În acest articol vom face un comentariu pentru romanul Cel mai iubit dintre pământeni, roman desigur scris în acest caz de către Marin Preda.

Așadar, în acest comentariu vom include o introducere, vom include desigur și semnificația titlului, tema, un rezumat pe scurt despre acest roman, caracterizarea personajului principal, Victor Petrini, de asemenea vom discuta și despre conflictele din operă, perspectiva narativă, bildungsroman, de ce este acesta un bildungsroman, de ce este acesta un roman realist și o concluzie.

Introducere

Și începem cu introducerea: Cel mai iubit dintre pământeni este ultimul roman scris de autorul Marin Preda, precum și apogeul carierei sale literare, și este considerat a fi un roman total, acest roman reunind mai multe tipuri ale acestei specii, reunind practic jurnalul, romanul politic, romanul de dragoste, cel social, cel eseistic și de asemenea cel psihologic.

Chiar condamnă societatea română comunistă de la începuturile acelea.

Romanul a apărut abia în anul 1980, când se populariza condamnarea regimului comunist din acele timpuri în favoarea, atenție, celui actual ceaușist. În mod ironic, Marin Preda a fost unul dintre puținii scriitori români din vremea respectivă scutiți de cenzură.

Titlul

Acum vom trece la semnificația titlului. Titlul Cel mai iubit dintre pământeni are caracter ironic, iar semnificația lui se înțelege pe deplin abia spre sfârșit. Acesta este de fapt o replică a ultimei iubite a protagonistului, Suzi Culala.

Aceasta îl întreabă la telefon: „Ce mai faci, tu, Cel mai iubit dintre pământeni?” În mod ironic, lipsa de sinceritate a lui Suzi cauzează condamnarea, dar și închiderea acestuia pentru a doua oară. Așa-numitul „Cel mai iubit dintre pământeni” este nespus de chinuit din dragoste și iubește mult mai mult decât a fost el vreodată iubit de alte persoane.

Tema

Odată ce am terminat cu introducerea și semnificația titlului, putem trece la tema. Tema centrală a acestui roman este iluzia fericirii atinsă prin iubire, precum și imposibilitatea evadării individului din contextul istoric în care se află.

Pe parcursul acestuia, Marin Preda dezvoltă tema raportului dintre ființa umană și istorie, a destinului în mâinile căruia omul devine o jucărie.

Astfel, criticul Eugen Simion a caracterizat romanul Cel mai iubit dintre pământeni drept „Romanul unui destin care își asumă o istorie, romanul unei istorii care trăiește printr-un destin”.

Cu toate acestea, Cel mai iubit dintre pământeni abordează multe alte teme secundare, precum înstrăinarea de părinți sub forma dezrădăcinării, căreia i se adaugă de asemenea pierderea religiei, violența relațiilor sociale, precum și sublimul alăturat terorii în iubire.

Rezumat pe scurt

Trecem acum la rezumatul pe scurt al acestui roman. Cel mai iubit dintre pământeni este un roman alcătuit din 10 părți împărțite în trei volume și are ca temă abordează tema omului ca prizonier al istoriei și al propriului destin, în imposibilitatea de a se separa de acestea două.

Primul volum se deschide cu o meditație a protagonistului, Victor Petrini, referitoare la moarte.

În acest volum aflăm că va fi condamnat la închisoare pe viață, iar al său prieten fost judecător îl sfătuise să scrie tot ceea ce i se întâmplase. Petrini meditează la libertate și negarea acesteia, la fiica sa, dar și la anii adolescenței sale.

Descria anii tinereții ca fiind o perioadă de-a lungul căreia timpul nu mai avea răbdare. Pe lângă caracterul fără perdea, Petrini era și ateu, lucru care nu era extraordinar de bine în societatea în care el trăia, pentru că la momentul respectiv a fi ateu nu era o realitate foarte comună.

Din această cauză, au loc adesea altercații între Victor și a sa mamă, față de care el afișa aceeași duritate.

În scurt timp, la fel ca Lucifer, Petrini devine profund revoltat împotriva lui Dumnezeu. Iubirea lui Petrini însă, gradele de implicare sentimentală ale celor doi în relație erau incompatibile. Nineta, fiind o prostituată pentru care contactul fizic însemna cu totul altceva decât pentru Victor, astfel cei doi s-au despărțit.

După ce a avut probleme în familie din cauza fetei, odată ce s-a aflat povestea, Petrini a luat bacalaureatul, a intrat la facultatea de litere și filozofie, dar pe Nineta nu a mai întâlnit-o de atunci. Cea de-a doua experiență amoroasă nu a fost cu nimic mai reușită.

Victor se îndrăgostise de o fată de la facultate, care avea porecla „căprioara” și care trecea examenele datorită frumuseții sale incredibile.

Aceasta l-a înșelat, iar cei doi s-au despărțit. Pe Victor îl durea ruptura de „căprioara”, dar a început să uite, deoarece și-a dat licența și a început să predea logică la o școală normală.

Caracterizare

Trecem acum la o scurtă caracterizare a acestui personaj. Profesor de filozofie și intelectual, Petrini își analizează existența în amănunțime de-a lungul timpului petrecut în închisoare. Caracterizarea lui Petrini este realizată cu precădere în mod indirect.

Portretul său fiind conturat cu ajutorul relației sale cu alte personaje, prin intermediul propriilor acțiuni, al monologului intern, dar și prin observarea mediului de viață al personajului și de asemenea prin comentariul auctorial.

Cu toate acestea, pe parcursul romanului Cel mai iubit dintre pământeni ni se prezintă de asemenea și portretul fizic al lui Petrini.

Prin autocaracterizare, acesta spune în roman în felul următor: „Aveam figură frumoasă fizic, dar urâtă în expresie, cu sprâncene groase de timpuriu, bărbătește, dar puternic și armonios desenate, ochii mari și negri, dar totuși limpezi, deschiși, nasul și bărbia prea voluntare, gura bine desenată, dar lipsită de cea mai vagă senzualitate, obrazul tras, laminat, ascetic”. Personajul masculin individual alter ego al autorului Marin Preda.

Victor Petrini este și personajul principal, având în vedere că participă la toate întâmplările acestui roman, iar lucrarea lui Marin Preda este ea însăși concepută în parte sub forma jurnalului protagonistului.

Gânditor profund și realist și idealist, Petrini vede sensul existenței în însăși apărarea valorilor acesteia, asemănător eroilor romanelor lui Camil Petrescu. El este un intelectual de elită care ajunge însă victima contextului istoric în mrejele căruia cade inevitabil.

Apartenența la specie

Acum vom trece și la argumentarea apartenenței la specie, dar așadar, în acest caz, vom discuta despre… vom argumenta de ce este roman acest roman unul realist. Cel mai iubit dintre pământeni este caracterizat drept o frescă a societății române comuniste din perioada 1940-1960, conceput sub forma unui jurnal. El a fost scris asemenea unei confesiuni înainte de condamnarea lui Victor Petrini, protagonistul acestui roman.

În acest mod, Cel mai iubit dintre pământeni este un roman realist psihologic de tip subiectiv, perspectiva narativă fiind la rândul ei subiectivă, iar narațiunea la persoana întâi. Acest roman constituie o reprezentare veridică a realității contemporane scriitorului, precum și a societății sub determinismul social-economic.

Temele abordate în acest roman, adică dependența omului de contextul istoric și politic, înstrăinarea de părinți sub forma dezrădăcinării, violența relațiilor sociale, sublimul alăturat rolului în iubire, dar și pierderea religiei, sunt verosimile și lipsite de idealism. Astfel, Marin Preda nu idealizează pe parcursul romanului realitățile economice și sociale.

De asemenea, în acest roman întâlnim și tehnica tipizare ca mijloc de generalizare a fenomenelor vieții într-o formă concretă. Avem personaje tipice pentru o categorie socială aflate în situații tipice. Personajul principal este complex și surprins în plină transformare de-a lungul vieții sale. Stilul romanului este sobru, iar atitudinea dominantă este critică.

De asemenea, vom încadra și acest roman și la genul bildungsroman. Romanul este specia literară aparținând genului epic în proză, cu acțiune complexă și de mare întindere, desfășurată pe mai multe planuri, cu personaje numeroase și intrigă complicată.

Romanul Cel mai iubit dintre pământeni se încadrează în categoria romanului subiectiv, astfel încât acesta e conceput în mare parte sub forma unui jurnal, relatarea, narațiunea făcându-se la persoana întâi. Marcă a subiectivității, acest roman are o structură narativă amplă, lucru care permite desfășurarea subiectului în planuri paralele și combină nuclee narative distincte.

Pe parcursul romanului se întâlnesc numeroase personaje, prezentând destinul unei personalități foarte bine individualizate, Victor Petrini, general acceptat drept un alter ego al autorului Marin Preda.

Relațiile dintre aceste personaje sunt surprinse în complexitatea lor, fiind observabile atât evoluțiile individuale ale acestor personaje, cât și cele ale relațiilor dintre aceste personaje din roman.

Conflictul

Trecem acum la conflicte. În privința conflictelor interne din acest roman, cel mai reprezentativ ar fi cel al protagonistului, ale cărui gânduri avem acces din postura de cititori. Astfel, Victor Petrini este dominat de opoziția dintre realitate și ideal, dintre planul ideilor și cel concret, dar și de cea dintre capacitățile pe care le are și eșecurile prin care acesta trece. Conflictele exterioare în care Petrini este implicat le reflectă pe cele interne.

Unul dintre primele astfel de conflicte are loc între Victor Petrini și a sa mamă. El este cauzat de ateismul lui Petrini, care se opune credinței puternice a mamei.

Ulterior, Petrini are parte de o grămadă de conflicte romantice, de la relația cu Nineta, care îl pune în dificultate atât la nivel personal, cât și social, la legătura cu Matilda, care s-a concretizat în urma conflictului dintre Petrini și Petrică Nicolau, care în momentul inițierii idilei era căsătorit deja cu Matilda. Nu în ultimul rând, Victor Petrini se află în conflict cu regimul politic care se afla în perioada respectivă la putere.

În urma unui interogatoriu la Securitate, acesta petrece trei ani muncind forțat la minele de plumb. Ulterior, după ce, într-un act de legitimă apărare, el îl împinge într-o prăpastie pe cel care avea de gând să-l ucidă, este condamnat la închisoare.

Perspectiva narativă

Avem acum doar să discutăm despre perspectiva narativă și despre concluzie. Haideți să începem deocamdată cu perspectiva narativă. Până la capitolul al 13-lea din volumul al treilea, perspectiva narativă este cea homodiegetică, naratorul fiind intradiegetic, iar întâmplările sunt povestite la persoana întâi. Pe parcursul capitolelor al 13-lea și al 18-lea, narațiunea este continuată de Ștefan Pop Zist Ciceo, care relatează din perspectiva intradiegetică.

Începând cu al 18-lea capitol, este reluată și perspectiva autodiegetică, tiparul narativ fiind cel auctorial, în cazul acesta naratorul deținând toate informațiile asupra evenimentelor anterioare.

Narațiunea, cu toate acestea, discursul este întrerupt uneori prin fragmente pe parcursul cărora personajul-narator oferă cititorului indicii asupra evenimentelor petrecute în aceeași perioadă în care întâmplările sunt narate.

Aceste fragmente conțin vizitele lui Ciceo și veștile pe care acesta i le aduce lui Petrini referitoare la desfășurarea procesului. În tiparul narativ auctorial, focalizarea este neutră sau non existentă. Timpul dominant din acest roman este imperfectul, un timp al rememorării.

Concluzie

Am ajuns acum și la concluzie. În concluzie, Cel mai iubit dintre pământeni este, așadar, una dintre cele mai încărcate semnificație și realiste reprezentări ale consecințelor neacceptării compromisului, a îmbrățișării anacronismului într-un regim caracterizat de constrângeri.

Acest roman a fost caracterizat de către Eugen Simion în felul următor: „Romanul a fost caracterizat drept romanul unui destin care își asumă o istorie, romanul unei istorii care trăiește printr-un destin”. Cam atât în legătură cu acest comentariu despre Cel mai iubit dintre pământeni.

Citeste si rezumatul pe scurt al romanului Cel mai iubit dintre pamanteni.

Alte opere importante scrise de Marin Preda: