezintă un simbol al familiei și al întregului sat „Toată lumea cunoaște acest salcâm”.
După tăierea lui „...totul se făcuse mic, grădina, caii, Moromete însuși arătau bicisnici”.
Marin Preda stabilește o relație directă între bocetul femeilor și momentul tăierii salcâmului, moment care dobândește valoare de anticipare.
Când este întrebat de ce îl taie, Moromete răspunde amar „ca să se mire proștii”, iar salcâmul se lasă greu doborât ca un dublu vegetal al său.
Prăbușirea copacului care domina prin înălțime partea aceea de sat anticipează declinul lui Moromete și al satului tradițional.
Țăranul dominator și autoritar, atât în familie, cât și în sat, respectat de toți, chiar dacă nu este înțeles de ei, va fi înfrânt de istorie (pe plan social) și lovit de sentimentul paternității (în plan familial).
Totuși, el rămâne consecvent principiilor sale, exclamând pe patul morții: „Domnule, eu întotdeauna am dus o viață independentă”.
Două elemente de structură, compoziție și de limbaj semnificative pentru construcția personajului Ilie Moromete
Modalități de caracterizare
Personajul Ilie Moromete este caracterizat atât în mod direct cât și în mod indirect în cadrul romanului Moromeții.
Caracterizare directă Ilie Moromete
Caracterizarea directă a lui Ilie Moromete este făcută atât de narator cât și de alte personaje dar și printr-o autocaracterizare.
Naratorul face caracterizarea directă a lui Ilie Moromete la începutului primului volum. În capitolul al X-lea, naratorul specifică vârsta lui Ilie Moromete:
„era cu zece ani mai mare decât Catrina (contingent ‘911 făcuse războiul) şi acum avea acea vârstă între tinereţe şi bătrâneţe când numai nenorociri sau bucurii mai mai pot schimba firea cuiva.”
Își face autocaracterizarea în momentul în care discută cu doctorul:
„Domnule, eu întotdeauna am dus o viață independentă.”
Ilie Moromete este caracterizare în mod direct și de către alte personaje precum Catrina și Cocoșilă.
Catrina îl descrie ca fiind „păcătos” pentru că nu dorește a merge la biserică dar și leneș „toată ziua stai de vorbă și bei tutun”. Cocoșilă, al său prieten, îi descrie ca fiind „pârlit” și îi spune „ești prost”, el fiind invidios pe inteligența lui Ilie Moromete.
Caracterizare indirectă Ilie Moromete
Caracterizarea îndirectă a lui Ilie Moromete este realizată prin:
- atitudinea sa (atitudinea sa de șef absolut al familiei este redată prin scena cinei „Moromete stătea parcă deasupra tuturor...”),
- faptele sale (faptele unui țăran cu familie și griji),
- gândurile și ideile sale (el vede viața ca pe un spectacol și se bucură de fiecare clipă trăită. el consideră timpul răbdător și nu are frică de trecerea anilor „Moromete nu găsea în el nicio frică față de trecerea anilor”)
- și din limbaj (inițial lui Moromete îi plăcea a discuta cu persoanele dar pe parcurs devine o persoană din ce în ce mai singuratică și carea vorba singură „Lui Moromete parcă îi zburase mințile din cap și cu bună știință făcuse schimb cu a altui țăran care vorbea cu tine așa cum vorbești cu un cal sau cu o vacă”).
Titlul
Titlul este unul sintetic, reprezentat de substantivul propriu „Moromeții” care trimite la ideea de familie. Lecturând, însă, romanul acesta își dezvăluie valoarea de antifrază.
Moromeții nu sunt altceva decât un grup de persoane care stau laolaltă, susținuți artificial de legătura de sânge.
Cât despre relația dintre tată și mezinul familiei, titlul creionează faptul că deși Niculae este nesemnificativ în fața părintelui său, pe parcurs va deveni un „Moromete” al timpurilor sale. Mezinul familiei este cel care va duce mai departe numele tatălui său.
Concluzie
În concluzie, Ilie Moromete este, după cum preciza și criticul literar Nicolae Manolescu „cel din urmă țăran”, simbolul unui destin dramatic, este reprezentantul sfârșitului lumii tradiționale pe care s-a construit în mod utopic o lume nouă, care a dedus că trebuie a se impune prin distrugerea civilizației străvechi și a înțelepciunii milenare.