Introducere
În cadrul acestui articol vom discuta despre preotul Belciug. Acesta este un personaj din cadrul romanului Ion de Liviu Rebreanu. Așadar, în articolul acesta vom face caracterizarea sa, vom discuta despre acest personaj, personaj secundar în cadrul acestui roman.
Modalități de caracterizare
Să trecem la caracterizarea noastră despre preotul Belciug. În satul Pripa, satul în care se desfășoară acțiunea din cadrul romanului Ion, preotul se numește Belciug.
Acesta este un personaj secundar, un personaj masculin și individual. Acesta se pare că este unul dintre, se spune în roman, „domnii” comunității. Acest apelativ marchează, sugerează o diferență de clasă socială între el și sătenii de rând. Preotul Belciug e caracterizat atât în mod direct, cât și indirect.
În mod direct, desigur, este caracterizat de către autor, de către alte personaje, dar și prin schița biografică.
Se spune în roman despre acesta: „Văduv din primul an al preoției, se pare că acest personaj a fost lovit de tragedie foarte devreme, iar suferința sa emoțională s-a răsfrânt și asupra fizicului preotului.”
Da, despre care se spune în roman: „Își iubise mult nevasta și pierderea ei i-a înăcrit sufletul. Era bolnăvicios și atât de jigărit că foarte motivat de rolul său pe care îl avea în sat, el își revine. Și, surprinzător pentru toată lumea, el reușește să devină un adevărat stâlp al comunității tale.”
Dar se spune în roman despre acesta: „Când apoi a zăcut câteva luni la spitalul din Cluj, toată lumea i-a pus cruce. Și totuși, slab, galben, prăpădit cum era, satul, lucrul care îl menține pe preotul Belciug în viață, viu și energic, e contribuția practic la lupta pentru apărarea drepturilor românilor din Transilvania.” Acestora li se adaugă respectul oamenilor de care Belciug se bucura din plin, fiind un om integru.
Dar se spune despre acesta: „Veneau la dânsul oameni și din al cincilea județ să le citească sau să-i spovedească. Țăranii îl respectau, mai ales pentru că de când i-a murit preoteasa, nimeni nu l-a simțit umblând după femei.” Din foarte multe puncte de vedere, preotul acesta este nucleul spiritual al comunității rurale din care face parte.
El înfăptuiește nunți, botezuri, înmormântări, fiind prezent în momente foarte importante, în momente cruciale din viețile oamenilor. El își cunoaște datoria și și-o îndeplinește, sfătuind sau dojenind sătenii, după caz, când sătenii se abat de la normele etice. Preotul are misiunea de a observa și de a acționa în consecință.
De exemplu, în momentul în care îl vede pe Vasile Baciu mai mereu beat, îl mustră, amintindu-i de datoria pe care o are față de cei mai tineri, care au nevoie de exemple solide. Da, și îi spune acestuia: „Rău faci, Vasile, că nu te sfiești măcar de tineretul care te vede mereu beat.”
Așadar, implicat și într-un conflict cu Zaharia Herdelea, învățătorul satului, acesta se desfășoară în paralel cu un alt conflict major între Ion și Vasile Baciu, astfel încât se trasează o paralelă între spiritual și teluric, fără ca vreunul dintre cele două planuri să fie armonios.
Această luptă, acest conflict dintre preot și învățător, simbolizează instabilitatea la nivel social, economic și spiritual, deoarece ambii se dedică luptei pentru drepturile românilor ardeleni.
Când însă doi dintre acești români intră în conflict unul cu celălalt, preotul ține partea lui Bulbuc, iar Herdelea se poziționează de partea lui Ion, protagonistul romanului.
Da, se spune în roman: „Toma Bulbuc a sculat din pat pe preotul Belciug și s-a plâns că Ion i-a schilodit feciorul. Popa s-a indignat, fiindcă tocmai era un stâlp darnic al bisericii și i-a făgăduit că duminica viitoare are să dojenească pe bătăușul glănetășului.”
Preotul Belciug, în general, evită conflictul până în momentul producerii efective acestuia, motivat tot de îmbunătățirea imaginii românilor. Da, și spune acesta: „A înghițit multe răutăți mărunte, numai să nu zică lumea că doi surtucari români nu pot trăi într-un sat nedezinfectat.”
Citeste si: Ion comentariu/eseu
Concluzie
În concluzie, acest preot, preotul Belciug, e un personaj construit în manieră complexă și realistă.
În ciuda faimei sale de sfânt pe care o dobândise printre sătenii din al său sat, acesta nu este fără cusur.
Eugen Lovinescu a marcat cum în roman aprigul preot Belciug, iubirea de biserică și neam se asociază de asemenea intim cu atâtea sentimente rele și cu atâtea pasiuni lumești.
Stâlp spiritual al comunității din care face parte, Belciug își pune întreaga viață în slujba satului, dar și a divinității. Cam atât în legătură cu acest preot, preotul Belciug, preotul satului Pripas, în care se desfășoară acțiunea din cadrul romanului Ion de Liviu Rebreanu.
Aprofundeaza: