Testament comentariu

Introducere

Scriitor aparținând perioadei interbelice, Tudor Arghezi creează o operă originală, în care aspectele tradiționale se îmbină cu cele moderne și care impresionează prin varietate și inovație.

Acesta este considerat al doilea mare poet după Mihai Eminescu, deoarece a creat un nou limbaj poetic.

Poezia „Testament” este o operă lirică scrisă de Tudor Arghezi și publicată în anul 1927 în volumul „Cuvinte potrivite”.

De asemenea, poezia „Testament” este o artă poetică modernistă, deoarece autorul își exprimă crezul artistic și expune idei de o mare profunzime privind rolul creației, al scriitorului, dar și raportul dintre inspirație și tehnica poetică.

Încadrarea textului într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică

„Testament” de Tudor Arghezi este o poezie modernistă.

Acest fapt reiese din trăsăturile specifice modernismului pe care le regăsim și în cadrul aceste poezii:

• prozodia,
• ambiguitatea,
• obscuritatea mesajului,
• abordarea conceptului de estetică a urâtului,
• limbajul ca „esență de cuvinte”.

Conceptul de estetică a urâtului este introdus de poetul frances Charles Baudelaire prin intermediul volumului „Les fleurs du mal” („Florile răului”).

În poezia argheziană, conceptul vizează transformarea categoriilor periferice ale vocabularului (registrul regional, registrul arhaic, elementele de jargon și argou) în liric, așa cum reiese din versurile:

„Am luat ocara, şi torcând uşure

Am pus-o când să-mbie, când să-njure.”

Limbajul poetic arghezian, care devine „esență de cuvinte”:

• expresiile poetice capătă forme inedite în cele mai neașteptate combinații lexicale, precum: „Dumnezeu de piatră”, „cuvinte potrivite”, „cenușa morților din vatră”,
• limbajul este supus unei voințe creatoare paradoxale, dar nu este numai un joc de cuvinte, ci și o încercare de înțelegere a exitenței prin cuvânt.

Comentarea a două imagini / idei poetice relevante pentru tema textului poetic „Testament”

Tema

Tema principală a poeziei „Testament” este creația, aflată în ipostaza unei moșteniri spirituale.

De asemenea, opera prezintă și misiunea artistului în univers, care derivă din caracterul de artă poetică al poeziei.

Prima secvență poetică sugestivă

O primă secvență poetică sugestivă pentru temă este reprezentată de primele două strofe ale poeziei.

În prima strofă este conturată ideea că poetul își lasă averea spirituală urmașilor „stăpâni”.

Incipitul este conceput ca un monolog adresat al eului poetic către cititorul abstract, care se află în ipostaza de fiu spiritual:

„Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,

Decât un nume adunat pe o carte,”

Poetul adoptă intenționat tonul modestiei și menționează legătura sa cu opera: autorul concret „e un nume adunat pe-o carte”, sugerând asumarea destinului poetic.

În strofa a doua, „cartea” reprezintă creația elaborată cu trudă de poet și este numită „hrisovul vostru cel dintâi.”, deoarece are, pentru generațiile viitoare, valoarea unui document fundamental, asemenea Bibliei sau unei mărturii istorice.

A doua secvență poetică sugestivă

A doua secvență poetică este compusă din următoarele două strofe. Astfel, strofa a treia este construită pe seria relațiilor de opoziție dintre instrumentele muncii țărănești și cele ale muncii intelectuale: „sapa”, unealtă folosită pentru a lucra pământul, devine „condei”, unealtă de scris, iar, „brazda”, devine „călimară”, poetul aplicând aceeași trudă transformatoare prin care plugarii supuneanu pământul.

El devine un „născocitor” care transformă „graiul lor cu-ndemnuri pentru vite” în „cuvinte potrivite”.

Această metaforă desemnează poezia ca meșteșug, ca trudă și nu ca inspirație divină.

A patra strofă sugerează ideea rolului social și moralizator al artei, dar și transformarea suferinței în bucurie prin intermediul creației.

Transfigurarea lirică a realitatății este sugestiv exprimată în versurile:

„Din bube, mucegaiuri şi noroi

Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.”

Aceste două versuri ilustrează practic estetica urâtului.

(BONUS) A treia secvență poetică sugestivă

O altă secvență poetică sugestivă pentru temă se regăsește în ultima strofă, care oferă o definiție a poeziei:

„Slova de foc şi slova faurită

Împărechiate-n carte se mărită,

Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte.”

Pornind de la actul modelării metalului dur, Arghezi ilustrează procesul creației într-o imagine inedită și sugestivă: „slova de foc”, reprezentând metalul incandescent, nu poate lua forma dorită fără „îmbrățișarea cleștelui”, adica efortul migălos și intens al meșteșugarului.

Acest proces este o nuntă - „împărecheate-n carte se mărită” -, ilustrând o sărbătoare miraculoasă a creației.

Analiza a două elemente de structură, compoziție și/sau limbaj pentru poezia „Testament”

Titlul

Titlul poeziei „Testament” este unul sintetic, alcătuit dintr-un cuvânt, un substantiv comun.

În sens denotativ, desemnează un act juridic prin care o persoană își exprimă dorințele ce urmează a fi îndeplinite după moarte, cu privire la transmiterea averii sale, dara ceasta este doar accepția laică a termenului.

În accepție religioasă, cuvântul face referire la cele două mari părți ale Bibliei, Vechiul Testament și Noul Testament, în care sunt concentrate învățăturile prorocilor și ale apostolilor adresate omenirii.

Titlul devine reprezentativ pentru operă, întrucât, din această accepție religioasă derivă și sensul conotativ al termenului: creația argheziană devine o moștenire spirituală adresată urmașilor-cititori sau viitorilor truditori ai condeiului.

Relații de opoziție

În cadrul poeziei se stabilesc și unele relații de opoziție între diverse componente ale poeziei.

Asocierile „zdrențe” - „muguri și coroane”, „venin” - „miere”, „cenușa morților din vatră” - „Dumnezeu de piatră„ sugerează bogăția lexicului.

Enumerația metaforică „bube, mucegaiuri și noroi”, ce indică urâtul, este în antiteză cu expresia „frumuseți și prețuri noi”, sugerând frumusețea operei.

Poezia este concepută din har și meșteșug: „slova de foc și slova făurită / împărecheate-n carte se mărită”.

De asemenea relația dintre autor și cititor este și ea conturată pe baza opozițiilor: inițial, tată-fiu, iar la final de text „Robul” - „Domnul”.

(BONUS) Prozodia

Prozodia ajută la structurarea și transmiterea mesajului liric.

Aceasta îmbină tradiție și modernitate, având de-a face în cazul acesta cu o poezie care are la baza:

• 5 strofe inegale ca număr de versuri,
• măsura de 9-11 silabe,
• ritm variabile,
• rimă împerecheată.

Concluzie

Așadar, poezia „Testament” de Tudor Arghezi este o artă poetică reprezentativă pentru direcția modernistă interbelică și presupune un fenomen de transfigurare a limbajului comun, creația fiind o simbioză între harul divin și truda poetică.

Testament comentariu/eseu versiune video/audio