Introducere
În acest articol vă voi prezenta un eseu despre Jocul ielelor. Jocul ielelor este o piesă de teatru scrisă de Camil Petrescu.
Așadar, Jocul ielelor este o piesă de teatru scrisă de Camil Petrescu, unul dintre scriitorii moderniști români. Aflat sub influența lui Eugen Lovinescu, prin opera sa, Camil Petrescu se remarcă drept fondator al principiului sincronismului în literatura română. Acesta presupune europenizarea literaturii noastre prin introducerea unor principii estetice și a unor noi modalități de construcție a personajelor.
Drama
Drama Jocul ielelor este prima piesă de teatru a scriitorului. A apărut pentru prima dată în anul 1916 și prezintă toate particularitățile unui text dramatic.
În primul rând, tematica și modul de abordare a acesteia sunt proprii unei opere dramatice, deoarece în centru este plasată tragedia protagonistului Gelu Ruscanu, tragedie provenită dintr-o puternică inadaptare la mediul în care trăiește. Astfel, Gelu Ruscanu încearcă zadarnic să aplice în viața de zi cu zi principiile sale referitoare la iubire și dreptate, întrucât ele nu sunt aplicabile. În cele din urmă, personajul înțelege că manifestarea acestor două concepte în lumea reală este relativă și puternic dependentă de contextul în care apar.
Titlul
Titlul ilustrează și el această idee, Jocul ielelor fiind, în realitate, un „joc al ideilor”, ambele periculoase prin îndepărtarea de realitatea concretă a celui antrenat în mijlocul lor.
În al doilea rând, acest text este structurat în trei acte, fiecare dintre ele fiind compus din tablouri și scene. Chiar pe prima pagină, autorul își definește textul ca fiind o „dramă a absolutului”, sintagmă ce face referire la Gelu Ruscanu, personajul principal, director al unui ziar socialist.
Rezumat pe scurt
Gelu Ruscanu intră în posesia unei scrisori destinată ministrului Justiției. Este vorba despre o scrisoare compromițătoare, care cuprinde acuzele fostei sale amante, actualmente soția ministrului, în legătură cu o crimă pe care acesta ar fi comis-o. Sub presiunea colegilor săi de partid și cu promisiunea eliberării unui deținut din închisoare, Gelu renunță la publicarea scrisorii. Totuși, îl macină povara nedreptății și sentimentul de vină, ceea ce îl determină, în cele din urmă, să se sinucidă.
Este impresionantă și remarcabilă construcția acestui personaj, ucis de propriile valori și aspirații. Idealist convins, Gelu Ruscanu este condus de năzuințe irealizabile și de principii pe care, oricât s-ar strădui, nu reușește să le aplice în viața de zi cu zi. În același timp, el refuză să accepte ideea imperfecțiunii firii umane, veșnic dependentă de conjuncturi și de alți factori incontrolabili.
Această trăsătură dominantă a protagonistului este identificată de un alt personaj al operei, anume Penciulescu. El este unicul care poate descoperi lacunele concepției idealiste despre lume și viață a lui Ruscanu, care „nu vede lucruri, ci vede numai idei”, fiind orientat exclusiv către universul intangibil și nu către cel imediat.
Personajul principal este conștient de relația sa mult prea strânsă cu lumea ideilor, afirmând: „Eu văd ideile”. Răspunsul lui Penciulescu constă într-o privire lungă și o atitudine prevăzătoare față de concepțiile protagonistului. Astfel, replica sa are rol de avertisment: „Câtă vreme le vezi, totul e în ordine. Când au dispărut, după ce le-ai văzut, abia atunci e grav. Începe drama.”
Timpul si spatiul
Timpul și spațiul în care se desfășoară acțiunea sunt menționate foarte clar: București, mai 1914. Putem observa complexitatea relațiilor spațiale, care presupun atât un spațiu deschis, veridic, al derulării evenimentelor în capitala țării, cât și un spațiu interiorizat, ce adăpostește procesele psihologice prin care trece protagonistul.
În ceea ce privește relațiile temporale, acestea presupun derularea în ordine cronologică a evenimentelor ce conduc la destinul tragic al lui Gelu Ruscanu. În același timp, observăm discontinuitatea temporală, cauzată de impresia de flashback creată prin alternanța faptelor petrecute în text.
Concluzie
În concluzie, opera Jocul ielelor de Camil Petrescu este o dramă de conștiință, ce prezintă toate particularitățile unui text dramatic, de la structură și până la modalitățile de construcție a personajelor.
În opinia autorului, literatura trebuie să evidențieze probleme de conștiință, a căror manifestare presupune existența obligatorie a unui context social favorabil.
Cam atât în legătură cu acest eseu, un eseu care merge perfect pentru Subiectul III, în cazul în care vă pică particularitățile textului dramatic și doriți să includeți un eseu despre Jocul ielelor.
Aprofundeaza:
Alte opere de Camil Petrescu: