Introducere

Niculae Moromete este un personaj secundar masculin și individual din romanul Moromeții rezumat de Marin Preda.

Nicolae Moromete este și alter egoul autorului.

Alter ego practic înseamnă două cuvinte din limba latină și înseamnă alt eu sau alt sine.

Alter înseamnă alt și ego înseamnă eu sau sine, depinde de cum îl folosim. În cazul acesta, ce înseamnă alt sine?

Înseamnă faptul că Marin Preda este oarecum inclus în acest roman prin Niculae Moromete.

Deci, multe caracteristici ale lui Nicolae Moromete le are de fapt Marin Preda, autorul acestui roman.

Așadar, Nicolae Moromete este personaj secundar masculin individual și este și alter egoul lui Marin Preda.

În cadrul acestui roman, Nicolae Moromete este mezinul familiei, cel mai mic dintre copii din această familie și este unul dintre cei trei copii ai lui Ilie Moromete și ai Catrinei Moromete.

Acesta are cinci frați dintre care are trei frați vitregi din prima căsătorie a lui Ilie Moromete și aici vorbim despre Paraschiv, Nilă și Achim. Mai are două surori din căsătoria lui Ilie cu mama sa, Catrina, și aici vorbim de Tita și Ilinca. Acestea sunt cele două surori ale sale.

Vom trece rapid și vom face acum portretul fizic și portretul moral, iar apoi trecem la caracterizarea directă și ulterior indirectă, să vedem exact cum este acesta portretizat de către alte personaje, de către autor, dar poate și de sine însuși, deci prin autocaracterizare.

Ulterior, vedem cum este el de fapt, cum reiese el din modul în care el vorbește, din modul în care se exprimă, se îmbracă și așa mai departe. Deci să începem deocamdată cu portretul fizic.

Statutul fizic

Statutul fizic al lui Nicolae Moromete scoate în evidență lupta permanentă care se dă în sufletul acestui băiat între dorința de a pune pe primul loc școala și obligația de a se ocupa de treburile din gospodărie.

Din scurtele descrieri ale aspectului fizic ale acestui copil, ne dăm seama de inocența acestuia, precum și de afecțiunea pe care naratorul o are pentru acest personaj. Dar se spune în roman: „Pe poarta grădinii intră un băiat de vreo 12 ani, avea capul gol și cămașa pe el era ferfeniță, picioarele goale erau pline de zgârieturi cu urme de sânge închegat cu praf.”

Nepotrivirea lui Niculae în mediul acesta în care crescuse, un mediu rural, nu foarte dezvoltat din punct de vedere intelectual și care nu avea foarte multe de oferit din acest punct de vedere, reiese. Și această nepotrivire a lui Niculae cu mediul în care crescuse reiese și din portretul fizic al băiatului.

Se spune în roman: „Așa cum se oprise cu obrajii negri-gălbui de friguri, cu capul mare, peste care pusese pălăria destul de veche a tatălui, în cămașa și cu picioarele desculțe și pline de zgârieturi. Niculae parcă era o sperietoare.” Inocența lui Niculae Moromete i se citește și în priviri, mai ales în interacțiunile cu al său tată, cu Ilie Moromete.

Dar se spune în roman: „Niculae se uită la tatăl său nemișcat, cu ochii pironiți pe fruntea largă, descoperită de golul părului căzut de o parte și de alta a creștetului.”

Statutul moral

Statutul moral al lui Niculae Moromete acesta se distinge de ceilalți membri ai familiei sale prin dorința de a merge la școală, pasiunea pentru lectură și studiu. Copil fiind, având doar 12 ani, este supus interdicțiilor tatălui său, care își va da seama mult prea târziu de greșelile pe care le face în legătură cu educația lui Niculae.

El va regreta rezistența opusă în fața dorinței mezinului, dar Niculae nu va depinde de dorințele tatălui său, luându-și viața în propriile mâini.

