Introducere

În acest articol vom discuta despre suflete tari, vom face un comentariu despre această operă.

Este practic o piesă de teatru, o dramă împărțită în trei acte și scrisă de către Camil Petrescu.

Vom avea în cadrul acestui comentariu o introducere, vom discuta despre semnificația titlului, despre tema acestei piese de teatru, vom face și un rezumat pe scurt, vom discuta și despre personaje, despre perspectiva narativă, despre drama din această operă, despre conflict și vom avea și o încheiere.

Vom începe cu introducerea. Este important, în introducerea oricărui eseu sau comentarii despre suflete tari, să specificăm și faptul că această piesă este o dramă în trei acte, a cărei premieră a avut loc în anul 1922.

Deci un exemplu de introducere ar putea fi în felul următor: “Suflete tari este o dramă în trei acte, scrisă de Camil Petrescu. Premiera piesei a avut loc în anul 1922, dar publicarea acesteia s-a petrecut abia trei ani mai târziu, în anul 1925. Regăsim și în această operă, asemenea altora ce poartă semnătura aceluiași autor, eroul frământat de idealuri ce nu se materializează niciodată în realitate, în lumea reală.”

Titlul

De asemenea, acum putem trece la semnificația titlului. Aici trebuie să menționăm detalii legate de simbolistica acestuia și un exemplu ar putea fi în felul următor: “Titlul piesei, Suflete tari, este compus din două cuvinte: substantivul ‘suflete’ și adjectivul ’tari’, care alăturate transmit un mesaj important, un mesaj esențial referitor la personajele din operă și modul acestora de a acționa.

Astfel, cei doi protagoniști ai operei, Andrei și Ioana, se diferențiază de personajele tradiționale, prezentând trăsături de caracter cu totul deosebite, fiind personalități puternice.

Ei fac alegeri pe care le consideră a fi irevocabile, aspect ce le îngreunează relaționarea. De aici provine și sintagma ‘suflete tari’, care sugerează ciocnirea unor asemenea caractere care, oricât ar fi de diferite în alte aspecte, nu se vor completa niciodată într-un mod armonios.”

Tema

Odată ce am terminat cu introducerea și semnificația titlului, putem discuta și despre temă.

Așadar, în cazul operei Suflete tari, tema operei este drama destinului celui care trăiește în lumea propriilor idei și principii, de unde refuză să coboare în realitate, în lumea reală, ale cărei probleme nu le poate rezolva.

Abandonul ideilor pure este refuzat în totalitate, în pofida eșecurilor ce nu întârzie să apară. Eroul din această piesă de teatru urmează modelul personajului Julien Sorel din romanul Roșu și Negru de Stendhal, în tentativele de a o seduce pe doamna Renald.

Rezumat pe scurt

Acum putem trece și la un rezumat pe scurt. Un rezumat pe scurt pentru Suflete tari ar putea fi în felul următor: “Acțiunea piesei Suflete tari are loc în perioada interbelică. Andrei Pietraru, tânăr cu origini țărănești, o iubește pe Ioana, fiica lui Matei Boiu Dorcan, un aristocrat, un boier și conservator legitimist.

Această iubire îl determină să renunțe la o logodnică pe care credea sau spera să o iubească pentru a se afla în preajma femeii iubite, în preajma Ioanei.

El stă șase ani în casa tatălui ei, ca bibliotecar, iar, incitat de prietenul său Culai, care a venit să-l readucă pe meleagurile natale, Andrei alege o soluție disperată de rezolvare, propunându-și ca până la miezul nopții să o cucerească pe Ioana.

Dar aceasta nu poate păstra secretul și Andrei este nevoit să-i spună adevărul tatălui ei, care se împotrivește relației.

Într-un final, Elena, fata care lucra în aceeași casă în care lucra și Andrei ca bibliotecar, îl iubește în taină pe Andrei și se hotărăște să plece de acolo.

Ioana îi surprinde când își iau rămas bun și crede că cei doi au o relație, da, și că Elena ar fi amanta lui Andrei.

Disperat, Andrei încearcă să se sinucidă, dar reușește doar să se rănească, iar sinuciderea este făcută într-un mod simbolic și practic simbolic îl ucide pe acel Andrei Pietraru care o iubește pe Ioana Boiu.”

Da, cealaltă protagonistă a acestei piese de teatru. Deci practic este povestea unui personaj, unei persoane sărace, persoană săracă care nu provine dintr-o familie aristocratică, precum celălalt protagonist, cealaltă protagonistă, în acest caz Ioana, dorește să aibă o relație cu el, dar nu prea se poate.

