Caracterizare Felix Sima
Caracterizarea personajului Felix Sima din romanul „Enigma Otiliei”.
Introducere
Felix Sima este un personaj principal, individual, masculin și realist din romanul „Enigma Otiliei” de George Călinescu.
El este și un personaj rotund, evoluând remarcabil pe parcursul romanului.
Felix Sima este un tânăr orfan. Tatăl său, doctor de meserie, a decedat iar el i-a fost încredințat lui Costache Giurgiuveanu, acesta devenind-ui tutore. După doliu, tânărul se mută în casa lui Costache, la București. Acolo urmează a se înscrie la facultatea de medicina pentru a îndeplini dorința tatălui său, aceea de a se face doctor.
Statutul personajului
Statut fizic
Statutul fizic al lui Felix Sima este descris suficient de detaliat de către autor.
Se pare că Felix era un tânăr orfan iar „fața îi era juvenilă și prelunga, aproape feminină”, cu „șuvite mari de păr ce-i cădeau de sub șapcă”, obrazul îl avea de „culoare măslinie” iar al său nas „de o tăietură elenică” îi conferea o „notă voluntară”.
Felix mai este descris și ca fiind „un tânăr de vreo optsprezece ani, îmbrăcat în uniformă de licean, [...] strânsă bine pe talie ca un veșmânt militar, iar gulerul tare și foarte înalt și șapca umflată îi dădeau un aer bărbătesc și elegant”.
Statut social
Din punct de vedere al statutului social, Felix Sima este fiul doctorului Iosif Sima din Iași, recent decedat.
După decesul tatălui său, acesta intră, prin moștenire, în posesia a „o casă cam veche dar solidă și rentabilă” și a unui anumit „depozit de bani”.
Se înscrie la facultatea de medicină din București, după studii devine un medic înstărit și de renume, apoi profesor universitar iar pe lângă acestea se mai căsătorește și cu fata unui diplomat, lucru care îi permite să intre în rândul burgheziei bucureștene.
Statut psihologic
Ca statut psihologic, Felix Sima este un tânăr sensibil, dornic de afecțiune și hotărât.
Cu toate acestea are și oarece complexe induse de către cei din jurul său: „Un orfan trebui să-și facă repede o carieră, să nu cadă pe capul altora”.
Chiar daca Felix este un tânăr rămas fără părinți de la o vârsta destul de fragedă, acesta își va dovedi maturitatea prematură dobândită în mai multe circumstanțe.
Spre exemplu, în momentul în care Otilia pleaca la Paris, în loc să renunțe, acesta se focalizează asupra carierei și avansează în grad în mod treptat menținând iubirea pentru Otilia.
Mai târziu, după ce devine profesor universitar, publică un studiu într-o revistă de specialitate și o ia de soție pe fiica unui diplomat demonstrând în acest fel faptul că știe ce vrea de la viață.
Statut moral
Din punct de vedere al statutului moral, Felix are un caracter ambițios și disciplinat.
Acesta ne este prezentat ca fiind un intelectual care trăia după un cod de norme superior: „Să-mi fac o educație de om. Voi fi ambițios, nu orgolios”.
De asemenea, el pare a fi capabil de a lega relații de prietenie autentice.
Evidențiere trăsături personaj prin două secvențe comentate
Trăsătura predominantă: naivitatea
Trăsătura predominantă a lui Felix Sima este naivitatea. Acesta dă dovadă de naivitate în multiple situații.
Scena 1 prin care este evidențiată trăsătura
O secvență reprezentativă pentru naivitatea lui Felix este cea în care el decide să îi spună Otiliei că o iubește. Încearcă să găsească momentul perfect pentru a face acest lucru dar fix Otilia se pare că este cea care îi îngreunează situația înlaturând-ui intențiile de a o săruta („cu astfel de purtări ale Otiliei, Felix nu putea face progresul cel mare, care după el trebuia să fie o mărturisire înflăcărată, urmată de îngenuncheri și efuziuni indicibile”).
Ulterior, Felix se decide să își declare iubirea față de Otilia printr-o scrisoare („Neîndrăznind să confrunte oral pe Otilia (...) - Otilia, nu stau aici decât pentru tine, fiindcă te iubesc. Altfel aș fi plecat de mult. Te iubesc, tu n-ai văzut asta?”)
Din modalitate prin care Felix decide să o confrunte pe Otilia și să-i mărturisească faptul că o iubește, putem observa faptul că el nu este suficient de matur încât să poată trata situația ca un adult. Din această cauză și Otilia îi ignora scrisoarea, deoarece încă nu-l poate poate lua în serios și încă il vede ca pe un copil.