Poate cea mai importantă și impresionantă dintre calitățile lui Niculae este perseverența, dar generozitatea și maturitatea de care acesta dă dovadă în anumite momente sunt și ele, de asemenea, memorabile.

Un exemplu foarte bun este dat de o decizie pe care Niculae o ia, adult fiind. Da, și practic acesta alege educația în detrimentul pământului, la care renunță în favoarea celor două surori ale sale, Tita și Ilinca.

Încă de mic copil, Niculae e dispus să plătească orice preț pentru dreptul la educație, astfel că la serbarea școlară el participă chiar dacă era bolnav și își impresionează tatăl luând premiul întâi, știind foarte bine că l-a obținut cât putuse demult, trimițându-și Moromete.

Nu se așteaptă nici măcar ca Niculae să treacă clasa în anul respectiv, dar când își vede fiul primind premiul, chiar dacă era bolnav de friguri, pe când încerca să recite o poezie, tatăl este cuprins de o emoție covârșitoare.

Totuși, pe măsură ce greutățile familiei se amplifică, Moromete devine tot mai inflexibil privind problema studiilor fiului său. Se spune în roman: „Moromete îi spuse că s-a terminat cu istoria lui, cu studiile, să stea acasă și să pună mâna pe sapă.”

Când depășește vârsta copilăriei, pășind către vârsta maturității, Niculae își alege o carieră în politică.

El studiază la o școală pentru activiști și primește sarcina de a supraveghea modul de funcționare al celor dintâi forme colective de muncă. În momentul în care unul dintre locuitorii satului moare înecat în râul din apropiere, Niculae devine victima unor oportuniști împotriva cărora idealismul lui nu avea nicio șansă, fiind destituit.

El se reorientează din punct de vedere profesional, iar Culae se căsătorește cu Mărioara, una dintre fetele din sat, și se înstrăinează, se îndepărtează de al său tată.

După moartea lui Ilie Moromete, Niculae regretă că nu l-a căutat, iar vina îl bântuie pentru tot restul vieții. Cam atât în legătură cu portretul fizic și cel moral al lui Niculae Moromete.

Caracterizare directă

Trecem acum la caracterizare directă. Așadar, Nicolae Moromete e caracterizat în mod direct de către narator, de către alte personaje, dar caracterizarea directă este realizată și prin autocaracterizare. Deci descriere proprie, da, își face propria descriere, propria caracterizare.

În debutul romanului, Niculae Moromete este victima ironiilor fraților mai mari, care îl terorizează. Frații mai mari, frații vitregi.

Un episod reprezentativ este acela în momentul în care Achim, văzând că fratele lui făcea mofturi la masă, îi spune: „Dacă mănânci, mi-ești ca un frate, Niculae. Dacă nu mănânci, mi-ești ca doi.” Din acest motiv, personajul se vede nevoit să învețe să facă lucruri care nu-i stau în caracter. Dar se spune în roman: „Vrând, nevrând, învățase să se lupte și să se bată cu ciomagul.”

Lui Niculae nu-i place nici partea asta cu îngrijirea oilor, deoarece nu i se potrivește viața de țăran, el fiind pasionat de educație, de cultură în general.

Tragedia acestui personaj este această nepotrivire, întrucât el corespunde tipologiei intelectualului și e forțat de împrejurări să ducă o altă viață decât cea potrivită pentru el.

Moromete, Ilie Moromete, interpretează această incompatibilitate drept lene. Se spune în roman: „De ce nu-l lași în pace, Ilie? N-ajunge că îl triați ca vai de cap lui și rabdă de sete toată ziua cu oile, îl mai faci și puturos?” Dar înțelege, deși prea târziu, rădăcinile comportamentului mezinului.

În acel caz, era Catrina care îi spunea lui Ilie Moromete: „De ce îl tot faci lenes și așa mai departe? Că deja îl trimiteți la păscut cu oile toată ziua și așa mai departe.”

