Caracterizarea personajului Lică Sămădăul din nuvela „Moara cu noroc”.
Introducere
Lică Sămădăul este un personaj secundar, realist, negativ, individual, masculin și plat din nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici.
El este un spirit satanic, ce exercită în fața celorlaltor personaje o dominație fascinantă și diabolică.
Statutul personajului Lică Sămădăul
Statut fizic
Din punct de vedere al statutului fizic, Lică Sămădăul este un om:
„de treizeci și șase de ani, înalt, uscățiv și supt la față, cu mustața lungă, cu ochii mici și verzi și cu sprâncenele dese și împreunate la mijloc”.
Statut social
Din punct de vedere al statutului social, Lică este șeful porcarilor, „sămădăul”, căpetenia din zona Ineului, cu o condiție financiară mai bună decât a lui Ghiță.
Statut psihologic
Din punct de vederea al statutului psihologic, Lică este lipsit de măcinări interioare, iar scopul său este să își subordoneze partenerul de afaceri prin propiile sale slăbiciuni.
Acesta manipulează cu cinism oamenii și exercită o anumită forță asupra lor.
Statut moral
Din punct de vedere moral, Lică nu respectă normele moralității, fiind ușor de plasat în sfera imoralității din nenumărate motive.
În viziunea lui, banul, afaceri necurate și plăcerea de a ucide cu sânge rece reprezintă un adevărat „modus vivendi” (mod de a trăi).
Modalități de caracterizare Lică Sămădăul
Personajul Lică Sămădăul este caracterizat atât în mod direct cât și în mod indirect în cadrul nuvelei Moara cu noroc de Ioan Slavici.
Caracterizare directă Lică Sămădăul
Caracterizarea directă a lui Lică este făcută de către narator, de alte personaje dar și prin autocaracterizare.
Naratorul îi conturează un portret fizic foarte amplu, o imagine care pornește dinspre exterior și vizează vârsta și aspectul general al trupului - „înalt, uscațiv” -, apoi se fixează asupra feței, pentru a sugera caracterul personajului: „om rece, dur, cinic, de o fumusețe malefică”.
Exista și alte personaje în operă care-l caracterizează în mod direct, printre acestea se numără: Ana, Ghiță și Pintea.
Ana spune despre el că este un „om rău și primejdios”. Ghiță îi spune „Tu nu ești om, Lică, ci diavol”. Pintea spune despre Lică faptul că: „El are o singură slăbiciune, una singură: să facă, să se laude, să ţie lumea de frică şi cu toate acestea să râdă şi de dracul şi de mumă-sa. Să râdă de noi, Ghiţă, de noi.”
El se autocaracterizează într-un mod realist, impunând frică tutoror: “Tu vezi un lucru: că umblu ziua-n amiaza mare pe drumul de țară si nimeni nu mă opreste in cale, că mă duc in oras și stau de vorba cu domnii.”.
Dă dovadă de o durețe extremă: „De la mine nimeni nu cutează să fure, ba să-l fereasca Dumnezeu pe acela pe care aș crede că il pot bănui”.
De asemenea, singur spune că are o nevoie acută de control: „Eu voiesc să știu totdeauna cine umblă pe drum, cine trece pe aici, cine zice și cine ce face și voiesc ca nimeni afara de mine să nu stie”.
Caracterizare indirectă Lică Sămădăul
Caracterizarea îndirectă a lui Lică se realizează în principal prin faptele și cuvintele sale.
Prin faptele sale ne este reliefat faptul că acesta este un personaj mândru și încapațânat - acest lucru se poate deduce foarte ușor mai ales din scena în care în loc să se lase capturat de poliție și să își ispășească pedeapsa, el se sinucide.
Prin cuvintele sale putem observa faptul că Lică este un individ violent și răzbunător: „Acum sângele e un fel de boală, care m-apucă din când în când…tu nu știi ce grozavă e plăcerea de a-l lovi pe omul care te supără, de a-l lovi tare, ca să-l sfărâmi…”
Concluzie
În concluzie, Lică Sămădăul este un personaj secundar amplu caracterizat, evoluția sa reliefându-i caracterul său meschin.
Caracterizarea lui Lică
Aprofundează citind și:
- Moara cu noroc rezumat
- Moara cu noroc rezumat pe capitole
- Moara cu noroc rezumat pe momentele subiectului
Alte personaje din nuvela „Moara cu noroc”: