Comentariu sau eseu de minim 400 de cuvinte despre „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga.

Introducere

Lucian Blaga este un scriitor ce aparține Perioadei Interbelice și se încadrează în direcția modernistă, fiind adeptul curentului expresionist.

El este primul poet român care „reușește să sincronizeze în mod definitiv formele poetice românești cu cele europene”.

Poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” inaugurează volumul de debut al lui Lucian Blaga, volum intitulat „Poemele luminii” și publicat în anul 1919.

„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este cea mai cunoscută artă poetică blagiană, o meditație lirică asupra cunoașterii marilor teme ale universului.

Încadrarea textului într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică

Această poezie este una modernistă deoarece în cadrul ei avem prezente diferite trăsături care reliefează acest fapt, iar aici discutăm despre:

  • caracterul de artă poetică,
  • intelectualizarea emoției,
  • influențele expresioniste,
  • ambiguitatea limbajului,
  • înnoiri prozodice și de structură.

Ambiguitatea limbajului este dată de noutatea metaforei, Blaga aducând în vedere metafora revelatorie:

  • metafora „corola de minuni a lumii” exprimă perfecțiunea universului aflat sub semnul misterului,
  • metafora „largi fiori de sfânt mister” sugerează emoție poetică, extazul în fața marilor taine.

Înnoiri prozodice și de structură:

  • ca structură, poezia este o amplă comparație cu un termen concret, simbol central al întregii creații - lumina;
  • la nivel prozodic, poezia este un monobloc, fiind alcătuită dintr-o strofă polimorfă și, de asemenea, se remarcă folosirea tehnicii ingambamentului, concretizată prin faptul că ideea se continuă în versul următor.

Adițional, scrierea cu literă mică la început de vers dă fluiditate ideilor poetice și permite exprimarea intensității sentimentelor:

„așa îmbogățesc și eu întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister

și tot ce-i neînțeles

se schimbă-n neînțelesuri și mai mari”.

Comentarea a două imagini / idei poetice relevante pentru tema textului poetic „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”

Tema

Tema principală a operei „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este cunoașterea și modurile ei de realizare.

Blaga consideră creația poetică o formă de cunoaștere a lumii, întrucât viziunea sa despre lume se construiește în jurul ideii de mister, un concept fundamental în opera sa.

Scriitorul consideră că există două moduri de cunoaștere a lumii:

  • o cunoaștere poetică, luciferică, bazată pe afectivitate
  • și o cunoaștere paradisiacă, rațională, bazată pe intelect.

Blaga optează pentru cea dintâi, pentru cunoașterea poetică.

Prima secvență poetică sugestivă

Prima secvență poetică e formată din primele cinci versuri și conține incipitul, care este un amplu enunț în care eul poetic își scoate în evidență atitudinea protectoare în fața misterului:

„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

și nu ucid

cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc

în calea mea

în flori, în ochi, pe buze ori morminte.”

Enumerația dezvăluie, prin cele patru simboluri, aspectele esențiale ale existenței și cunoașterii:

  • Florile semnifică frumusețea efemeră și cunoașterea senzorială,
  • ochii deschid perspectiva cunoașterii contemplative,
  • buzele simbolizează taina sărutului și cunoașterea prin eros, dar și taina rostirii logosului
  • iar mormintele amintesc de „Marea trecere”, sugerând moartea.

De asemenea, aceste simboluri pot ilustra etapele vieții:

  • florile semnifică copilăria,
  • ochii înfățișează adolescența,
  • buzele reprezintă maturitatea
  • și mormintele simbolizează moartea care, în opera blagiană, nu este însă sfârșitul dramatic.

Metafora „calea mea” reprezintă destinul creator al poetului.

A doua secvență poetică sugestivă

A doua secvență poetică redă poziționarea diferită în fața acelorași mistere:

„Lumina altora

sugrumă vraja nepătrunsului ascuns

în adâncimi de întuneric,

dar eu,

eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -”

Simbolul central, lumina, este văzut în două reprezentări opuse:

  • „lumina mea” reprezintă cunoașterea luciferică, având ca scop păstrarea și potențarea misterului
  • în timp ce „lumina altora” simbolizează cunoașterea paradisiacă, ce tinde spre eliminarea tainelor lumii.

Poezia continuă cu, comparația:

„și-ntocmai cum cu razele ei albe luna

nu micșorează, ci tremurătoare

mărește și mai tare taina nopții,”

Prin această comparație este potențată ideea lumii ca taină, sugerând opoziția cu lumina soarelui, simbol al rațiunii și al logicii distructive.

(BONUS) A treia secvență poetică sugestivă

A treia secvență poetică conține ultimele două versuri și are valoare concluzivă.

Acestea redau motivația atitudinii eului liric, concretizată în iubire:

căci eu iubesc

și flori și ochi și buze și morminte.

Astfel, verbul „a iubi” este sinonim cu „a cunoaște”, deci iubirea este înțeleasă ca principiu al cunoașterii.

Analiza a două elemente de structură, compoziție și/sau limbaj pentru poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”

Titlul

Titlul poeziei „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este unul analitic el conținând o metaforă revelatorie, metaforă care face referire la cunoașterea luciferică, prin care eul liric își exprimă crezul conform căruia datoria poetului este aceea de a potența misterele lumii („corola de minuni a lumii”), nu să le reducă sau să le lămurească („nu strivesc”), accentul fiind pus pe confesiunea lirică („eu”).

Pronumele „eu”, reluat de cinci ori pe parcursul discursului liric, reliefează rolul eului liric, acela de centru-creator al propriului univers, reprezentând în același timp, o influență expresionistă, exacerbarea eului creator.

Cuvântul „corola” reprezintă simbolul bogăției, al măreției și, prin forma de cerc, devine simbol al perfecțiunii.

De asemenea, poate simbola și o coroană de flori, sugerând frumusețea și gingășia, dar florile sunt fragile și, asemenea misterelor, pot fi distruse ușor.

Prozodia

Prozodia ajută la structurarea și transmiterea mesajului liric.

Poeziea „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este un grupaj de 20 de versuri libere, fără rimă, fără măsură, iar ritmul interior redă fluxul ideilor poetice și frenezia sentimentelor.

(BONUS) Lirismul

Lirismul este unul subiectiv, deoarecere discursul liric ia forma unei confesiuni.

De asemenea, în poezie, sunt prezente mărci lexico-semantice ale subiectivității:

  • pronumele personal la persoana întâi singular „eu”,
  • adjectivul pronominal posesiv „mea” din structurile „calea mea”, „lumina mea”,
  • verbe la persoana întâi singular „nu strivesc”, „nu ucid”, „sporesc”, „îmbogățesc”.

Concluzie

În concluzie, poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga este o creație modern-expresionistă, atât la nivel tematic, al viziunii despre lume, cât și la nivel formal, prin structura prozodică, urmărind relația eului creator cu universul, problematica existențială și a cunoașterii.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii comentariu/eseu versiune video/audio