Odată ajuns la maturitate, Nicolae pornește pe propriul drum. Se spune în roman: „Eu îmi caut eul meu.” De asemenea, se exprimă cu mai mult curaj. Nicolae este un idealist. El pornește cu încredere spre ideologia socialistă, devenind chiar un partizan al unei noi religii a binelui și a răului.

Cam atât în legătură cu acest personaj pe partea de caracterizare directă.

Caracterizare indirectă

Acum trecem și la ultima parte, caracterizare indirectă. Aici aceasta este mai un pic mai detaliată, nu este foarte succintă și vom începe prin a spune faptul că caracterizarea indirectă este prevalentă în construcția portretelor personajelor din cadrul romanului Moromeții de Marin Preda.

În mod indirect, trăsăturile acestui personaj, ale lui Niculae, alter ego-ul lui Marin Preda, reies din vorbele, gândurile, dar și din faptele acestuia, precum și din relația sa cu alte personaje din cadrul romanului.

De asemenea, e construit în antiteză cu Ilie Moromete, cu tatăl său, deoarece părintele reprezintă atașamentul față de vechile tradiții, în timp ce fiul său, acest mezin al familiei, simbolizează deschiderea către nou și dorința de a-și croi propriul destin.

Din faptele săvârșite de Niculae, ne putem da seama de capacitatea sa de a empatiza cu alții, dar și de interesul său mărit pentru studiul naturii umane, pentru a ști cum să abordeze tatăl. Niculae a dezvoltat un acut spirit analitic și de observație.

Dar se spune în operă că tatăl său era un om care gândea și gândirea lui era limpede, n-avea nevoie să se înghesuie în ea. Nu cu rugăminți putea să-l facă să-l dea la școală, ci cu argumente.

Așadar, copilul Niculae este surprins frecvent citind. Se spune în roman că citea „povești grozave din cărți luate de la alde Nean sau Cristache al lui Dumitrache.”

Așadar, Nicolae își exprimă practic această tristețe, această supărare.

El nu dorește să se ocupe de oi, el dorește să se ocupe de educația sa, să se dezvolte și așa mai departe, din punct de vedere intelectual.

Deci, își exprimă întotdeauna dorința de a învăța și a deveni o persoană mai bună din punct de vedere intelectual, realizând faptul că oieritul sau mersul la păscut cu oile nu-l va duce foarte departe în viață și nu-l va avansa, nu-l va dezvolta foarte mult din punct de vedere intelectual.

Niculae este, de asemenea, un personaj perseverent.

Acesta nu cedează în fața greutăților și demonstrează chiar de la o vârstă fragedă de 12 ani că merită și dorește să fie luat în serios de cei din jurul său.

Astfel, chiar de obligat să meargă cu oile în fiecare zi și să „rabde de sete”, deși îi lipsesc de asemenea condițiile ideale și cele necesare pentru a învăța și a se putea dezvolta într-un mod perfect armonios din punct de vedere intelectual, el ia premiul întâi la școală.

Mai târziu, aceeași perseverență a lui Niculae îl determină să devină inginer horticol.

Concluzie

Așadar, Niculae Moromete, acesta este practic cel mai mic copil din familia lui Ilie Moromete, mezinul familiei.

El este alter ego-ul autorului, alter ego-ul lui Marin Preda. Deci este practic Marin Preda introdus în această poveste, în acest roman intitulat Moromeții.

Practic, după cum putem observa, este un copil care dorește să renunțe la, să spunem așa, activitățile care se fac în mediul rural și dorește mai mult să se dezvolte pe partea intelectuală, din punct de vedere intelectual, și să, desigur, progreseze pe această latură a educației intelectuale în loc să continue cu meșteșugurile tradiționale, normale, cu profesiile ce se fac în cadrul unei comunități rurale.

Bun, deci cam atât în legătură cu caracterizarea lui Niculae Moromete.

Alte personaje din cadrul romanului Morometii: Țugurlan Tudor Bălosu

Aprofundeaza citind si: Moromeții comentariu Moromeții rezumat pe capitole Moromeții rezumat pe momentele subiectulu