În cadrul acestui articol vom discuta despre popa Iancu. Deci, avem nuvela În vreme de război de Ion Luca Caragiale și vom face practic caracterizarea lui popa Iancu, un personaj destul de important din cadrul operei.

Acum să trecem la caracterizarea noastră despre popa Iancu…

Introducere

Așadar, nuvela în care popa Iancu se regăsește se numeste În vreme de război. Este o nuvelă scrisă de Ion Luca Caragiale și a fost publicată pentru prima dată în anul 1898. Aceasta tratează tema banului, dar și pe cea a obsesiei. Avem aici două personaje importante: Stavrache și fratele său ma mic, popa Iancu.

Popa Iancu este un personaj secundar, masculin și masculin. El este fratele mai mic al lui Stavrache și era preot în sat. Popa Iancu are și un mare secret: chiar dacă este preot și poartă haine duhovnicești, el este capul unei bande de tâlhari.

Acest secret aduce grave complicații în ceea ce privește destinul personajului, deoarece ajunge într-o situație limită și, fiind speriat că va fi descoperit, popa Iancu apelează la ajutorul fratelui său, Stavrache.

Caracterizarea lui popa Iancu versiune audio/video

Modalități de caracterizare

Popa Iancu este caracterizat în mod direct și indirect. Faptele sale se află în opoziție totală cu trăsăturile morale și purtarea cuviincioasă pe care un preot ar trebui să le aibă. El este practic un personaj dornic să se îmbogățească rapid și acceptă să fie capul unei bande de tâlhari. Dar în momentul în care dă de necaz, merge la fratele său, la Stavrache, în speranța că acesta îl va ajuta și îl va salva.

Popa Iancu înscenează un jaf pentru a părea că el nu are nicio legătură cu acea bandă de tâlhari, dar tâlharii au fost prinși, iar acum omul se teme că acei tâlhari îl vor da de gol, spunând despre el cine este și așa mai departe. Stavrache reacționează într-un mod haotic la început, dar ulterior îl ajută pe fratele său să își schimbe înfățișarea pentru a nu putea fi recunoscut. Stavrache îl tunde până la piele, îl rade, apoi discută cu un grup de voluntari care mergeau să lupte în război despre posibilitatea de a-l lua cu ei pe popa Iancu. Dorința de libertate a lui Iancu era mai mare decât dragostea față de preoție.

Iancu ajunge la război, dar fuge pe front pentru a nu fi prins și pedepsit. Este ajutat de fratele său și devine sublocotenentul Georgescu. În acest moment, cititorul tinde să considere că relația celor doi frați este una dominată în special de loialitate, dar și de solidaritate, în ciuda faptelor îndoielnice comise de către ambii.

Totuși, acesta nu este tipul de legătură pe care ei o au în realitate, deoarece protagonistul, adică Stavrache, își arată rapid adevăratele intenții. Între timp, în sat nu se mai auzise nimic despre preotul popa Iancu. Oamenii aduseseră alt preot la biserică, desigur, biserica nu putea rămâne goală.

Pe când se întorcea de la parastasul mamei sale, Stavrache primește o scrisoare de la fratele lui, din care află că acesta fusese numit sergent și fusese decorat cu virtutea militară. Apoi urmează altă scrisoare prin care se anunță că Iancu murise, rănit de trei gloanțe.

Autorul laudă curajul și vitejia eroului care, zâmbind, își cântase de unul singur Pomenire vecinică. De fapt, Iancu își înscenase moartea pentru a putea scăpa de o datorie. În acest timp, Stavrache își dă seama de faptul că, deși moartea fratelui nu-l bucura, tristețea provocată de pierderea lui pălea în fața entuziasmului care-l cuprindea la gândul îmbogățirii de pe urma averii acestuia. Astfel, din fratele care-l ajutase, Stavrache devine un om paranoic, un om lacom, care se teme că nu cumva popa Iancu să vină vreodată după banii moșteniți de fratele lui.

După câțiva ani, Iancu se întoarce la Hanul fratelui său, schimbat, alături de un alt călător. La început, popa Iancu nu a fost recunoscut, dar în momentul în care Iancu i-a spus numele lui, Stavrache a realizat că fratele său trăiește, suferind un șoc. De fapt, Iancu nu se schimbase chiar deloc, căci și de această dată venise să-i ceară banii lui Stavrache pentru a achita o datorie. Din faptele și comportamentul lui Iancu, putem deduce că acesta repetă greșelile din tinerețe, atunci când acceptă să fie capul unei bande de tâlhari, după care renunță la hainele de preot și pleacă pe front sub un alt nume. Aici, din nou, își face datorii.

Popa Iancu are puterea de a se preface mort, pentru a scăpa de datorii, dar își face apariția din nou la hanul fratelui său, doar în momentul în care el dă de necaz. De data aceasta, Stavrache nu-l mai poate salva, șocul fiind unul foarte mare.

Concluzie

În concluzie, popa Iancu este un personaj complex, un personaj secundar masculin, prin care Caragiale pătrunde în adâncurile sufletului și ale minții lui Stavrache, abordând în același timp tema dedicată a rivalității dintre frați, motivul acestei rivalități fiind patima îmbogățirii, iar banul reprezentând tema secundară a operei.

Cam atât în legătură cu popa Iancu.

Să facem acum și o recapitulare pe scurt despre popa Iancu: Iancu este un personaj secundar masculin, fratele lui Stavrache.

El este popă, dar dorind să facă din ce în ce mai mulți bani, la un moment dat devine capul unei bande de tâlhari.

Își înscenează un jaf pentru a nu fi bănuit că ar avea de-a face cu acea bandă. După mai multe ilegalități, banda respectivă este prinsă, cu excepția popa Iancu, care se duce la fratele său, la Stavrache. Ulterior, Stavrache reușește să-l facă dispărut, trimițându-l la război cu niște voluntari.

Mai târziu, se întoarce popa Iancu acasă, dar se întoarce fără bani și cu multe datorii.

Stavrache înnebunește, crezând că toți banii pe care Iancu îi obținuse din ilegalități îi vor rămâne lui. Însă, din nou șocat că acesta s-a întors acasă doar pentru a-i cere bani. Cam atât despre popa Iancu.

Citește și: În vreme de război comentariu