Skip to main content

Caracterizare Alexandru Lăpușneanul

Caracterizarea personajului Alexandru Lăpușneanul din nuvela „Alexandru Lăpușneanul”.

Introducere​

Alexandru Lăpușneanul este personajul principal, real (inspirat din istorie), individual, masculin, eponim și plat din nuvela istorică Alexandru Lăpușneanul de Costache Negruzzi.

Statutul personajului Alexandru Lăpușneanul​

Statut fizic​

Din punct de vedere al statutului fizic, Alexandru Lăpușneanul este descris de narator ca fiind un domnitor cu vestimentația-i specifică: „Purta coroana Paleologilor și peste dulama poloneză, de catifea roșie, avea cobaniță turcească”.

Este descris ca deținător de ochi vicleni: „Lăpușneanul, a cărui ochi scânteiară ca un fulger”.

Fața-i este descrisă ca fiind galbenă: „spun că în momentul acela... era galben la față”, „mușchii i se suceau în râsul acestoși ochii lui hojma clipeau” (aceste lucruri scot în evidență o neliniște sufletească).

Statut social​

Din punct de vedere al statutului social, Alexandru Lăpușneanul este domnitor cu două domnii.

În prima sa domnie, domnește peste Moldova și este bun și generos dar trădat de boieri. Totuși, poporul îl iubește și este mereu întâmpinat cu bucurie de acesta.

Când recâștigă a doua domnie, Lăpușneanul devine extrem de crud cu boierii care l-au trădat îi supune la tortură și le confiscă averile.

Lăpușneanul nu iubește „prostimea”, dar este cât se poate de conștient de puterea pe care poporul său numeros o are: „Proști, dar mulți.”.

Statut psihologic​

Din punct de vederea al statutului psihologic, Alexandru Lăpușneanul se dovedește a avea un caracter tiranic și o personalitate puternică, posedând o voință de neoprit.

Lăpușneanul este obsedat de răzbunare, este un maestru în arta disimulării și cunoaște extrem de bine psihologia umană.

Statut moral​

Din punct de vedere moral, Alexandru Lăpușneanul nu respectă normele moralității deoarece acesta este un om crud, un om viclean, un tiran de speriat, un om însetat de putere.

Cu toate că aceste atribute nu respectă normele moralității ele sunt necesare pentru un domnitor care poate fi trădat în orice clipă și care trebuie să se facă respectat de către supuși, aliați și inamici pentru a nu-i fi substrasă puterea.

Pe lângă aceste atribute negative, domnitorul posedă și anumite atribute neutre sau pozitive, precum: inteligența și ambiția.

Evidențiere trăsături personaj prin două episoade/citate/secvențe comentate​

Trăsătura predominantă: cruzimea​

Trăsătura predominantă pe care Alexandru Lăpușneanul o posedă este cruzimea. Acesta dă dovadă de cruzime în multiple scene, două dintre care le vom comenta în rândurile următoare.

Scena măcelului​

O scenă semnificativă care reliefează cruzimea domnitorului Alexandru Lăpușneanul este cea a ospățului, eveniment pe durata căruia toți cei 47 de boieri sunt uciși de către Alexandru Lăpușneanul în sala în care are loc ospățul, scenă de care Moțoc este extrem de îngrozit dar pe care domnitorul o admiră râzând.

La poarta palatului mulțimea furioasă cere capul lui Moțoc, aceștia crezând ca el este cel vinovat pentru suferința poporului. Ulterior, Moțoc este lăsat în mâna mulțimii care-l sfâșie. Cruzimea lui Lăpușneanul este reliefată din scena formării unei piramide constituită integral din capetele celor 47 de boieri uciși. (leacul pentru doamna Ruxanda)

Scena de pe patul de moarte​

O altă scenă reprezentativă pentru cruzimea de care dă dovadă Lăpușneanul este cea în care este surprins bolnav, pe patul de moarte. Acesta delirează și îi cere iertare lui Dumnezei, pare că dorește chiar și să fie călugarit.

Un personaj care întotdeauna a fost obsedat de puterea temporală, e normal că n-a putut să fie preocupat de viața de apoi iar acesta exclusiv în pragul morții sale decide să se roage la Dumnezeu, să-și ceară iertare, să facă orice doar doar să fie vindecat de către Dumnezeu, lucru care daca s-ar fi întâmplat și ar fi fost vindecat oricum nu și-ar fi ținut nicio promisiune față de Dumnezeu și s-ar fi întors din nou la vechile obiceiuri.

Într-un moment ciudat de luciditate, în Lăpușneanul se dezlânțuie o furie nebună și amenință chiar și cu moartea fiului său.

În acest moment personajul ajunge la un punct maxim de degradare psihologică și dezumanizare.

Modalități de caracterizare​

Personajul eponim Alexandru Lăpușneanul este caracterizat atât în mod direct cât și în mod indirect în cadrul nuvelei istorice cu același nume.

Caracterizare directă Alexandru Lăpușneanul​

Caracterizarea directă a lui Alexandru Lăpușneanul este făcută de către: narator, alte personaje și prin autocaracterizare.

Naratorul îl descrie pe Lăpușneanul, în capitolul 3 - în discursul de la Mitropolie, prin apelativele: „tiranul”, „nenorocitul acesta”, „urâtul caracter”.

Alexandru Lăpușneanul este descris în mod direct și de către alte personaje precum: Ruxanda, Spancioc, Spancioc împreună cu Stroici și mitropolitul Teofan.

  • Ruxanda-l numește pe Lăpușneanul: „Bunul meu domn!”, „Viteazul meu soț!”. Totuși, pe patul de moarte Ruxanda îl numește „nenorocit” pe al său soț, Alexandru Lăpusneanul;
  • Spancioc declară: „sângele cel pângărit al unui tiran ca tine”;
  • Spancioc împreună cu Stroici spun: „învață a muri, tu, care știai numai să omori”;
  • Mitropolitul Teofan îl descrie direct pe Lăpușneanul: „crud și nemilos este omul acesta.”.

Autocaracterizarea reliefează mândria de sine de care dă dovadă Lăpușneanul dar și încrederea în ale sale forțe proprii: „Doar nu sunt și eu unsul lui Dumnezeu”.

Pe lângă asta, prin autocaracterizare, este scoasă în evidență și viclenia sa dar și aroganța, acesta crezându-se stăpânul tuturor: „Eu nu sunt călugăr, sunt domn!”, „n-aș fi un nătărău de frunte, când m-aș încrede în tine?”.

Caracterizare indirectă Alexandru Lăpușneanul​

Caracterizarea îndirectă a lui Alexandru Lăpușneanul se realizează prin limbaj, atitudine, fapte și vestimentație.

Prin faptele și limbajul său, fiind batjocoritor și ironic Lăpușneanul îl dă afară pe Moțoc, ca acesta să fie sfâșiat de mulțime: „Du-te de mori pentru binele moșiei dumitale...”

Prin vestimentație: „Purta coroana Paleologilor și peste dulama poloneză de catifea roșie avea cobanită turcească” - printre altele indică statutul său social de mare domnitor al Moldovei.

Prin atitudinea pe care-o are față de soția sa, Ruxanda, în momentul în care-i dă un „leac de frică”, aceasta asistând speriată la macelărirea boierilor: „Femeia tot femeie... în loc să se bucure ea se spărie”.

Concluzie​

În concluzie, Alexandru Lăpușneanul este un personaj memorabil din literatură română, este tiparul tiranului care-și îndeplinește scopul indiferent de mijloacele prin care face acest lucru, un personaj totalmente machiavelic.