În cadrul acestui articol vom face caracterizarea lui Stavrache, personajul principal din cadrul nuvelei În vreme de război de Ion Luca Caragiale. Desigur, vom discuta despre caracterizarea directă, dar și despre caracterizarea indirectă a acestui personaj. Vom discuta și despre portretul său fizic, dar și cel moral.

Așadar, folosindu-te de acest articol vei putea scrie un eseu complet despre particularitățile de construcție a unui personaj din nuvela „În vreme de război”.

Acum să trecem la al nostru Stavrache…

Introducere

Stavrache este un personaj principal, masculin, individual din nuvela “În vreme de război” de Caragiale și are un trai îndestulat, acesta fiind proprietarul unui han.

Caracterizarea directă a lui Stavrache

Stavrache este în mod direct caracterizat de către narator și de către alte personaje.

Stavrache e fratele mai mare al preotului Iancu. El este un hangiu, se spune în nuvelă „Neica Stavrache, hangiul fratele său mai mare”, iar afacerea acestuia merge foarte bine.

Se spune despre acesta că: „Hangiul era foarte mulțumit, un om cu dare de mână, cu han în drum - mare greutate i se luase de pe suflet.”. Stavrache fusese bântuit de teama sărăciei, dar hanul îi aducea acum liniște sufletească și, de asemenea, prosperitate.

Iancu, fratele lui Stavrache, își privește fratele ca pe un adevărat protector și vine la el în cele mai vulnerabile momente, deoarece are încredere în el.

Și spune, Iancu, în operă „Am venit la d-ta ca la un duhovnic.”. Iancu nu știe că al său frate mai mare îl preferă mort, astfel încât să poată beneficia de averea lui.

La finalul acestei nuvele, în momentul în care Stavrache înnebunește, naratorul face un comentariu în legătură cu forța fizică a personajului. Irațional, protagonistul își atacă propriul frate, ajutat de putere și viteză de reacție. („Pe lângă o necovârșită putere față de amândoi uniți, hangiul mai avea și o repeziciune de mișcări ne-nchipuită.”).

Caracterizarea indirectă a lui Stavrache

Caracterizarea indirectă a lui Stavrache constă în principal în dezvăluirea trăsăturilor acestui personaj din vorbe, fapte și comportament, dar și din relația sa cu alte personaje din cadrul nuvelei.

La început, Stavrache își asigurase bunăstarea prin muncă și perseverență.

Se spune despre acesta în nuvelă: „Câte nopți nu dormise el o clipă măcar cum se cade, trăgând cu urechea și așteptând cu inima sărită pe musafirii de noapte negreșit, trebuia să îi fie să îi vie și lui rândul o dată.”

Ulterior însă, Stavrache beneficiază de moștenirea primită în urma presupusului deces al fratelui său, al lui popa Iancu, și se spune în operă: „Demult, acuma, domnul Stavrache stăpânește mirazul rămas de la frate-său, părintele Iancu, de a cărui urmă nu s-a mai putut da și despre care nici nu se mai pomenește.”. Naratorul folosește un ton ironic în momentul în care spune și menționează decizia lui Stavrache de a discuta cu un avocat privind averea lui Iancu, la foarte scurtă vreme după presupusul deces al acestuia.

Stavrache este un oportunist, oportunist care suferă inițial la auzul veștii morții fratelui. Se spune în operă: „Domnul Stavrache a plâns mult, mult, zdrobit de trista veste. Dar un bărbat trebuie să-și facă inimă! Nu trebuie să se lase copleșit de așa durere.”

Dar amintindu-și de moștenirea în posesia căreia ar putea intra, își revine rapid. Se spune în operă: „A pus caii la brișcă și a plecat repede la târg să întrebe pe avocat cu reforme intră cineva la stăpânirea verii unui frate bun pierdut care n-are alt moștenitor.”

Prefăcut, hangiul Stavrache încearcă să pară puternic afectat de moartea lui Iancu în fața avocatului, dar se spune în operă: „Apoi, văzând că răspunsul său era prea sigur, face o impresie ciudată avocatului. Se grăbi să adauge cu tunul cel mai duios: «Cine știe unde s-o fi prăpădit bietul frate meu.»” Dacă n-a mai venit, el avu dul lui atâta amar devreme. El spune acest lucru de teamă să nu dea de bănuit că se bucură de moartea fratelui său. El nu avea nicio vină pentru presupusul deces, însă teama de a pierde banii îl definește și determină o puternică lipsă de umanitate.

În momentul în care acesta primește dreptul legal de a și însuși averea lui Iancu, el e bântuit de coșmaruri în care fratele lui apare viu. Se spune în operă: „Au trecut cinci ani de la război și nimeni în adevăr n-a supărat pe domnul Stavrache afară de Popa Iancu Volintiru, care venea din când în când de pe altă lume să tulbure somnul fratelui său.” Aceste episoade repetate distrug în mod treptat sănătatea mentală a personajului, până când acesta înnebunește.

Statutul personajului

Statutul fizic

Trecem acum un pic să discutăm și despre statutul fizic al lui Stavrache.

Statutul fizic al lui Stavrache e foarte bine definit în cele mai problematice momente ale personajului, fiind menit să scoată în evidență instabilitatea psihică a acestuia.

După ce Iancu îl vizitează dorind să-i facă o surpriză și dezvăluind în acest mod faptul că nu murise, fizicul lui Stavrache începe să reflecte starea lui de spirit. Se spune în operă: „Cu chipul îngrozitor, cu gura plină de spumă roșcată.”

Momentul în care Iancu își recunoaște adevărata identitate, aspectul fizic al lui Stavrache suferă modificări pe baza stresului, dar și a șocului. Descrierea amănunțită a acestui proces creează impresia de desfigurare a personajului.

Se spune în operă: „trupul se înfundă repede mai jos chiar decât fusese, apăsându-și gâtul în umeri, […] ochii-și întoarseră privirile din adânci depărtări de-afară afundându-le treptat înăuntrul bolții capului, […] gura se-nchise și fălcile se-ncleștară.”

Statul moral

Chiar dacă acesta are o situație financiară bună, Stavrache rămâne zgârcit până în ultimul moment.

În acest sens, e relevantă scena în care o fetiță sărmană fură un singur covrig de la han când crede că hangiul nu e atent. Acesta însă observă, reacționând violent. „fără vorbă, lip! o palmă peste obrazul înghețat. -Lasă covrigul jos, hoațo!… De mici vă-nvățați la furat, fire-ați ai dracului!”, spune el.

Odată ce înnebunește, se spune în operă: „Cum îi dete lumina-n ochi, Stavrache începu să cânte popește.” Stavrache devine, deci, violent și cu fratele lui, și se spune în nuvelă: „Stavrache rămase o clipă cu mâinile ridicate cât mai nalt, dete alt răcnet zguduitor și se năpusti asupra lu frate-său: îl doborî la pământ, năruindu-se peste el.”

Toți cei prezenți, sunt absolut șocați și nu pot înțelege motivul comportamentului personajului care se luptase în mod barbar cu fratele său iar spre final se spune în operă: „Stavrache se ridică în picioare foarte liniștit […] apoi se sui în pat și se trânti pe o ureche, strângându-și genunchii în coate. Pe când musafirii steteau nedormiți, uitându-se când la unul când la altul, când la omul ghemuit, acesta începu să horcăie tare și să geamă.”

Concluzie

În concluzie, Stavrache este un personaj remarcabil din nuvela „În vreme de război” de Caragiale și reprezintă tiparul omului avar din societate.

Caracterizarea lui Stavrache

Citește și: În vreme de război comentariu