Scena 2 prin care este evidențiată trăsătura
O a doua secvență reprezentativă prin care reiese faptul că Felix este o fire naivă este cea în care o cere în căsătorie pe Otilia Mărculescu, el sperând ca ea să accepte numai decât.
Felix nu poate înțelege faptul că Otilia nu îl refuză doar pentru faptul că încă i se pare că este un copil ci și pentru faptul că ea știe cât de dură este lumea în care ei trebuie să reușească să supraviețuiască, ambii fiind orfani.
De altfel, Otilia chiar încearcă să îl ferească de această parte a realită ții mai puțin plăcută încercând mai mult să-i evite întrebările decât să-i spună nu: „- ...Te vei căsători vreodată cu mine? / - Felix, nu complica lucrurile! (...) Poate că mâine, când tu sfârșești studiile, nu mă mai iubești”, „- Ascultă Otilia: să zicem că mâine, când căsătoria noastră ar fi posibilă, eu te-aș iubi la fel și tu la fel, atunci ai primi să fii soția mea? (...) - Felix, du-te și te culcă. Mi-e somn. Mâine povestim fiecare ce-am visat”.
Două elemente de structură, compoziție și de limbaj semnificative pentru construcția personajului Felix Sima
Modalități de caracterizare
Personajul Felix Sima este caracterizat atât în mod direct cât și în mod indirect.
Caracterizare directă Felix Sima
Caracterizarea directă a lui Felix Sima este realizată de către narator, prin autocaracterizare dar și de către alte personaje.
Naratorul ne spune despre Felix faptul că „este un tânăr de vreo optsprezece ani, îmbrăcat în uniformă de licean”.
Felix își face autocaracterizarea afirmând despre sine însuși: „Voi căuta să fiu bun cu toată lumea și modest [...] Să-mi fac o educație de om. Voi fi ambițios, nu orgolios”.
Acesta este descris si de alte persone printre care: Otilia, Pascalopol, Stănică și Aglae.
Otilia îl descrie ca fiind un individ foarte preocupat de propria-i carieră: „ții mai mult la cariera ta decât la dragoste”. Pascalopol spune despre Felix: „Un om cu desăvârșire independent”. Stănică il descrie pe Felix ca fiind un „băiat fain”. Aglae pare să nu-l simpatizeze pe Felix, aceasta descriind-ul ca fiind „Stricat, nici ta-su n-a fost poamă”.
Caracterizare indirectă Felix Sima
Caracterizarea îndirectă a lui Felix Sima reiese din:
- faptele sale (altruist, nedorind să provoace un scandal, știind că batranul era bolnav: „Felix, devenit matur prin experiență, găsise că era și rușinos, și primejdios ca altcineva să știe cât venit are el și cum îl fură bătrânul”),
- gândurile sale (fiind gelos pe relația lui Pascalopol cu Otilia: „Nu-i plăceau demonstrațiile acestea de simpatie față de Otilia, nici măcar sub forma paternității. Se temea că, în fond, Pascalopol acoperea cu eufemisme pasiuni de altă natură.”),
- și din replicile sale (în momentul în care Stănică insinuează că Otilia ar fi mers la Paris pentru a face avort, Felix îi raspunde: „- Porcule!, îi zise Felix cu glasul sugrumat și-i întoarse spatele.”).
Conflict
Conflictul principal al romanului este dat de moștenirea lui Costache Giurgiveanu. Averea sa împarte personajele romanului în două tabere:
- cei care doresc efectiv doar averea lui Costache (cei din clanul Tulea)
- cei care nu urmăresc să-și tragă foloase de pe urma decesului lui Costache dar depind de ea (Otilia și Felix).
La mijlocul acestor tabere s-ar putea situa Pascalopol. El ține în mod sincer la Costache, dar și la Otilia, îi este clar că Aglae este o persoană plină de răutate iar de relele intenții ale lui Stănică este conștient. Pascalopol este bogat, o duce foarte bine, așadar nu are niciun fel de interes ascuns față de Costache și încearcă să-l sfătuiască pe bătrân să ia decizii optime.
Într-un final banii agonisiți de Costache Giurgiuveanu ajung în mâna lui Stănică Rațiu, vinovat moral de moartea bătranului, restul moștenirii ajungând la Aglae Tulea.
Concluzie
În concluzie, Felix Sima este un personaj rotund, un personaj remarcabil care evoluează de la adolescență la maturitate, experimentează sentimentul iubirii și trăiește experiența realizării pe plan profesional, acesta fiind un intelectual cu un cod de norme și valori superior egoismului lumii burgheze.