Introducere

În acest articol vom discuta despre nuvela La tiganci.

Vă voi prezenta practic un comentariu care va include:

  • o introducere,
  • apartenența la specie/trăsăturile nuvelei,
  • câte ceva despre personajul principal,
  • vom vedea și momentele subiectului: expozițiunea, intriga, desfășurarea acțiunii, punctul culminant și deznodământul,
  • desigur, vom avea la final și o concluzie.

Haideți acum să începem cu acest comentariu.

„La țigănci” de Mircea Eliade este o nuvelă fantastică publicată în secolul XX.

Citeste si La tiganci rezumat pe scurt.

Apartenența la specie

În primul rând, nuvela e o specie a genului epic în proză de dimensiuni medii, cuprins între dimensiunile schiței și ale romanului. Acțiunea nuvelei se prezintă cu un singur fir narativ și urmărind un singur conflict amplu, în care sunt puține personaje implicate, în jurul cărora se desfășoară evenimentele din operă. În general, într-o nuvelă se aprofundează în principal evoluția personajului principal și mai puțin modul în care se desfășoară întâmplările.

La țigănci este o operă care face parte din specia literară a nuvelei.

Opera a fost scrisă în 1959 și publicată ulterior în anul 1963 de marele scriitor și istoric al religiilor Mircea Eliade. La țigănci este una dintre marile opere ale literaturii fantastice românești, Eliade oscilând pe parcursul operei între planul real și cel ireal într-un mod original.

O primă trăsătură a nuvelei, reliefată și în cazul nuvelei La țigănci, este firul narativ unic al acțiunii din operă, putând fi structurată pe momentele subiectului. Construcția nuvelei

La țigănci este una unitară și echilibrată, iar episoadele sunt prezentate prin înlănțuire. Așadar, această operă este împărțită în patru planuri și opt episoade, a căror succesiune scot în evidență evenimentele stranii și inexplicabile.

Altă trăsătură specifică nuvelei este dată de punerea accentului asupra caracterizării personajelor și nu asupra acțiunii. Prin urmare, de-a lungul celor patru planuri se poate observa cum sunt conturate în detaliu trăsăturile lui Gavrilescu, personajul principal din cadrul acestei nuvele.

Gavrilescu reprezintă tipologia omului rămas în mediocritate, care a dat greș, ancorat în banalități, dar care își dorește mai mult, așa cum chiar el își face autocaracterizarea și spune despre sine însuși: „Sunt artist pentru păcatele mele, am ajuns profesor de pian, dar idealul meu a fost de totdeauna arta pură.”

Eșecul este adevăratul leitmotiv al nuvelei, iar acesta domină întreaga existență a personajului Gavrilescu, acesta aducând în discuție de multe ori statutul său social, de care nu pare a fi împlinit. Prin caracterizare directă făcută de narator aflăm că personajul principal este tulburat, uimit, încremenit, dar și speriat.

Iar prin caracterizare indirectă, putem observa nesiguranța și frica lui Gavrilescu prin comportament, acțiuni, gesturi, dar și prin stângăcia de care dă dovadă în cadrul unor întâmplări haotice din operă.

Perspectiva narativă

În cazul nuvelei La țigănci, naratorul pare că este extrem de obiectiv, detașându-se.

Spațiul și timpul din operă

Ca în orice altă nuvelă, ne este prezentat timpul și spațiul celor întâmplate, astfel cititorii sunt informați că întâmplările din cadrul acestei nuvele au loc în Bucureștiul interbelic pe durata verii.

În planul 1, episodul 1, Gavrilescu, profesor de pian, după ce oferă meditații elevei sale Otilia Voitinovici, ia metroul și se îndreaptă spre casă. Pe parcursul întoarcerii sale acasă, Gavrilescu discută despre mai multe subiecte pe care le dezbate cu ceilalți călători.

El povestește cu ceilalți călători despre faptul că vocația sa ar fi una de artist și nu de profesor de pian. Îi spune el: „Nu am fost făcut pentru asta. Eu am o fire de artist.” În momentul în care tramvaiul trece pe lângă grădina țigăncilor, mare parte din călători, curioși fiind, își îndreaptă privirea spre acel spațiu misterios.

Momentele subiectului

Versiune audio/video a rezumatului pe momentele subiectului al operei „La țigănci”

Expozițiune

În expozițiunea e introdus profesorul Gavrilescu.

Intrigă

În intrigă, ne este prezentat momentul în care Gavrilescu își aduce aminte că și-a uitat servieta cu partituri la casa elevei lui și vrea să ia tramvaiul în sensul opus. Fiind vară, acesta este atras de un loc umbrit și răcoros, care pare a fi exact lângă grădina țigăncilor.

Ajungând în fața porții grădinii țigăncilor, în nuvelă începe să se contureze un conflict între încercarea lui Gavrilescu de a înțelege o multitudine de întâmplări inexplicabile și neputința sa de a realiza acest lucru.

Desfășurarea acțiunii

În desfășurarea acțiunii, al doilea plan (episoadele 2-4) ne arată că existența eroului este marcată de două eșecuri.

Primul eșec este în plan profesional, dat fiind faptul că Gavrilescu consideră că nu a putut să își împlinească vocația de artist și încă e nevoit să lucreze ca profesor. „Pentru păcatele mele,” spune el. Al doilea eșec este în plan sentimental, el nereușind să se căsătorească cu Hildegard, femeia pe care o iubise cel mai mult, fiind nevoit să se căsătorească cu Elsa.

De asemenea, toată nuvela este marcată de un leitmotiv literar principal, anume cifra trei. Gavrilescu urcă de trei ori în tramvai, fetele de care este așteptat la țigănci sunt trei: o țigancă, o evreică, o grecoaică și o evreică. Acest motiv literar se îmbină cu motivul labirintului, pentru că personajul principal rătăcește la țigănci și ca într-un labirint complex.

Punctul culminant

Punctul culminant ne este prezentat în cel de-al treilea plan (episoadele 5-8), în care personajul principal pătrunde în lumea reală și descoperă că trecuseră deja 12 ani de la dispariția sa, de la dispariția sa elevei sale Otilia Voitinovici. Confuz și disperat de această situație, el se duce la bordeiul țigăncilor pentru a le cere explicații. Călătoria până la ele fiind parcursă în compania unui birjar de noapte, fost dricar.

Deznodământ

În planul al patrulea (episodul 8), ne este prezentat deznodământul, ancorat în planul irealului. Gavrilescu revine la țigănci, unde o regăsește pe marea sa iubire din tinerețe, Hildegard.

Finalul este unul deschis și este prezentat de cei doi, care se îndreaptă către pădure, conduși de birjarul fost dricar. Gavrilescu pare confuz și se simte ca și cum ar fi într-un vis, iar Hildegard îl calmează și spune: „Așa începe, ca într-un vis.”

Aprofundeaza: La tiganci rezumat detaliat pe momentele subiectului

Concluzie

În concluzie, dat fiind toate aspectele prezentate anterior, putem declara opera La țigănci ca fiind o nuvelă. Modul în care este creată nuvela atrage atenția cititorului, acesta urmărind de la A la Z evenimentele ciudate prin care trece personajul principal, Gavrilescu.

La țigănci comentariu / eseu