Caracterizare Ghiță
Caracterizarea personajului Ghiță din nuvela „Moara cu noroc”.
Introducere
Ghiță este un personaj principal, individual, masculin.
Acesta poate fi clasificat și ca personaj rotund deoarece se transformă în mod radical pe parcursul nuvelei Moara cu noroc de Ioan Slavici.
Statutul personajului Ghiță din Moaa cu noroc
Statut fizic
Din punct de vedere al statutului fizic, Ghiță este un bărbat „înalt, lat în umeri, cu ochiul limpede și fața nemișcată”.
Statut social
Din punct de vedere al statutului social, Ghiță este suprins încă din incipitul nuvelei ca fiind un cizmar sărac, nemulțumit de propria condiție socială.
Acesta apare în postura de „pater familias” și conștientizează că pe umerii săi apasă responsabilitatea familiei.
Astfel, el decide să ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc pentu a-și asigura un trai mai bun.
Odată mutat la moară, el devine cârciumar, schimbarea de statut social implicând transformări atât la nivel moral, cât și la nivel psihologic.
Pe parcurs, devine colaboratorul lui Lică și, în final, inamicul său.
Statut moral
Din punct de vedere moral, Ghiță respectă normele moralității dar doar la început, când încă-și câștigă banii în mod cinstit și are imaginea unui om onest în fața localnicilor și a familiei.
Întovărășirea cu Lică va duce la propria prăbușire morală:
- începe să fure,
- își minte soția,
- jură strâmb la proces,
- devine complice la jaf și crimă.
Ghiță se îndepărtează treptat de familie, ajungând să regrete că are nevastă și copii.
Atinge apogeul imoralității când își omoară propria soție al cărei nume era Ana.
Statut psihologic
Din punct de vederea al statutului psihologic, Ghiță este mai întâi un caracter puternic, stăpân pe sine, încrezător în forțele proprii, familist, iubitor, muncitor, dar nu ia în seamă sfaturile soacrei.
Sub influența lui Lică Sămădăul, Ghiță devine slab în fața tentației de a se îmbogăți, așa cum însuși mărturisește în secvența monologată:
„Ei! Ce să-mi fac?! Așa m-a lăsat Dumnezeu. Ce să-mi fac dacă e în mine ceva mai tare decât voința mea? Nici cocoșatul nu e însuși vinovat că are cocoașă în spinare.”
Ghiță devine un bărbat egoist, ușor de manipulat, competitiv, orgolios, răzbunător, violent și ajunge să devină chiar un criminal.
Evidențiere trăsături personaj prin două episoade/citate/secvențe comentate
Trăsătura predominantă: patima pentru bani
Principala trăsătură a lui Ghiță este reprezentată de patima sa pentru bani. Evoluția protagonistului este anticipată de dialogul din incipitul nuvelei, dintre soacră și Ghiță, în care se confruntă două concepții diferite despre viață și fericire:
- bătrâna este adepta valorilor tradiționale;
- Ghiță prioritizează bunăstarea materială.
Scena venirii lui Lică la cârciumă
O primă scenă semnificativă reliefează patima pentru bani a lui Ghiță este dată de cea a venirii lui Lică la cârciumă, deoarece sunt surprinse primele semne ale transformării psihologice și morale ale lui Ghiță, provocate de Lică Sămădăul.
Dialogul dintre cei doi are, inițial, aparența unui interogatoriu condus de Lică, aflat pe o poziție de autoritate.
De asemenea, dialogul surprinde încercarea acestuia de a se impune, cerându-i lui Ghiță să-i raporteze tot ce se întâmplă la han, fără ca altcineva să afle.
Replicile interogative ale Sămădăului arată că el vrea să pară mai presus de cârciumar și chiar de lege:
„Mă cunoști?”, „Cred că ne-am înțeles?”.
Plecarea lui Lică este urmată de primul moment de nesinceritate al lui Ghiță față de familie, acesta începe „să ascundă înaintea nevestei gândurile rele ce-l cuprinseseră” și va accepta propunerea de colaborare cu Lică pentru a-și îndeplini dorința, aceea de a se îmbogăți.
Scena duminica de Paște
O altă scenă semnificativă care arată patima pentru bani a lui Ghiță este duminica de Paște, atunci când Ghiță ajunge pe ultima treaptă a degradării morale.
Orbit de lăcomie și furie, este dispus să facă orice pentru a se răzbuna pe Lică, așa că își aruncă soția drept momeală în brațele sale și speră până în ultimul moment că Ana va rezista influenței malefice a Sămădăului.
Dezgustată de lașitatea soțului, care se înstrăinase de ea și de familie, într-un gest de răzbunare, Ana i se dăruiește lui Lică, deoarece, spune ea, Sămădăul e „om”, pe când Ghiță „nu e decât o muiere îmbrăcată în haine bărbătești”.
Din vorbele femeii reiese diferența de caracter a celor doi bărbați, Ghiță transformându-se negativ sub influența lui Lică și a dorinței de a se îmbogăți prin mijloace imorale alături de acesta.
În final, Ghiță o înjunghie pe Ana, el este ucis de oamenii lui Lică ce dau foc hanului, iar Lică se sinucide, izbindu-și capul de un stejar pentru a scăpa de poliție.
Două elemente de structură, compoziție și de limbaj semnificative pentru construcția personajului Ghiță
Modalități de caracterizare
Personajul Ghiță din Moara cu noroc este caracterizat atât în mod direct cât și în mod indirect.
Caracterizare directă Ghiță
Caracterizarea directă a lui Ghiță este făcută de narator, de alte personaje dar și prin autocaracterizare.
Naratorul îi schițează portretul fizic doar prin câteva detalii: „înalt și spătos”.
Portretul moral pe care naratorul îl face pentru Ghiță, în schimb, este unul amplu și însistă pe acesta: „om harnic și sârguior”, „mereu așezat și pus pe gânduri”.
Există și diferite alte personaje care îl caracterizează pe Ghiță în mod direct, printre acestea se numără: bătrâna și Ana, soția sa.
Bătrâna se mândrește cu Ghiță, spunând despre acesta că este un „ginere harnic”. Ana îi pune în lumină caracterul slab în raport cu Lică: „Tu ești om, Lică, iară Ghiță nu e decât o muiere îmbrăcată în haine bărbătești”.
Ghiță își face autocaracterizarea spunând despre sine însuși că-i stăpânit de o forță superioară: „Ei! Ce să-mi fac?! Așa m-a lăsat Dumnezeu. Ce să-mi fac dacă e în mine ceva mai tare decât voința mea?”.
Caracterizare indirectă Ghiță
Caracterizarea îndirectă a lui Ghiță este făcută prin faptele sale, gândurile sale și relațiile lui cu Lică și Ana.
Prin fapte Ghiță se dovedește a fi un om muncitor, plin de inițiativă și după ce este supus procesului de dezumanizare, devine vulcanic, închis în sine.
Prin gândurile sale, din conflictul interior, în momentul în care își cere iertare de la soția sa: „Iartă-mă Ano, iartă-mă cel puțin tu, căci eu n-am să mă iert cât o-i trăi pe fața pământului”.
În relația cu Ana, la început este iubitor și tandru dar ulterior devine vioelnt, necomunicativ și gelos.
În relația cu Lică, Ghiță era defensiv, dar în final, este temător.
Titlul
Titlul este unul analitic reprezentând o antifrază și conține numele unui han, construit pe locul unei foste mori.
Aceasta a fost lăsată în paragină și reprezintă un spațiu aflat sub influența unor forțe nefaste, simbolizând ideea locului diabolizat.
Moara cu nooc este, de fapt, contrariul a ceea ce termenii desemnează la prima vedere.
În realitate, este o moară cu nenoroc, cu ghinion, care aduce nefericire.
Concluzie
În concluzie, Ghiță este un personaj remarcant cu un destin tragic care are un rol moralizator, deoarece la început acesta este familist și cinstit, însă dorința de îmbogățire îl face să-și uite adevăratele valori și principii.