Iar într-un final, când aceștia se înțeleg mai bine și așa mai departe, Ioana se pare că îl vede pe Andrei într-o ipostază nu tocmai plăcută cu Elena și crede că este amanta. Crede că e amanta lui. Acesta se sinucide, da, și într-un final nu reușește această sinucidere.

El încearcă să se împuște în piept, da, dar doar se rănește, nu moare.

În lumea reală totuși, simbolic aceasta înseamnă o sinucidere, o sinucidere simbolică, da, o sinucidere prin care Andrei Pietraru își ia oarecum rămas bun de la relația sa cu Ioana Boiu, da, pentru că aceasta din nou crede că este înșelată.

Citeste si: suflete tari rezumat pe acte

Personajele

Acum trecem la partea cu personajele. Aici avem mai multe personaje și personajele lui Camil Petrescu dobândesc în această operă, intitulată Suflete tari, o particularitate aparte. Ele se împart în două mari categorii, în funcție de legătura lor cu realitatea și cu adaptabilitatea lor la normele sociale și la mediul social în general. Îl avem, de exemplu, pe Andrei. Da, Andrei, care este protagonistul.

Acesta este orgolios, hipersensibil, perseverent, introvertit și frustrat, iar prietenul său, aparține categoriei opuse, legat de lumea reală, mai degrabă decât de lumea ideilor.

Culai este rațional, are spirit de observație și dorește să-și aducă prietenul pe calea cea bună. Primei categorii îi aparține și Ioana. Aceasta este la fel orgolioasă, hipersensibilă, perseverentă, introvertită, dar și frustrată, la fel ca Andrei, pe când Elena este corespondenta Ioanei în cea de-a doua categorie.

Deci ea se aseamănă mai mult cu Culai Darie dacă e să facem așa o asemănare doar că versiunea feminină. Așadar, personajul masculin, în acest caz individual, protagonistul, e caracterizat atât în mod direct cât și în mod indirect.

Discutăm aici despre Andrei Pietraru. Da, încă de la început facem cunoștință cu acesta, cu Andrei Pietraru, bibliotecarul. În tânăr, se spune în piesă un tânăr de 30 de ani, înalt și delicat, cu figură obosită de om mistuit de o frământată viață interioară.

Personajul e caracterizat în mare măsură prin observațiile și analiza autorului, dar a lui Camil Petrescu, regăsite în didascaliile foarte detaliate, abundente, prezente pe tot parcursul acestei opere.

Andrei își face și autocaracterizarea în confruntarea cu Stăpânul casei unde lucra, referitor la dragostea pe care o purta fiicei sale, și spune: “Acesta a înțeles că sunt un suflet deosebit”.

Într-un alt context, Andrei se identifică drept un prinț adevărat al sacrificiului și devotamentului, de unde reiese și putem observa orgoliul acestui personaj și existența acestuia în lumea imaginară a absolutului.

Apoi avem personajul principal feminin și individual, pe Ioana, care e caracterizat atât în mod direct de către autori și alte personaje, dar și în mod indirect. Portretul acesteia reiese din faptele, din gândurile și din relația ei cu alte personaje.

Anumite trăsături de caracter sunt sugerate inclusiv prin descrierea amplă a decorului camerei Ioanei. Se spune în operă că avea pereții de un roșu pompeian, sus cu un chenar lat de aur. Așadar, camera Ioanei pare a reflecta personalitatea acesteia: un spirit mai rebel, precum și dorința de a distruge prejudecățile sociale și de a-și afirma o oarecare independență.

Perspectiva narativa

Putem trece acum la perspectiva narativă. În acest caz, perspectiva narativă reprezintă unghiul sau poziția din care sunt prezentate evenimentele din cadrul acestei piese de teatru. Aceasta include relația autorului cu întâmplările respective, fiind în strânsă legătură cu tipul de narator prezent în cadrul operei.

Și, ca un exemplu, am putea spune în felul următor: în opera “Suflete tari”, relatarea se face la persoana a treia. Deci, perspectiva narativă e la persoana a treia, iar naratorul e heterodiegetic, omniscient, omniprezent, obiectiv și neutru. Știe mai mult decât știu personajele, fiind oarecum atipic pentru o piesă de teatru a lui Camil Petrescu.

Acesta se pare că a realizat indicații scenice deosebit de complexe, ce încorporează inclusiv caracterizări ale personajului, lucru destul de atipic pentru o piesă de teatru.

Apartenenta la genul dramatic

Acum trecem un pic și la partea de dramă. De ce aparține practic această piesă de teatru genului dramatic? Și putem spune în felul următor: opera de față, “Suflete tari”, este un text dramatic, el fiind destinat reproducerii în scenă.

Acest fapt este evidențiat printre altele de prezența indicațiilor scenice, didascaliile. Opera dramatică este o creație în versuri sau în proză redactată în scopul punerii în scenă, care prezintă sub forma schimburilor de replici dintre personajele care o compun, înlănțuiri de evenimente.

Aceste evenimente sunt adesea generate de stări sufletești ce cunosc în final o concluzie, o soluționare. Modelul structural al acestei lucrări este cel caracteristic textelor ce aparțin genului dramatic. Opera e compusă din trei acte, care la rândul lor sunt alcătuite din 14, 5 respectiv 7 scene.

Se observă de asemenea prezența didascaliilor sau a indicațiilor scenice, ceea ce reprezintă un alt argument în favoarea apartenenței operei “Suflete tari” la genul dramatic. Indicațiile scenice se remarcă prin abundență, efectul fiind extenuant pentru cititor.

Pe de altă parte, didascaliile abundente contribuie la o mai mare exactitate a realizării piesei, semn că nu există mult loc pentru interpretări suplimentare ale regizorului sau ale actorilor. Acestea descriu stările psihologice ale personajelor, realizând chiar mici analize ale acestora, și avem în operă, de exemplu, i se spune Andrei: “Evident intimidat, își frământă nervos mâinile” sau “Vede zdrobit că intrarea lui are nuanță de comedie” sau “Cu un gol imens în suflet, aiurea.”

Opera “Suflete tari” aparține genului dramatic.

Conflictul

Acum putem trece și la partea cu conflictul sau conflictele. Unul dintre principalele conflicte este cel interior al lui Andrei Pietraru.

El trăiește o confruntare între orgoliul său și realitatea concretă a relației cu Ioana Boiu.

Renunțând la o logodnică avantajoasă și la o carieră promițătoare, Andrei se dedică relației cu aceasta, însă se confruntă cu umilințele și jignirile aduse de tatăl ei, Matei Boiu.

Orgoliul lui Andrei este zdruncinat, iar conflictul interior se adâncește odată cu confruntările cu realitatea. Conflictele exterioare devin și acestea evidente în relația dintre Andrei și Matei Boiu.

Acesta din urmă percepe căsătoria dintre Andrei și Ioana ca o încălcare a tradiției, aceștia fiind din clase sociale diferite, Andrei fiind din clasa socială de jos, mai sărac, iar Ioana, fiica lui Matei Boiu, fiică de aristocrat, fiică de om bogat, cu posesiuni materiale impresionante.

În ceea ce o privește pe Ioana, conflictul ei interior se desfășoară între procesul laborios al căutării sinelui și imposibilitatea de a se împăca de a împăca realitatea cu idealurile ei romantice.

Ea oscilează între respingerea și aprecierea lui Andrei, iar descoperirile despre acesta o pun în situații oarecum contradictorii. Elena, în schimb, servitoarea, adaugă un nivel adițional de conflict în această poveste.

Ea trăiește un conflict intern dat de dragostea neîmpărtășită pentru Andrei. Scenele de sărut dintre Andrei și Elena stârnesc gelozia Ioanei și declanșează un eveniment dramatic în care Andrei încearcă să se sinucidă pentru a-și dovedi nevinovăția.

Într-un final, conflictul central din această operă, din opera “Suflete tari”, este ilustrat de incapacitatea personajelor de a comunica în iubire, aducând cu sine puternice conflicte interioare, dar și exterioare, alimentate de orgolii și de idealuri nerealiste.

Concluzie

Odată ce am terminat cu toate acestea, putem să avem și o concluzie sau o încheiere. Putem spune în felul următor: în concluzie, piesa de teatru “Suflete tari” surprinde drama iubirii imposibile într-o lume divizată de diferența dintre clasele sociale.

În timp ce protagonistul încearcă să trăiască dragostea absolută în lumea reală, acest lucru este practic imposibil, deoarece orgoliul a fost cel care l-a împins pe acesta să forțeze limitele realității și l-a copleșit absolut în totalitate.

Aprofundeaza: suflete tari eseu

Alte opere de Camil Petrescu: