Introducere

În cadrul acestui articol, vom discuta despre Stănică Rațiu. Vom face caracterizarea acestui personaj destul de important din cadrul romanului balzacian modern și citadin Enigma Otiliei, scris de către criticul literar, dar și scriitor, George Călinescu.

Înainte de a începe cu caracterizarea lui Stănică Rațiu, trebuie menționat că acesta este un personaj important din cadrul acestui roman. Chiar dacă nu este un personaj principal, fiind unul secundar, rămâne totuși semnificativ.

Citeste si rezumatul romanului Enigma Otiliei .

Modalități de caracterizare

Stănică Rațiu este unul dintre personajele secundare ale romanului, un personaj masculin și individual. De asemenea, acesta are una dintre cele mai dezagreabile personalități din acest roman. El este un personaj realist, conturat în special prin faptele și vorbele sale.

Stănică este căsătorit cu Olimpia Tulea, fiica Aglaiei și sora lui Moș Costache Giurgiuveanu. Căsătoria sa nu este bazată pe sentimente, ci pe interes. Pentru Stănică Rațiu, banii constituie principalul punct de interes, ceea ce îl definește drept un personaj materialist.

Faptele, alegerile și vorbele lui Stănică Rațiu sunt aproape întotdeauna motivate exclusiv de dorința de îmbogățire, de acumularea de capital și de obținerea unor sume din ce în ce mai mari de bani. Statutul său social este înalt doar în aparență, fiind descris în roman drept „avocat fără procese”.

Putem deduce, așadar, că, asemenea demagogilor lui Caragiale, și în cazul lui Stănică Rațiu există o mare discrepanță între aparență și esență. În afară de un puternic instinct de supraviețuire și o oarecare stăpânire a artei manipulării, Rațiu nu posedă aproape niciun alt talent.

Portretul fizic al acestui personaj îl sugerează și pe cel moral. Se spune despre acesta în roman că „era roșu la față, fără să fie propriu-zis gras, de o sănătate agresivă, contrastând cu părul mare și negru, foarte creț, și cu mustața în chip de muscă”.

Din aceste detalii înțelegem că Stănică Rațiu ținea în mod deosebit la propria bunăstare. Cu toate acestea, el dorea să creeze impresia că nu are nevoie de siguranță financiară suplimentară. În roman se spune: „un guler tare și înalt ținea o cravată infoiată ca o lavalieră. Venise îmbrăcat într-un costum și Felix fusese izbit de la început de lărgimea hainei și de ridicola dimensiune a canotierei, care abia îi cuprindea părul”.

Acesta este un personaj foarte teatral, foarte vorbăreț și strident. În roman se menționează că „vorbea sonor, rotund, cu gest artistic și declamator”.

Stănică Rațiu provine dintr-o familie numeroasă, astfel încât averea s-a împărțit rapid între toți membrii săi, care nu s-au îmbogățit. Din acest motiv, Stănică decide să-și construiască propria avere, profitând de alții, în mare parte prin manipulare. Astfel, se căsătorește cu Olimpia pentru a obține zestrea și pentru a deveni membru al unei familii înstărite.Stănică Rațiu dezvoltă o adevărată obsesie pentru moștenirea bătrânului Costache Giurgiuveanu, obsesie care duce ulterior la destrămarea familiei Tulea.

Stănică, practic, o părăsește pe soția sa, Olimpia, de îndată ce își dă seama că uniunea lor nu îi va putea aduce averea la care râvnea. Drept scuză, el motivează această despărțire prin imposibilitatea de a avea copii cu Olimpia.

În ultimele clipe de viață ale lui Moș Costache Giurgiuveanu, Stănică îi grăbește moartea, aflând și locul unde bătrânul își ținea banii și furându-i.

Ulterior, Stănică se căsătorește cu o prostituată influentă, întreținută de o persoană importantă, un general, ceea ce îi asigură din nou un statut social avantajos.

Stănică Rațiu este un personaj prefăcut, talentat în arta demagogiei și a alegerii inspirate a cuvintelor. El ține îndelungi discursuri încărcate de ipocrizie despre morală, familie și societate.

Insistă în special pe ideea familiei, pe care o consideră fundament al societății, deși chiar el însuși contribuie la destrămarea propriei familii. Astfel, avem parte de o ipocrizie masivă din partea acestui personaj.

Stănică Rațiu este un personaj grosolan și un impostor. El apelează la gesturi grandioase pentru a-și masca adevăratele intenții. Se preface rafinat și manierat cu Aglae, iar lui Moș Costache Giurgiuveanu îi grăbește moartea, fiind lipsit de scrupule și luându-i banii chiar sub ochii acestuia.

Acest act îi cauzează un ultim șoc lui Moș Costache Giurgiuveanu, care decedează foarte rapid.

Cu fiecare dintre oamenii pe care îi cunoaște, Stănică Rațiu joacă un alt rol, în funcție de propriile interese.

În concluzie, Stănică Rațiu reprezintă tipul parvenitului, tipul demagogului, amintind de Nae Cațavencu, personajul lui Caragiale din O scrisoare pierdută.

Stănică Rațiu se deosebește prin faptul că tratează viața ca pe o scenă, unde joacă diverse roluri în funcție de interlocutorul său. Fără multiplele măști pe care le poartă în diferite ocazii, din personalitatea lui nu rămâne decât o dorință obsesivă de îmbogățire.

Concluzie

În concluzie, Stănică Rațiu este un personaj secundar, individual, masculin. El reprezintă tipul parvenitului, fiind mereu fals, dar cu un scop clar: obținerea de foloase materiale, bani, imobile sau proprietăți.

Dorința sa continuă de înavuțire îl transformă într-un impostor și manipulator. Este un personaj grosolan, dar are o mare putere de convingere, aspect care îi sporește averea, dar îl degradează profund din punct de vedere moral.

Citeste si: