În acest articol vom realiza un eseu despre opera suflete tari.
Aceasta este practic o piesă de teatru, o operă care aparține genului dramatic.
Este o operă scrisă de către Camil Petrescu și în continuare voi prezenta practic un eseu conform cu cerințele de la subiectul trei de la bac.
Haideți acum să începem cu acest eseu.
Introducere
Camil Petrescu este unul dintre fondatorii romanului român modern de analiză psihologică, cu acțiune plasată în mediul citadin. Activitatea literară a scriitorului cuprinde genurile liric, epic, dramatic, precum și sfera eseistică.
Operele lui Camil Petrescu eseistice promovează ideea de înnoirea literaturii române și de sincronizarea acesteia cu cea universală.
Piesa Suflete tari a fost reprezentată pentru prima oară pe scena Teatrului Național din București în anul 1922, iar ulterior a fost publicată trei ani mai târziu, în anul 1925. Această piesă este considerată o dramă de idei datorită temei abordate.
Deși aspectul erotic este esențial în opera aceasta, el nu este îndeajuns de important pentru a constitui de unul singur tema.
Așadar, în Suflete tari avem de a face în primul rând cu tema dramei de conștiință a lui Andrei Pietraru, întrucât personajul refuză separarea planului absolut al ideilor de cel al realității concrete.
Din această cauză, protagonistul are mult de suferit, fiindu-i imposibil să se împace cu lumea în care trăiește.
Dragostea lui este mai puțin pentru Ioana și mai mult pentru sine, fiindcă pentru Pietraru tânăra reprezintă mai degrabă un mijloc de autodepășire la nivel social decât întruchiparea femeii ideale.
Apartenenta la gen
Drama este o specie a genului dramatic cu un conținut grav și un conflict puternic, dar care nu aduce moartea personajelor, ca în tragedie.
Ea tinde să exprime întreaga complexitate a vieții. Textul prezintă particularitățile caracteristice operelor dramatice, astfel încât în cadrul lui se pot identifica replici, acte, didascalii, tablouri și scene.
Structura
Piesa este structurată în trei acte, împărțite apoi în tablouri care se divid ulterior în scene.
Personajele din cadrul operei Suflete tari nu sunt numeroase, accentul căzând în acest caz asupra procesului introspectiv al lui Andrei Pietraru, precum și asupra relației acestuia cu Ioana Boiu.
Astfel, conflictul dramatic este în primul rând de tip intern, asigurând demnitatea la nivel social.
Titlul
Trecem acum și la partea cu titlul.
Titlul este un element paratextual sugestiv care accentuează latura spirituală a protagoniștilor, Andrei Pietraru și Ioana Boiu. Aceștia trăiesc o dramă la nivelul conștiinței.
Ambii protagoniști sunt suflete tari, cu temperamente diferite, dar orgolii la fel de mari, având fiecare marja lui de iluzie și luciditate, dar marcați profund de incompatibilitate.
Tema
Tema e prezentată de drama intelectualului atins de iluzia iubirii absolute, care intră în conflict cu sine și cu ceilalți, pentru că e imposibil să se adapteze realității. Imposibilitatea protagoniștilor de a se racorda la lumea reală concretă produce șocuri în structura ființei.
Echilibrul lui Andrei Pietraru cedează brusc când înțelege că Ioana cea reală nu se suprapune peste imaginea Ioanei din imaginația sa.
Actiunea
Acțiunea dramei se petrece în casa aristocratului Matei Boiu Dorcan, unde Andrei Pietraru este de șase ani bibliotecar și își imaginează că este admirat și iubit de Ioana, fiica lui Matei.
Aflați în această bibliotecă, Andrei privește un revolver ideilor de realitatea concretă, construit în conformitate cu ideologia intelectualului idealist. Personajul dă dovadă de un extremism care îl condamnă la multă suferință în planul realității. De fapt, Andrei este cel care o iubește fără a îndrăzni să i-o mărturisească, sufocat de distanța socială și de gândul că și-a ratat viața.
Andrei Pietraru a renunțat la o carieră de profesor universitar și la o căsătorie cu multe beneficii.
Îi cere să mărturisească adevărul tatălui ei, Matei, care nu va accepta această relație.
Într-un moment de slăbiciune, Andrei o sărută pe Elena, fata din casă. Scena este surprinsă ulterior de Ioana, care interpretează greșit acest gest, numindu-l pe Andrei suflet de slugă. Dezamăgit de atitudinea Ioanei, dar și obosit să explice gestul față de Elena, Andrei Pietraru vede de singura ieșire din această situație în sinucidere.
Mărturisirea lui finală echivalează cu conștientizarea faptului că iubirea absolută nu există. Gestul sinuciderii având de fapt o semnificație simbolică mai mult, și anume, suprimarea iluziei iubirii și reîntoarcerea la viața reală.
De aceea, Andrei Pietraru se va retrage la țară împreună cu Elena și cu laii. Prin finalul deschis, autorul sugerează că protagonistul, după ce scapă de obsesia pentru Ioana, își recapătă demnitatea.
Apartenenta la modernism
Modernismul dramei de idei rezidă și în construcția personajelor.
Andrei Pietraru, protagonistul, reprezintă tipul intelectualului lucid a cărui existență se concentrează asupra căutării absolutului prin intermediul iubirii.
Criza conștiinței sale este generată de discrepanța dintre lumea interioară a propriilor frământări, cauzate de o iubire neîmpărtășită, și lumea exterioară reală, care nu i răspunde cu aceeași monedă.
Conflictele
Printre alte elemente de modernitate se disting acțiunea schematică și accentul pus pe conflictul interior consumat la nivelul conștiinței lui Andrei Pietraru.
Pe lângă conflictul interior, există mai multe conflicte exterioare, dar care derivă din imposibilitatea comunicării între membrii cuplului Andrei-Ioana, generată de incompatibilitatea lor socială.
Această incompatibilitate este adâncită și de conflicte secundare, precum conflictele dintre Andrei și tatăl Ioanei, care nu l consideră potrivit de ginere, conflictul dintre Andrei și prințul Bazil Șerban, pretendentul Ioanei, care este pe cale să se dueleze cu bibliotecarul, da cu Andrei.
Cel mai important este conflictul psihologic care constă în confruntarea celor două suflete tari, Ioana și Andrei.
Concluzie
În concluzie, opera literară Suflete tari de Camil Petrescu este o dramă de idei a cărei orientare tematică vizează drama de conștiință a protagonistului. Opera prezintă toate trăsăturile acestei specii literare: conflicte puternice, acțiune concentrată și personaje construite pe baza trăirilor lăuntrice. Cam atât în legătură cu acest eseu.
Citeste si:
Alte opere de Camil Petrescu: