Introducere
În acest articol vom discuta despre Zenobia, un personaj destul de important din cadrul romanului Ion de Liviu Rebreanu. Aceasta este practic mama personajului principal, mama protagonistului, mama lui Ion și de asemenea, desigur, soția glanetașului.
Modalități de caracterizare
Acum să trecem la caracterizarea noastră despre Zenobia.
Zenobia e, deci, mama lui Ion, dar și soția glanetașului.
Aceasta este caracterizată atât în mod indirect.
Trăsăturile ei se desprind din gândurile, din vorbele, dar și din faptele ei, precum și din relația cu alte personaje. Este descrisă și în mod direct de către alte personaje, de către autor, dar și prin autocaracterizare.
Zenobia e un personaj secundar, un personaj feminin și individual. Ea este prezentată în antiteză cu al ei soț, cititorul înțelegând în acest mod influența pe care părinții o avuseseră asupra lui Ion. De la mama lui Ion se pare că moștenește hărnicia.
Deci, e foarte vrednic, foarte energic, foarte harnic, calitate pe care se pare că tatăl său nu o împărtășea.
Se spune despre tatăl lui Ion și despre Ion că știa bine că băiatul, când e vorba de muncă, nu se codește și nu lenevește ca glanetașului. Ion se spunea că este leneș, iar băiatul, Ion, este harnic, la fel ca mama lui, spre deosebire de bărbatul ei.
Zenobia are și o latură deschisă către spiritualitate, ea fiind o femeie credincioasă.
Această fațetă a personajului este atât de puternică încât depășește emoțiile trecătoare, precum supărarea sau mânia. Ce se spune în operă: „Zenobia însă nu răspunse, se închină larg de mai multe ori, bâigui sfârșitul rugăciunilor și numai după ce isprăvi strigă la glanetașului”, descrisă de către autor ca fiind norocul bărbatului ei.
Despre aceasta se spune în roman că e o femeie ca un bărbat. Așadar, că e o femeie muncitoare, hotărâtă, perseverentă, dar și că are spirit de inițiativă.
Autorul consideră că femeia e motivul pentru care glanetașului a reușit, deoarece spune în roman: „Fără de ea câinii l-ar fi mâncat.”
Povestea căsătoriei Zenobiei cu glanetașului și alte laturi ale personalității mamei lui Ion se remarcă. Aceasta își iubea mult soțul, chiar dacă acesta nu era nici pe departe un partener perfect, un partener ideal.
Pe măsură ce timpul trece, glanetașului și-a făcut întotdeauna datoria față de aceasta. Ea e curajoasă și hotărâtă și s-a căsătorit cu acest om sărac fără să-i pese de acest lucru, lucru pe care părinții ei îl interpretaseră drept un mare impediment. Se spune în roman că s-a măritat cu dânsul fără voia părinților, care i ziceau că „din frumusețe nu se face porumb și din istețime mămăligă.”
Chiar dacă era singurul copil al părinților ei, oameni înstăriți, alegerea a fost să fie soția celui de care se îndrăgostise. Se spune în roman că „ar fi putut lua fruntea satului, ea însă l-a vrut pe glanetașul” și părinții, ca să nu-i iasă din voie, în cele din urmă au dat-o.
Când află că glanetașul este una dintre cele mai sărace fete din sat, Zenobia e dezamăgită, dar înțelege că băiatul îi seamănă și spune în roman: „Tot la sărăcie tragi, dragul mamei, tot altă mireasă, în afară de Florica vădanei lui Maxim, n-ai găsit? Cât de-i satul de mare, dar ce mă mai mir?”
Aceasta este o femeie plină de curaj și inițiativă, aducând singură gospodăria familiei.
Se spune în roman despre ea că „Zenobia l-a lăsat cât l-a lăsat, pe urmă, văzând că nu-i de nici o nădejde, s-a făcut ea bărbat și i-a dus.” „Casa era harnică, alergătoare, strângătoare.” Femeia nu strălucește cât prin inteligență, cât prin puterea ei de sacrificiu și spiritul întreprinzător în cadrul gospodăriei. De asemenea, romanul mai spune: „Dacă n-a dus-o mai bine, n-a fost vina ei. Unde nu-i cap, nu-i spor.”
Câteodată, copleșită de datoriile pe care le luase asupra ei, Zenobia întrece măsura în privința consumului de alcool, însă aceasta nu o distrage de la grija casei și a familiei. Se spune în roman despre aceasta: „Zenobia, care de mândră că era soacră mare, se îmbătase.”
Concluzie
În concluzie, Zenobia e un personaj important din cadrul romanului Ion de Liviu Rebreanu.
Alături de al ei soț glanetașul, are rolul de a scoate în evidență personalitatea protagonistului, personalitatea lui Ion, personalitate formată în urma relației avute cu părinții.
Cea mai însemnată trăsătură pe care Ion o moștenește de la mama lui este hărnicia, calitate care îi lipsea cu desăvârșire tatălui său.
Citeste si: