În acest articol vom discuta despre Victor Petrini, personajul principal, protagonistul din romanul Cel mai iubit dintre pământeni, roman scris de către Marin Preda. Așadar, să începem.

Caracterizare directă

Așadar, cu caracterizarea lui Victor Petrini din Cel mai iubit dintre pământeni. Această caracterizare va include predominant caracterizare directă, indirectă, portretul fizic, dar și cel moral. Începem, așadar, cu caracterizarea directă a lui Victor Petrini.

Victor Petrini este un personaj principal masculin, individual. Este, în același timp, și un personaj multidimensional, acesta reprezentând un alter ego al autorului, Marin Preda. Petrini e caracterizat în mod direct de către alte personaje, dar este caracterizat în mod direct și prin autocaracterizare.

În momentul povestirii, el se află într-o situație limită, închis, așteptând o condamnare pe viață. Victor Petrini spune despre sine: „Eu sunt omul care își asumă totul, precum și iubesc prea mult, cu un acut simț al responsabilității.” Petrini tratează cu seriozitate viața, spre deosebire de mulți dintre cei cu care are de-a face. Această problemă se evidențiază mai ales în relația lui cu femeile, relație care este vizibilă încă din adolescența protagonistului.

Acesta spune în roman: „Fetele mă ocoleau, adică nu se îndrăgosteau de mine. Nu știam pe atunci de ce, pentru că nu eram urât.” Tocmai de aceea, pentru această duritate de care nu eram conștient, duritatea despre care Petrini vorbește în acest caz, are rădăcinile într-un sentiment de alienare, sentiment care l-a afectat tot mai mult pe măsură ce a înaintat în vârstă, din cauza singurătății și a rezervelor pe care le avea la început față de femei.

Personajul și-a început viața amoroasă într-un bordel, la „mama răniților”, iar tatăl lui l-a catalogat drept „animal și potențial dezaxat” când au aflat că fiul lor s-a afișat cu o femeie ușoară, cu o femeie, desigur, de moravuri ușoare. Spune tatăl lui Victor în roman: „Ai să ajungi un dezaxat, o să vezi, ai pornit bine.” Asta este spus, desigur, de tatăl său după ce tânărul, după ce Victor se afișează în public cu Nineta Romulus, o femeie pe care acesta o cunoscuse la „mama răniților”, la acel bordel.

Caracterizare indirectă

Trecem acum la caracterizarea indirectă a lui Victor Petrini. Caracterizarea indirectă a lui Victor Petrini se realizează prin deducerea trăsăturilor acestuia din acțiunile, sentimentele, dar și din gândurile sale. Mediul de viață al lui Victor este și el foarte important în acest sens.

Părinții lui Victor, oameni foarte diferiți unul față de celălalt, nu reprezintă un model de cuplu romantic la care protagonistul ar putea tânji, idealist fiind el.

Observă că mama și tatăl lui nu mai împart același pat. Când părinții lui își exprimă dezamăgirea privind relația lui Victor cu o femeie ușoară, acesta răspunde direct, fără remușcări: „Revin mamă asupra păcatului tău de a nu fi putut iubi. Ei bine, eu iubesc prea mult. Care din noi doi e păcătos?” Petrini se consideră laș deoarece, după prima sa mare iubire, Căprioara, după ce aceasta l-a înșelat și a rămas însărcinată cu celălalt bărbat, Petrini a impus condiția avortului pentru a-i permite să revină alături de el.

Ginecologul care s-a ocupat de această operație a făcut o greșeală, iar Căprioara a murit din această cauză.

Victor se învinovățește și este bântuit de regrete, semn al unei conștiințe active și încărcate. Petrini este inteligent, lucid, este o fire analitică.

Acesta scrie eseuri despre starea societății, despre raportul dintre om și istorie, dar și în legătură cu anumite probleme de tip etic. Un bun exemplu în acest sens este reprezentat de eseul intitulat „Era ticăloșilor”.

Acesta era intens preocupat de filosofie, spune acesta în roman: „Interesul meu pentru filosofie, cum era și firesc, spori, iar lecturile din adolescență considerabile mă ajutară să pătrund adânc în culoarele culturii și sistemelor filozofice și să-mi iau examenele cu strălucire.”

Petrini este un idealist, iar lumea ideilor sale nu are un corespondent în realitatea din jurul său. Din această cauză, acesta se dăruiește complet și în dragoste, dar nu primește nici pe departe atât cât el oferă.

Portret fizic

Trecem acum la portretul fizic, un portret fizic destul de scurt.

Portretul fizic al lui Victor Petrini este conturat de către personajul însuși. Acesta implică, de sigur, un nivel ridicat de subiectivism și spune el despre sine însuși în roman: „Aveam figură frumoasă fizic, dar urâtă în expresie.”

Autocritic, acesta continuă, spunând: „Cu sprâncene groase, de timpuriu, bărbătește, dar puternic și armonios desenate, ochii mari și negri, dar totuși limpezi, deschiși, nasul și bărbia prea voluntare, gura bine desenată, dar lipsită de cea mai vagă senzualitate, obrazul tras, laminat, ascetic. Deși numai ascet nu eram.”

Preocuparea pentru propriul fizic și autoanaliza din acest punct de vedere se accentuează odată cu povestea de iubire trăită alături de frumoasa Căprioara. Fascinat de frumusețea ei incredibilă, Petrini se compară cu ea și spune: „Eu știam carte, dar era urâtă. Ea nu prea știa, dar era frumoasă.”

Portret moral

Trecem acum în final și la portretul moral al lui Petrini. Portretul moral al lui Victor Petrini se bucură de mai multă atenție decât cel fizic, el fiind unul dintre cele mai marcante personaje ale literaturii române.

Prin intermediul protagonistului, frământările, sentimentele și gândurile sale ale autorului au prins viață, făcându-se cunoscute publicului larg. Victor Petrini se cunoaște tot mai bine pe sine pe măsură ce trăiește dragostea alături de câteva femei importante în viața lui, anume Căprioara, Matilda și Suzi Cuala.

Ca urmare a relației cu Suzi și a minciunilor acesteia, Petrini ajunge în închisoare după o altercație cu soțul acestei femei. Petrini îl împinge accidental într-o prăpastie, iar acesta moare.

Drept urmare, se întreabă dacă fusese folosit de Suzi drept armă împotriva soțului ei, de care femeia probabil că dorea să scape. Crede acesta, pe bună dreptate.

Victor Petrini se simte victima unei nedreptăți insuportabile, care afectează modul în care personajul percepe lumea și spune acesta în roman: „Închisoarea pe viață, oricât m-aș strădui, îmi este cu neputință să-mi imaginez că, odată verdictul pronunțat, voi putea adresa lumii un tandru ‘Adio nepăsător’.”

În relația cu Matilda, Victor nu se simte respectat chiar de ea.

E singura pe care o percepuse vreodată ca fiind egală din punct de vedere intelectual.

Totuși, Matilda este autoritară, superficială din punct de vedere emoțional și nu are tandrețea la care tânjește protagonistul.

Victor Petrini are o fetiță cu soția lui și dragostea Silviei, fiica lui, lipsită bineînțeles de accente romantice, va fi singura iubire care îl va împlini cu adevărat.

Aprofundeaza citind si:

Alte opere importante scrise de Marin Preda: